ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 126/2015

Asupra contestației în anulare de față constată următoarele: Contestatorul I.A.I.D. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr. 5302 din 18 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în termen legal, la data de 29 octombrie 2014. În motivarea acestei căi extraordinare de atac de retractare, s-a menționat că hotărârea contestată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică, privind competența materială și că nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata, 18 noiembrie 2013, deoarece nu a fost legal citat. Contestatorul solicită conexarea prezentului dosar cu dosarul nr. 47220/3/2010 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, cu termen la 07 noiembrie 2012 și trimiterea cauzei la Tribunalul București, pentru rejudecarea în primă instanță, întrucât nu i s-a comunicat de către expropriator (P.M.

București) cele două hotărâri de stabilire a despăgubirilor, hotărârea nr. 152 din 02 septembrie 2010, respectiv hotărârea nr. 150 din 02 septembrie 2010 și un document oficial din care să rezulte banca la care s-a înființat contul, adresa, numele titularului de cont pentru despăgubi, numărul de cont, suma de bani, proveniența acestor bani, aferente părților de construcție și teren din imobilul Berzei, Sector 1, urmare a distrugerii parțiale la data de 20 ianuarie 2011 de către SC T.R. SRL și alții, din ordinul P.M. București. Contestatorul prezintă situația de fapt, arătând că este singurul moștenitor în viață al defunctei Dr. A.C. care a fost proprietara imobilului distrus parțial din Str. Berzei, Sector 1, București, nenaționalizat de regimul comunist, că este cumpărător de bună - credință asupra unor părți din imobilul autoarei.

În absența unei hotărâri judecătorești definitivă și irevocabilă, B.I. din București, Str. Piotr Ilici Ceaikovski nu are nici un fel de calitate în proces. Sursa care l-a determinat pe contestator să sesizeze Institutul de investigare al Crimelor Comunismului, privind faptele reclamanților D.M. si V., este cartea de imobil nr. 12678 din str. Berzei, a Miliției Secția 3, unde în partea a III-a numitul D.M. împreună cu soția, au trecute actele de identitate. Procesul-verbal Nr. 5040 din 1968 pentru impunerea clădirilor și terenurilor din orașe de deasupra, nu a fost anulat de vreo instanța judecătorească. Prin inversarea frazelor, prin care instanțele s-au pronunțat, în loc să constate si să demonteze acest capăt de suveică, Primăria Sectorului 1 acceptă tacit păgubirea în defavoarea statului român cu suprafața de 72 mp.

dar și păgubirea contestatorului cu părți de construcție și teren în lipsa documentelor de fond funciar ale numiților D.M. și D.V., conducând în continuare la îmbogățirea fără just temei a acestora, condamnați in precedent așa cum rezulta din documentele sus arătate tocmai pentru acesta fapta. Nu era posibila trecerea la momentul B, atâta timp cat momentul A, nu a fost soluționat de apărător L.C., ca absolventă a facultății de drept, printr-o acțiune separată în instanță, unde trebuia anulat contractul de vânzare-cumpărare nr. 1624 din 27 iulie 2001 emis de B.N.P. M.V. din București, iar celalalt apărător, P.Șt., nu a ridicat în instanță această problemă, neîncunoștiințând instanța în ciuda faptului că procurorul era prezent la dezbateri.

Un alt motiv de admitere a contestației în anulare, este dat de faptul ca lipsesc din dosarul cauzei, cele două rapoarte ale Baroului București, privind soluționarea plângerilor împotriva acestor apărători. Un alt motiv de admitere a contestației în anulare este dat și de mențiunile din sentința civilă nr. 2135 din 26 aprilie 2011 a Tribunalului Cluj, secția mixta de contencios administrativ și fiscal, de conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care instanța a stabilit suspendarea actului administrativ al P.M. București nr. 151/2006. Un alt motiv de admitere a contestației în anulare este dat de faptul că dosarul nr. 24664/3/2011 a rămas fără obiect întrucât judecătorii nu au menționat chiar în decizia atacată documentul expropriatorului, P.M.

București. Prezenta contestație în anulare, departe de a avea o conotație formală, este de natură să determine fondul soluționării prezentei cauze, în scopul îndeplinirii unei hotărâri care încalcă în mod flagrant dreptul de proprietate garantat de legislația română, cât și de cea a Consiliului Europei ce recomandă concordarea acestor legislații. Un alt motiv de admitere a contestației în anulare, este dat de faptul că precizarea acțiunii a fost depusă împreună cu cerere de repunere pe rol a cauzei, în aceiași zi, 07 noiembrie 2012, așa cum dovedesc cu mențiunea din cererea de repunere pe rol.

Precizarea datei menționată pe ștampila Tribunalului București 07 noiembrie 2012 constituie dovada că aceste două documente aflate la dosarul cauzei au fost depuse în interiorul termenului de 12 luni, prevăzut de Codul de Procedura Civilă (art. 2481). Împotriva acestei hotărâri, am depus recurs în termen legal de 5 zile, conform Codului de procedură civilă, la data de 11 decembrie 2012, aplicată pe stampila Tribunalului București, aflate pe cererea de recurs. Dovada că am fost obstrucționat de Serviciul Registratură al Tribunalului București o fac prin lipsa raportului acestui serviciu la dosarul cauzei.

Cele de mai sus constituie alte motive temeinice de admitere a prezentei contestații în anulare la care se adaugă și afirmația din decizia atacată, nr. 5302 din 18 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție potrivit căreia Tribunalul București nu a putut trece la analizarea acțiunii (structurată pe 48 capete de cerere), motivul fiind dat de faptul că nu există acest temei legal prevăzut în Codul de procedură civilă și nici în Legea nr. 33/1994, Legea nr. 198/2004 și Legea nr. 36/1995. Analizând contestația în anulare formulată, în raport de criticile menționate, Curtea o apreciază ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente: Contestatorul invocă faptul că au fost încălcate dispozițiile de ordine publică privind competența materială și nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecată din 18 noiembrie 2013, deoarece nu a fost legal citat.

Deși aceste critici se subsumează motivelor de contestație în anulare prevăzute de art. 317 alin. (1) C. proc. civ., motivarea contestației în anulare nu le susține, ci se referă la aspecte care sunt legate de fondul cauzei și de greșita soluționare a cauzei în alte faze procesuale, ceea ce dovedește că cererea de contestație în anulare tinde la rejudecarea cauzei pe fond. Analizând însă aspectele invocate, dar nedezvoltate, care se pot încadra în motivele de contestație în anulare prevăzută în art. 317 alin. (1) C. proc. civ., se constată următoarele: La termenul din 18 noiembrie 2013, când a fost pronunțată decizia civilă nr. 5302 din 18 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, contestată în prezenta cauză, procedura de citare a fost legal îndeplinită, întrucât recurentul a primit citația sub semnătură, la un termen anterior, după care a fost considerat că având termen în cunoștință, în aplicarea art. 153 C. proc.

civ. Prin decizia civilă nr. 5302 din 18 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost respins, ca inadmisibil, recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 856 din 19 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă. De vreme ce instanța a constatat că respectiva cale de atac nu putea fi promovată, nu există nici un argument plauzibil care să sprijine susținerea contestatorului privind încălcarea vreunei norme de competență exclusivă de către instanța de recurs. Pentru aceste motive, argumentele aduse în susținerea contestației în anulare sunt nefondate și conduc la respingerea acestei căi de atac, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul I.A.I.D. împotriva deciziei nr. 5302 din 18 noiembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică astăzi,16 ianuarie 2015.