ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 126/2015
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 126/2015 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra contestației
în anulare de față constată următoarele:
Contestatorul I.A.I.D. a formulat contestație
în anulare împotriva deciziei civile nr. 5302 din 18 noiembrie 2013 a Înaltei
Curți de Casație și Justiție, în termen legal, la data de 29 octombrie 2014.
În motivarea acestei
căi extraordinare de atac de retractare, s-a menționat că hotărârea contestată
a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică, privind competența
materială și că nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata, 18
noiembrie 2013, deoarece nu a fost legal citat.
Contestatorul
solicită conexarea prezentului dosar cu dosarul nr. 47220/3/2010 al Înaltei
Curți de Casație și Justiție, cu termen la 07 noiembrie 2012 și trimiterea
cauzei la Tribunalul București, pentru rejudecarea în primă instanță, întrucât
nu i s-a comunicat de către expropriator (P.M. București) cele două hotărâri de
stabilire a despăgubirilor, hotărârea nr. 152 din 02 septembrie 2010, respectiv
hotărârea nr. 150 din 02 septembrie 2010 și un document oficial din care să
rezulte banca la care s-a înființat contul, adresa, numele titularului de
cont pentru despăgubi, numărul de cont, suma de bani, proveniența acestor bani,
aferente părților de construcție și teren din imobilul Berzei, Sector 1,
urmare a distrugerii parțiale la data de 20 ianuarie 2011 de către SC T.R. SRL
și alții, din ordinul P.M. București.
Contestatorul
prezintă situația de fapt, arătând că este singurul moștenitor în viață al
defunctei Dr. A.C. care a fost proprietara imobilului distrus parțial din Str.
Berzei, Sector 1, București, nenaționalizat de regimul comunist, că este
cumpărător de bună - credință asupra unor părți din imobilul autoarei.
În absența unei
hotărâri judecătorești definitivă și irevocabilă, B.I. din București, Str.
Piotr Ilici Ceaikovski nu are nici un fel de calitate în proces.
Sursa care l-a
determinat pe contestator să sesizeze Institutul de investigare al Crimelor
Comunismului, privind faptele reclamanților D.M. si V., este cartea de imobil
nr. 12678 din str. Berzei, a Miliției Secția 3, unde în partea a III-a numitul
D.M. împreună cu soția, au trecute actele de identitate. Procesul-verbal Nr.
5040 din 1968 pentru impunerea clădirilor și terenurilor din orașe de deasupra,
nu a fost anulat de vreo instanța judecătorească.
Prin inversarea
frazelor, prin care instanțele s-au pronunțat, în loc să constate si să
demonteze acest capăt de suveică, Primăria Sectorului 1 acceptă tacit păgubirea
în defavoarea statului român cu suprafața de 72 mp. dar și păgubirea
contestatorului cu părți de construcție și teren în lipsa documentelor de fond
funciar ale numiților D.M. și D.V., conducând în continuare la îmbogățirea
fără just temei a acestora, condamnați in precedent așa cum rezulta din
documentele sus arătate tocmai pentru acesta fapta.
Nu era posibila
trecerea la momentul B, atâta timp cat momentul A, nu a fost soluționat de apărător
L.C., ca absolventă a facultății de drept, printr-o acțiune separată în
instanță, unde trebuia anulat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1624 din 27
iulie 2001 emis de B.N.P. M.V. din București, iar celalalt apărător, P.Șt., nu
a ridicat în instanță această problemă, neîncunoștiințând instanța în ciuda
faptului că procurorul era prezent la dezbateri.
Un alt motiv de
admitere a contestației în anulare, este dat de faptul ca lipsesc din dosarul
cauzei, cele două rapoarte ale Baroului București, privind soluționarea
plângerilor împotriva acestor apărători.
Un alt motiv de
admitere a contestației în anulare este dat și de mențiunile din sentința
civilă nr. 2135 din 26 aprilie 2011 a Tribunalului Cluj, secția mixta de
contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale,
prin care instanța a stabilit suspendarea actului administrativ al P.M.
