ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 490/2018

Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin cererea de revizuire înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, secția civilă la data de 29 iunie 2017, sub nr. 18218/212/2017, revizuentele Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Constanța și Comisia Locală de Fond Funciar Constanța au solicitat revizuirea sentinței civile nr. 4865 din 24 aprilie 2017, pronunțată de Judecătoria Constanța în Dosarul nr. x/254/2016.

În motivarea cererii de revizuire, revizuenîeîe au arătat că prin sentința civila nr. 4865 din 24 aprilie 2017, Judecătoria Constanța, secția civilă a dispus, în baza î prevederilor art. 906 alin. (4) C. proc. civ., obligarea pârâtei Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Constanța la plata sumei de 489.000 RON, cu titlu de penalitate, pentru neexecutarea obligației stabilite prin titlul executoriu, reprezentat de decizia civilă nr. 522/R din 24 aprilie 2013, pronunțata de Tribunalul Bihor, secția I civilă, în Dosarul nr. x/212/2008, lămurită prin încheierea din camera de consiliu din 5 septembrie 2013, pronunțată de aceeași instanță în același dosar, pentru perioada 9 decembrie 2015 - 10 aprilie 2017, inclusiv.

De asemenea, au menționat că intimații au uzat anterior pronunțării hotărârii mai sus menționate de procedura prevăzută de art. 906 alin. (4) C. proc. civ.

În acest sens, au susținut că prin sentința civilă nr. 2023 din 15 decembrie 2015, pronunțată în Dosarul nr. x/254/2014, Judecătoria Mangalia a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâta Comisia Locală de Fond Funciar Constanța, întemeiată pe dispozițiile art. 906 alin. (4) C. proc. civ., și a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 788.000 RON, cu titlu de penalități, pentru neîndeplinirea obligațiilor prevăzute în titlul executoriu, reprezentat de decizia civilă nr. 522/R din 24 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă, lămurită prin încheierea din camera de consiliu din 5 septembrie 2013, pronunțată de aceeași instanță în același dosar, pentru perioada 11 octombrie 2013-8 decembrie 2015, inclusiv.

Revizuentete au arătat că sentința civilă nr. 4865 din 24 aprilie 2017, pronunțată de Judecătoria Constanța, secția civilă, a fost dată cu încălcarea autorității de lucru judecat a deciziei m\16 din 6 martie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/1/2016, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție, completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, a statuat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 906 alin. (4) C. proc. civ., nu esîe admisibilă formularea mai multor cereri de fixare a sumei definitive, datorate de debitor cu titlu de penalități.

De asemenea, au arătat că, potrivit dispozițiilor art. 906 alin. (4) C. proc. civ., încheierea prin care s-a dispus aplicarea penalităților are caracter definitiv, nefîind posibilă formularea unor cereri succesive de stabilire a sumei finale, datorate cu titlu de penalități, în temeiul prevederilor legale menționate.

Referitor la decizia nr. 16 din 6 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în Dosarul nr. x/1/2016, revizuentete au precizat că aceasta a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l nr. 258 la data de 13 aprilie 2017. Or, potrivit dispozițiilor art. 521 alin. (3) C. proc. civ., dezlegarea dată asupra chestiunilor de drept este obligatorie pentru instanța care a solicitat dezlegarea, de la data pronunțării deciziei, iar pentru celelalte instanțe, de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I.

În drept, cererea de revizuire a fosî întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Cererea de revizuire a fost timbrată cu o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, conform ordinelor de plată nr. x, emise la 7 iulie 2017 de Trezoreria Statului - Trezoreria Operativă a Municipiul Constanța, aflate la filele 11, 12,13,14 și 15 în dosarul Judecătoriei Constanța.

La data de 17 august 2017 (data depunerii la serviciul de curiera! rapid), în termenul prevăzut de dispozițiile art. 513 alin. (2) C. proc. civ., intimații A., B., C. și D. au formulat întâmpinare, prin care au solicitat, în principal, respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă, iar în subsidiar respingerea cererii de revizuire, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 80361 din 28 septembrie 2017, Judecătoria Constanța -- secția civilă a admis excepția necompeîenței materiaie și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire, formulată de revizuenteie Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Constanța și Comisia Locaiă de Fond Funciar Constanța împotriva sentinței civile nr. 4865 din 24 aprilie 2017, pronunțată de Judecătoria Constanța, secția civilă, în favoarea înaitei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție Ia data de 4 decembrie 2017, sub același număr de dosar, și a fost repartizat aleatoriu, spre soluționare, Completului C12NCPC.

