ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1240/2015

Asupra cauzei de față, prin raportare

la dispozițiile art,499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată

următoarele;

Prin

încheierea din 23 ianuarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VII-a

pentru cauze privind conflicte de muncă șt asigurări sociale a respins, ca

neîntemeiată, cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 3635 din

04 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă.

Împotriva acestei încheieri a declarat

„apel" pârâta SC L.D. SRL și, în calea de atac a apelului, a formulat

cerere de suspendare a executării sentinței sus menționate, petenta SC L.D.

SRL, cerere ce a fost respinsă prin încheierea împotriva căreia se exercită

prezenta cale de atac.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul

Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23 februarie 2015 și repartizat

completului C2.

Acțiunea introductivă de instanță

formulată de reclamantul P.l.C. are ca obiect plaîa drepturilor salariaie și a

fost depusă la data de 25 iulie 2013 pe rolul Tribunalului Ilfov, secția

civilă, fiind în vigoare Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 3635 din 4

decembrie 2014, Tribunalul ilfov a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost

precizată. A dispus obligarea pârâiei SC L.D. la plata către reclamant a sumei

de 13.088 lei, reprezentând drepturi salariaie cuvenite și neacordate, precum și

contravaloarea facturii din 30 octombrie 2012. A dispus obligarea pârâtei la

plata sumei de 500 lei daune interese către reclamant. A respins capetele de

cerere referitoare la restituirea garanției și la plata daunelor cominatorii,

ca neîntemeiate.

A admis în paste cererea

reconvențională formulată de pârâta-reci am antă SC L.D. SRL. A dispus

obligarea reci aman tu îui-pârât P.I.C. la plata sumei de 1.752,4 lei,

reprezentând prejudiciu cauzat fostului angajator, A respins cererea

reconvențională pentru restul petiteior, ca neîntemeiată.

În fapt, prin încheierea din 23

ianuarie 2015, Curtea de Apei București, secția a VII-a pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca neîntemeiată, cererea de

suspendare a executării sentinței civiie nr. 3635 din 04 decembrie 2014 a

Tribunalului Ilfov, iar această încheiere a fost pronunțată în calea de atac a

apelului declarat de SC L.D. SRL împotriva sentinței sus menționate, într-un

litigiu de muncă.

Împotriva încheierii din 23 ianuarie

2014 a Curții de Apel București, pârâta SC L.D. SRL a declarat „apei", în

drept fiind invocate dispozițiile art. 700, 718 din Noul C. proc. civ.

Învestită cu soluționarea căii de

atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la

data de 20 martie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în

principiu a recursului, prin raport constatându-se că acesta nu este admisibil.

Completul de filtru C2, la data de 24

martie 2015, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493

alin. (3) din lege a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea

să depună puncte de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4)

din. Legea nr. 134/2010.

Potrivit dovezilor aflate la filele

19-20 din dosar, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a

fost comunicat părților, dar niciuna dintre acestea nu au depus puncte de

vedere asupra raportului în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de

art. 493 alin. (4) din cod.

Constatându-se încheiată procedura de

filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii

termenului pentru soluționarea căii de atac.

Analizând calea de atac intitulată

„apel" și calificată ea fiind recurs, Înalta Curte constată că este

inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Prin încheierea din 23 ianuarie 2015,

Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a

executării sentinței civile nr. 3635 din 04 decembrie 2014 a Tribunalului

Ilfov, iar această încheiere a fost pronunțată în calea de atac a apelului

declarat de SC L.D. SRL împotriva sentinței sus menționate, într-un litigiu de

muncă.

Încheierea menționată a fost

pronunțată în calea de atac a apelului de curtea de apel, întru-un litigiu de

muncă.

În temeiul art. 450 din Legea nr.

134/2010 privind C. proc. civ., în ape! poate fi solicitată suspendarea

executării, în alin. (3) al acestui text prevăzândii-se că, la judecata cererii

de suspendare sunt aplicabile art. 718 alin. (6) din Legea nr. 134/2010 privind

C. proc. civ.

Potrivit acestor dispoziții, la care

norma care reglementează procedura de suspendare a executării provizorii în

apel face trimitere, încheierea dată asupra suspendării poate fi atacată numai

cu apel, în mod separat.

În aceeași materie, art. 484 din cod

prevede că, în situația în care se formulează;, în recurs, o cerere de

suspendare a executării hotărârii recurate, aceasta se soluționează prin

încheiere motivată definitivă.

În ceea ce privește normele de

competență, se constată că, potrivit dispozițiilor art. 97 din Legea nr.

134/2010 privind C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă

recursuri, precum și orice alte cereri date prin lege în competența sa.

În această materie, art. 21 din Legea

nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciara prevede că „secția I

civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal,

ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva

hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile

prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor

nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi

atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața

curților de apel". în ceea ce privește completele de judecată, potrivit

art. 314 alin. (1) din aceeași lege „Completele de judecată se compun din 3

judecători ai aceleiași secții".

Coroborând dispozițiile legale

incidente menționate anterior și aplicând, cu prioritate, normele imperative ce

guvernează materia competenței materiale, prezenta cate de atac este

inadmisibilă.

Deși, potrivit art. 718 alin. (6) din

Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., încheierea asupra suspendării

executării se poate ataca cu apel, în mod separat, trebuie avută în vedere

particularitatea că încheierea ce face obiectul controlului judiciar, în speță

este pronunțată, în calea de atac a apelului, de către curtea de apel.

În reglementarea dispozițiilor C.

proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010 și ale Legii nr. 303/2004

menționate anterior, Înaltei Curți nu i-au fost atribuite competențe în a

judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, în condițiile în care,

legile procesuale și de organizare judiciară nu menționează expres, o astfel de

abilitare.

Pentru a judeca, potrivit art. 97

alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., orice alte cereri date prin lege în competență,

trebuie ca aceste cereri să fie expres atribuite de lege în sarcina Înaltei

Curți de Casație și Justiție.

Or, în economia textelor de lege, nu

există o prevedere care să confere în mod expres, înaltei Curți competență în

soluționarea apelului împotriva încheierii dată de curtea de apel, într-o

cerere de suspendare a executării unei hotărâri.

În consecință, deși potrivit

dispozițiilor legale citate anterior, hotărârea de suspendare a executării

provizorii, pronunțată în apel este atacabilă, separat cu apei, în situația din

speță, în care această hotărâre (încheiere) a fost pronunțată de către curtea

de apel, ea devine o hotărâre definitivă, nesuseeptibilă de apel, care să fie

judecat de instanța ierarhic superioară, respectiv de Înalta Curte de Casație

și Justiție.

Legalitatea căilor de atac presupune

faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac

prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu

se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau

retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de

principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând ca

mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt

cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie tăcută în

condițiile legii, cu respectarea acesteia.

În consecință, Înalta Curte urmează să

respingă, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de pârâta SC L.D. SRL cu sediul în București, sector 1, nr. J/40/4045/2000

la O.R.C. Bucurșeti, (cu sediul ales la pct. de lucru com. Unceni, sat.

Clinceni, jud. Ilfov) împotriva încheierii de ședință din 23 ianuarie 2015 a

Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în contradictoriu cu

intimatul P.l.C. cu domiciliul ales la Cab. avocat A.C., sector 2, București.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi

12 mai 2015.