București nr. 151/2006.
Un alt motiv de
admitere a contestației în anulare este dat de faptul că dosarul nr.
24664/3/2011 a rămas fără obiect întrucât judecătorii nu au menționat chiar în
decizia atacată documentul expropriatorului, P.M. București.
Prezenta contestație
în anulare, departe de a avea o conotație formală, este de natură să
determine fondul soluționării prezentei cauze, în scopul îndeplinirii unei
hotărâri care încalcă în mod flagrant dreptul de proprietate garantat de
legislația română, cât și de cea a Consiliului Europei ce recomandă concordarea
acestor legislații.
Un alt motiv de
admitere a contestației în anulare, este dat de faptul că precizarea acțiunii a
fost depusă împreună cu cerere de repunere pe rol a cauzei, în aceiași zi, 07
noiembrie 2012, așa cum dovedesc cu mențiunea din cererea de repunere pe
rol. Precizarea datei menționată pe ștampila Tribunalului București 07
noiembrie 2012 constituie dovada că aceste două documente aflate la dosarul
cauzei au fost depuse în interiorul termenului de 12 luni, prevăzut de Codul de
Procedura Civilă (art. 2481).
Împotriva acestei
hotărâri, am depus recurs în termen legal de 5 zile, conform Codului de
procedură civilă, la data de 11 decembrie 2012, aplicată pe stampila
Tribunalului București, aflate pe cererea de recurs. Dovada că am fost
obstrucționat de Serviciul Registratură al Tribunalului București o fac
prin lipsa raportului acestui serviciu la dosarul cauzei.
Cele de mai sus
constituie alte motive temeinice de admitere a prezentei contestații în
anulare la care se adaugă și afirmația din decizia atacată, nr. 5302 din 18
noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit căreia
Tribunalul București nu a putut trece la analizarea acțiunii (structurată pe 48
capete de cerere), motivul fiind dat de faptul că nu există acest temei legal
prevăzut în Codul de procedură civilă și nici în Legea nr. 33/1994, Legea nr.
198/2004 și Legea nr. 36/1995.
Analizând
contestația în anulare formulată, în raport de criticile menționate,
Curtea o apreciază ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:
Contestatorul invocă
faptul că au fost încălcate dispozițiile de ordine publică privind competența
materială și nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecată din 18
noiembrie 2013, deoarece nu a fost legal citat.
Deși aceste critici
se subsumează motivelor de contestație în anulare prevăzute de art. 317 alin.
(1) C. proc. civ., motivarea contestației în anulare nu le susține, ci se
referă la aspecte care sunt legate de fondul cauzei și de greșita soluționare a
cauzei în alte faze procesuale, ceea ce dovedește că cererea de contestație în
anulare tinde la rejudecarea cauzei pe fond.
Analizând însă
aspectele invocate, dar nedezvoltate, care se pot încadra în motivele de
contestație în anulare prevăzută în art. 317 alin. (1) C. proc. civ., se
constată următoarele:
La termenul din 18
noiembrie 2013, când a fost pronunțată decizia civilă nr. 5302 din 18 noiembrie
2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestată în prezenta cauză,
procedura de citare a fost legal îndeplinită, întrucât recurentul a primit
citația sub semnătură, la un termen anterior, după care a fost considerat că
având termen în cunoștință, în aplicarea art. 153 C. proc. civ.
Prin decizia civilă
nr. 5302 din 18 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost
respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 856
din 19 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. De vreme
ce instanța a constatat că respectiva cale de atac nu putea fi promovată, nu
există nici un argument plauzibil care să sprijine susținerea contestatorului privind
încălcarea vreunei norme de competență exclusivă de către instanța de recurs.
Pentru aceste motive,
argumentele aduse în susținerea contestației în anulare sunt nefondate și
conduc la respingerea acestei căi de atac, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul I.A.I.D. împotriva
deciziei nr. 5302 din 18 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,
secția I civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică astăzi,16 ianuarie 2015.