ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1240/2015

Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art,499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele; Prin încheierea din 23 ianuarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă șt asigurări sociale a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 3635 din 04 decembrie 2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă. Împotriva acestei încheieri a declarat „apel" pârâta SC L.D. SRL și, în calea de atac a apelului, a formulat cerere de suspendare a executării sentinței sus menționate, petenta SC L.D. SRL, cerere ce a fost respinsă prin încheierea împotriva căreia se exercită prezenta cale de atac.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 23 februarie 2015 și repartizat completului C2. Acțiunea introductivă de instanță formulată de reclamantul P.l.C. are ca obiect plaîa drepturilor salariaie și a fost depusă la data de 25 iulie 2013 pe rolul Tribunalului Ilfov, secția civilă, fiind în vigoare Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 3635 din 4 decembrie 2014, Tribunalul ilfov a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată. A dispus obligarea pârâiei SC L.D. la plata către reclamant a sumei de 13.088 lei, reprezentând drepturi salariaie cuvenite și neacordate, precum și contravaloarea facturii din 30 octombrie 2012. A dispus obligarea pârâtei la plata sumei de 500 lei daune interese către reclamant.

A respins capetele de cerere referitoare la restituirea garanției și la plata daunelor cominatorii, ca neîntemeiate. A admis în paste cererea reconvențională formulată de pârâta-reci am antă SC L.D. SRL. A dispus obligarea reci aman tu îui-pârât P.I.C. la plata sumei de 1.752,4 lei, reprezentând prejudiciu cauzat fostului angajator, A respins cererea reconvențională pentru restul petiteior, ca neîntemeiată. În fapt, prin încheierea din 23 ianuarie 2015, Curtea de Apei București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării sentinței civiie nr. 3635 din 04 decembrie 2014 a Tribunalului Ilfov, iar această încheiere a fost pronunțată în calea de atac a apelului declarat de SC L.D.

SRL împotriva sentinței sus menționate, într-un litigiu de muncă. Împotriva încheierii din 23 ianuarie 2014 a Curții de Apel București, pârâta SC L.D. SRL a declarat „apei", în drept fiind invocate dispozițiile art. 700, 718 din Noul C. proc. civ. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a procedat, la data de 20 martie 2015, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, prin raport constatându-se că acesta nu este admisibil. Completul de filtru C2, la data de 24 martie 2015, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) din lege a dispus comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere, astfel cum prevăd dispozițiile art. 493 alin. (4) din.

Legea nr. 134/2010. Potrivit dovezilor aflate la filele 19-20 din dosar, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, dar niciuna dintre acestea nu au depus puncte de vedere asupra raportului în termenul de 10 zile de la comunicare, prevăzut de art. 493 alin. (4) din cod. Constatându-se încheiată procedura de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

Analizând calea de atac intitulată „apel" și calificată ea fiind recurs, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Prin încheierea din 23 ianuarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 3635 din 04 decembrie 2014 a Tribunalului Ilfov, iar această încheiere a fost pronunțată în calea de atac a apelului declarat de SC L.D. SRL împotriva sentinței sus menționate, într-un litigiu de muncă. Încheierea menționată a fost pronunțată în calea de atac a apelului de curtea de apel, întru-un litigiu de muncă. În temeiul art. 450 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., în ape! poate fi solicitată suspendarea executării, în alin. (3) al acestui text prevăzândii-se că, la judecata cererii de suspendare sunt aplicabile art. 718 alin. (6) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Potrivit acestor dispoziții, la care norma care reglementează procedura de suspendare a executării provizorii în apel face trimitere, încheierea dată asupra suspendării poate fi atacată numai cu apel, în mod separat. În aceeași materie, art. 484 din cod prevede că, în situația în care se formulează;, în recurs, o cerere de suspendare a executării hotărârii recurate, aceasta se soluționează prin încheiere motivată definitivă. În ceea ce privește normele de competență, se constată că, potrivit dispozițiilor art. 97 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc.

civ., Înalta Curte de Casație și Justiție judecă recursuri, precum și orice alte cereri date prin lege în competența sa.

În această materie, art. 21 din Legea nr. 304/2004 republicată, privind organizarea judiciara prevede că „secția I civilă, secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal, ale Înaltei Curți de Casație și Justiție judecă recursurile împotriva hotărârilor pronunțate de curțile de apel și a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, precum și recursurile declarate împotriva hotărârilor nedefinitive sau a actelor judecătorești, de orice natură, care nu pot fi atacate pe nicio altă cale, iar cursul judecății a fost întrerupt în fața curților de apel". în ceea ce privește completele de judecată, potrivit art. 314 alin. (1) din aceeași lege „Completele de judecată se compun din 3 judecători ai aceleiași secții". Coroborând dispozițiile legale incidente menționate anterior și aplicând, cu prioritate, normele imperative ce guvernează materia competenței materiale, prezenta cate de atac este inadmisibilă.

Deși, potrivit art. 718 alin. (6) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., încheierea asupra suspendării executării se poate ataca cu apel, în mod separat, trebuie avută în vedere particularitatea că încheierea ce face obiectul controlului judiciar, în speță este pronunțată, în calea de atac a apelului, de către curtea de apel. În reglementarea dispozițiilor C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010 și ale Legii nr. 303/2004 menționate anterior, Înaltei Curți nu i-au fost atribuite competențe în a judeca litigii aflate în stadiul procesual al apelului, în condițiile în care, legile procesuale și de organizare judiciară nu menționează expres, o astfel de abilitare. Pentru a judeca, potrivit art. 97 alin. (1) pct. 4 C. proc.

civ., orice alte cereri date prin lege în competență, trebuie ca aceste cereri să fie expres atribuite de lege în sarcina Înaltei Curți de Casație și Justiție. Or, în economia textelor de lege, nu există o prevedere care să confere în mod expres, înaltei Curți competență în soluționarea apelului împotriva încheierii dată de curtea de apel, într-o cerere de suspendare a executării unei hotărâri. În consecință, deși potrivit dispozițiilor legale citate anterior, hotărârea de suspendare a executării provizorii, pronunțată în apel este atacabilă, separat cu apei, în situația din speță, în care această hotărâre (încheiere) a fost pronunțată de către curtea de apel, ea devine o hotărâre definitivă, nesuseeptibilă de apel, care să fie judecat de instanța ierarhic superioară, respectiv de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând ca mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie tăcută în condițiile legii, cu respectarea acesteia. În consecință, Înalta Curte urmează să respingă, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta SC L.D. SRL cu sediul în București, sector 1, nr. J/40/4045/2000 la O.R.C. Bucurșeti, (cu sediul ales la pct. de lucru com. Unceni, sat. Clinceni, jud. Ilfov) împotriva încheierii de ședință din 23 ianuarie 2015 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în contradictoriu cu intimatul P.l.C. cu domiciliul ales la Cab. avocat A.C., sector 2, București. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2015.