Prin rezoluția din 8 ianuarie 2018, Completul C12NCPC a stabilit termen pentru soluționarea cererii de revizuire în ședința publică din 16 februarie 2018.

Examinând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale cererii de revizuire în raport de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constata următoarele:

Temeiul juridic al cererii de revizuire de față, astfel cum a fost indicat de revizuente, este art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor legale mai sus menționate, revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă ..există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Conform prevederilor art. 509 alin. (2) C. proc. civ. "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul".

În ceea ce privește admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe prevederiie art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. trebuie să fie îndeplinite, cumulativ, următoarele condiții: să existe hotărâri judecătorești definitive, acestea să fie potrivnice, să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză, iar în cel de-al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat ori dacă aceasta a fost ridicată, instanța să fi omis punerea acesteia în discuția contradictorie a părților.

În speță, condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile legale menționate nu sunt îndeplinite.

Astfel, Dosarul nr. x/1/2016 a avut ca obiect sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, dispusă de Tribunalul Cluj, secția civilă prin încheierea nr. 1104 din 6 octombrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/211/2015, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire ia chestiunea de drept care decurge din interpretarea dispozîțiiior art. 906 alin. (4) C. proc. civ., respectiv dacă este admisibilă formularea mai multor cereri de fixare a sumei definitive, în condițiiie în care obligația stabilită prin titlul executoriu nu este dusă la îndeplinire.

Prin decizia nr. 16 din 6 martie 2017, pronunțată în dosarul mai sus menționat, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 906 alin. (4) C. proc. civ., nu este admisibilă formularea mai multor cereri de fixare a sumei definitive, datorate de debitor cu titlu de penalități.

În ceea ce privește Dosarul nr. x/254/2016 al Judecătoriei Constanța, secția civilă, Înalta Curte constată că acesta a avut ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâtele Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Constanța și Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Constanța, întemeiată pe dispozițiile art. 906 alin. (4) C. proc. civ., privind stabilirea sumei definitive, urmare neexecutării obligației stabilite prin titlul executoriu, reprezentat de decizia civilă nr. 522/R din 24 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția I civilă, lămurită prin încheierea din camera de consiliu din 5 septembrie 2013, pronunțată de aceeași instanță în același dosar.

Prin sentința civilă nr. 4865 din 24 aprilie 2017, obiect al cererii de revizuire pendinte, Judecătoria Constanța, secția civilă a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Constanța, ca neîntemeiată; a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâte, ca neîntemeiată; a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C. și D. și a fixat suma definitivă pentru neexecutarea obligației stabilite prin titlul executoriu, reprezentat de decizia civilă nr. 522/R din 24 aprilie 2013, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția f civilă, pentru perioada 9 decembrie 2015 - 10 aprilie 2017, inclusiv. A dispus obligarea pârâtei Comisia Locală pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Constanța la plata sumei de 489,000 RON, pentru perioada mai sus menționată.

Înalta Curte reține că hotărârile pretins potrivnice, pe care revizuenții Ie circumscriu cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu au fost pronunțate în aceeași pricină, ci în dosare distincte și în proceduri diferite. în plus, nu există identitatea de părți prevăzută de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. pentru admisibilitatea cererii de revizuire.

De asemenea, se constată că, în cauza dedusă judecății, revizuentele nu reclamă încălcarea autorității de lucru judecat a unei hotărâri judecătorești pronunțată inter partes, ci nerespectarea caracterului obligatoriu al dezlegării date de înalta Curte prin pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prevăzut de dispozițiile art. 521 alin. (3) C. proc. civ.

Or, rațiunea reglementării motivului de revizuire stipulat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. rezidă din necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, în scopul evitării punerii în executare a hotărârilor care cuprind dispoziții potrivnice. în acest caz, rezolvarea situației create de existența hotărârilor potrivnice nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Cum numai existența autorității lucrului judecat deschide calea revizuirii întemeiate pe dispozițiile art. 509 pct. 8 C. proc. civ. și cum, în cauză, nu se poate retine existența triplei identități de părți, obiect și cauză, ca elemente ale autorității de lucru judecat, pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentele Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Constanța și Comisia Locală de Fond Funciar Constanța împotriva sentinței civile nr. 4865 din 24 aprilie 2017.

Pronunțată de Judecătoria Constanța, secția civilă, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge revizuirea formulată de revizuentele Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Constanța și Comisia Locală de Fond Funciar Constanța împotriva sentinței civile nr. 4865 din 24 aprilie 2017, pronunțată de Judecătoria Constanța, secția civilă, ca inadmisibilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție. Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16 februarie 2018.