ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 567/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministrul Apărării Naționale și Direcția Asistență Medicală din cadrul Ministerului Apărării Naționale, anularea în parte a Ordinului nr. M 72 din 2002 precum și a paragrafelor nr. 50a, 163, 254, grupa 2 din Baremul medical nr. M72 din 2002.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 65 din 3 martie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale ca fiind formulată împotriva unei persoane fără legitimare procesuală.

A respins acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și Direcția Asistență Medicală.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței civile nr. 65 din 3 martie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta A., solicitând casarea acesteia și, în principal, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, iar în subsidiar trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de fond, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea acțiunii s-a arătat că instanța de fond, cu încălcarea exigentelor impuse de art. 31 din Legea nr. 24/2000, a reținut ca la baza ordinului atacat a stat Referatul de aprobare nr. A 2301/2002, întocmit de Direcția de Asistenta Medicală, din cadrul Ministrului Apărării Naționale.

Potrivit art. 6 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative, "proiectele de acte normative se supun spre adoptare însoțite de o expunere de motive, o nota de fundamentare sau referat de aprobare". Iar potrivit art. 28 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din același act normativ, în cazul unui ordin ca cel de față, era obligatoriu întocmirea unui referat de aprobare care să constituie instrumentul de prezentare și motivare a noii reglementări propuse, cu respectarea prevederilor art. 31 din Legea nr. 24/2000.

Din dispozițiile art. 30 alin. (1) lit. c) din legea sus-menționată, reiese că proiectele de acte normative trebuie însoțite de următoarele documente de motivare: referate de aprobare.

Conform alin. (2) al aceluiași art. 30, referatele de aprobare constituie instrumentele de prezentare și motivare ale noilor reglementari propuse.

Referatul de aprobare existent la dosarul instanței de fond nu îndeplinește condițiile prevăzute la secțiunile art. 31 din Legea nr. 24/2000.

La dosar există înscrisul intitulat "Referat de aprobare". Acestuia îi lipsesc secțiunile prevăzute de art. 31 din Legea nr. 24/2000, de la pct. b, c, d, f, g.

Așa fiind, se dovedește că înscrisul denumit "Referat de aprobare" existent la dosarul instanței de fond, nu poate fi considerat că îndeplinește condițiile prevăzute de art. 31 din Legea nr. 24/2000 pentru a fi considerat referat, în sensul art. 6 alin. (3) din aceeași lege.

Se dovedește că instanța de fond a încălcat prevederile legale sus-amintite, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ.

Apărările intimatelor și procedura derulată în recurs

Direcția Medicală din cadrul MAI intimată în cauză, a solicitat respingerea recursului cu referire la cererea de anulare a Baremului Indicat M72/2002.

Ministerul Apărării Naționale prin întâmpinarea depusă a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Instanța de fond a respins acțiunea reclamantei-reclamante A. în contradictoriu cu Ministerul Apărării Naționale și Direcția Medicală din cadrul MAI ca nefondată.

Argumentele vizând lipsa interesului legitim al recurentei în promovarea acțiunii în lipsa dovezii solicitării de anulare a Deciziei medicale nr. 937/24.05.2012 emisa de M.A.I. - Comisia de Expertiză Medicală și Evaluare a Capacității de Muncă și a Deciziei medicale nr. 103/13.06.2012, emisă de Direcția Medicală, Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară a M.A.I. nu se regăsesc decât ca observații subsidiare ale instanței de fond, lipsa interesului având a conduce la admiterea excepției și respingerea acțiunii pentru acest motiv.

Astfel că dovada făcută prin cererea de recurs asupra existenței pe rolul Tribunalului Alba a unei astfel de cereri nu are a avea influență asupra recursului existent.

Cât privește critica motivelor vizând respingerea pe fond a cererii reclamantei, acestea, de altfel ca și celelalte argumente invocate în fața instanței de fond, se raportează la încălcarea condițiilor prevăzute de Legea nr. 24/2000, în sensul că, deși art. 6 alin. (3) și art. 28 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 24/2000 impun întocmirea unei note sau referat de aprobare pentru proiectele de acte normative ce se supun aprobării, aceasta nu s-a întocmit în conformitate cu prevederile imperative ale legii, cu referire la cele impuse de pct. b, c, d, f, g. ale art. 31 din lege.

Pe de altă parte instanța subliniază că art. 31 alin. (1) are preambulul "Motivarea actelor normative se referă, în principal la", deci nu este impus de legiuitor ca toate referatele de aprobare să prezinte în mod obligatoriu o anumită structură.

În ceea ce privește Referatul contestat acesta conține toate cele 7 puncte prevăzute de textul sus indicat.

Faptul că unele au fost expuse într-un limbaj mai eliptic nu pot fi, în lipsa unor critici în concret ale recurentei asupra aspectelor omise din Referat apreciate ca neconforme.

De altfel, trebuie subliniat că nici prin cererea inițială nici prin cea de recurs recurenta nu a indicat în ce a constat "motivarea necorespunzătoare".

Tot aici se cuvine a preciza că analiza trebuia făcută raportat la forma textului art. 31 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 la data anulării Ordinului nr. M72 din 2002 și nu la forma la zi a actului.

Astfel, cu referire la actuala lit. b) referitor la impactul socio-economic, Raportul relevă desființarea clasării de "apt necombatant" pentru tineri la recrutare, aspect ce nu are relevanță în raport de cele reflectate în Deciziile contestate respectiv inapt "pentru a urma instituțiile militare de învățământ". Situația menționată trebuia privită și în contextul pct. 4 din Referat, corespondent lit. c) din lege, de asemenea contestat care se referă la scopul urmărit ca fiind "examinarea medicală mult mai riguroasă" aspect firesc în situația în care în fond se face tranziția de la recrutarea de masă, obligatorie, la cea pe baza de voluntariat, ce tindea spre o profesionalizare ocupațională.

Critica pct. 5 lit. d) din art. 31 confirmă aceea că actul atacat este în conformitate cu legislația în vigoare, ori recurenta-reclamantă, deși sarcina probei îi revenea, nu a venit cu nici o contestare în concret a acestui aspect.

Referitor la lit. f) textul indicat privind informarea publică privind elaborarea actului trebuie raportat, așa cum a reținut și instanța de fond, la specificul actului normativ restrictiv respectiv în domeniul medical al apărării și siguranței naționale. Or, și în acest caz, se vădește la pct. 6 din Referat, faptul că s-a realizat consultarea spitalelor militare și a instituțiilor de profil.

Cu privire la ultimul punct - lit. g) este neîndoios că acesta referindu-se la "administrația publică locală și centrală" nu poate fi aplicabil unui act utilizat doar în domeniul apărării naționale.

A impune, de altfel fără vreo motivare, cerințe generale neobligatorii unui act cu o utilitate strict delimitată unui domeniu dat, și acesta fără a exista o critică în concret, nu poate fi primit, cum a relevat și instanța de fond.

Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs

În raport de analiza mai sus expusă, recursul promovat de A. nu se încadrează în motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 496 C. proc. civ. acesta va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 65 din 3 martie 2014 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 1 martie 2016.

Procesat de GGC - GV