ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3179/2016

Decizia

nr. 3179/2016

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 10 aprilie 2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Apărării Naționale și Direcția Medicală, solicitând:

- suspendarea efectelor Ordinului șefului Direcției Medicale nr. DMP 41 din 31 martie 2014, până la soluționarea definitivă a fondului cauzei;

- anularea Hotărârii Consiliului de judecată al UM 02439 înregistrată sub nr. A2341 din 19 februarie 2014 și a Hotărârii Consiliului de judecată al UM 02439 înregistrată sub nr. A2781 din 03 martie 2014, pronunțată în recurs;

- anularea Ordinului șefului Direcției medicale nr. DMP 5 din 22 ianuarie 2014 ;

- anularea Ordinului șefului Direcției medicale nr. DMP 41 din 31 martie 2014;

- repunerea părților în situația anterioară emiterii celor două ordine.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 3095 din 14 noiembrie 2014, a admis în parte cererea de anulare formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și Direcția Medicală. A anulat Ordinul nr. DMP 5 din 22 ianuarie 2014 și Ordinul nr. DMP 41 din 31 martie 2014.

A anulat în parte hotărârile Consiliilor de judecată înregistrate sub nr. A 2341 din 19 februarie 2014 și nr. A 2781 din 03 martie 2014, în sensul înlocuirii sancțiunii disciplinare a retrogradării din funcție cu sancțiunea disciplinară a mustrării scrise.

A respins, în rest, cererea.

Împotriva sentinței civile nr. 3095 din 14 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamantul A. și pârâtul Ministerul Apărării Naționale.

Recursul reclamantului întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează admiterea și a capătului de cerere vizând repunerea părților în situația anterioară emiterii Ordinului de detașare, respectiv de mutare precum și a considerentelor instanței pentru care s-a dispus anularea Ordinului DMP nr. 41 din 31 martie 2014. Recursul pârâtului Ministerul Apărării Naționale, de asemenea întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. urmărește casarea sentinței iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

II. Soluția pronunțată în recurs

Motivele de fapt și de drept relevante

Dat fiind faptul că prin cererea de recurs M.Ap.N. vizează respingerea în totalitate a acțiunii reclamantului, în timp ce în recursul acestuia nu se solicită anularea în totalitate a sancțiunii aplicate, urmează ca recursul M.Ap.N. să fie analizat în principal, împreună cu cel al reclamantului vizând modificarea considerentelor anulării Ordinului DMP nr. 41 din 31 martie 2014.

Această critică anularea Ordinului șefului Direcției Medicale nr. 41 din 31 martie 2014 prin care s-a dispus numirea reclamantului în funcția de șef farmacie la S.M.U. Constanța ca urmare a aplicării sancțiunii de retrogradare în funcție, precum și Ordinul șefului Direcției medicale nr. DMP 5 din 22 ianuarie 2014, privind detașarea ofițerului la Centrul de cercetări științifice medico-militare în perioada 24.01.2014-23.01.2015, apreciind că în cuprinsul ordinului nu a fost motivată și dovedită misiunea a cărei îndeplinire urma să aibă loc prin detașarea reclamantului precum și fără a indica în mod expres și înlocuirea sancțiunii cu una mai puțin gravă.

Aceasta din urmă critică pornește de la calitatea de militar a reclamantului însă, în timp ce hotărârea instanței de fond detaliază motivele pentru care a procedat la reformarea și reindividualizarea sancțiunii aplicate, în cererea de recurs nu se regăsește o critică în concret a acestei soluții.

Cât privește aprecierea ca eronate a dispozițiilor de anulare a Ordinelor DMP nr. 41 din 31 martie 2014 și nr. 5 din 22 ianuarie 2014 ca urmare a interpretării eronate a Ordinului nr. 64 din 10 iunie 2013 privind aprobarea Regulamentului disciplinar militar - art. 63, din cuprinsul textului invocat nu rezultă corespondența între ordinele menționate, invocate de parte. În fond este vorba, după cum a reținut și instanța de fond, despre neindividualizarea sancțiunii de către consiliile de judecată în modalitatea în care art. 63 din Ordinul nr. 64/2013 o impunea.

Cât privește anularea Ordinului Șefului Direcției Medicale nr. 5 din 22 ianuarie 2014 prin acesta s-a dispus detașarea reclamantului în cadrul Centrului de cercetare științifică medico-militară motivat de o lipsă a cadrelor care să permită funcționarea în condiții optime a acestei structuri.

Or, această unică motivare a detașării nu a fost dovedită cu probe în privința existenței deficitului de personal.

Mai mult, art. 77 alin. (1) din Legea nr. 80/1995 precizează faptul că pot fi detașați cadrele militare la alte unități pentru îndeplinirea unor misiuni. Ori ordinul nu explicitează „misiunea” respectiv atribuțiile concrete ale reclamantului în cadrul noului post.

Referitor la greșita anulare a Ordinului Șefului DMP nr. 41 din 31 martie 2014 prin aceasta s-a dispus încetarea detașării anterioare și totodată mutarea reclamantului în funcția șef secție asigurări farmaceutică și logistică în cadrul Direcției Medicale a M.Ap.N., în funcția de șef farmacie la farmacia Spitalului Militar de Urgență Constanța.

Aplicabilitatea în analiza situației a Ordinului M 129/2010 al M.Ap.N.

Astfel, Ordinul M 129 2010 al Ministrului Apărări Naționale este elaborarat cu avizul Ministerului Sanatății și el vine sa reglementeze dispozițiile art. 184 alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/1996, reforma în domeniul sănătății privind ocuparea funcțiilor de conducere din spitalele publice astfel:

- Art. 184 alin. (1) din Legea nr. 95/1996 arată „secțiile, laboratoarele și serviciile medicale din spitalele publice sunt conduse de un sef de secție, sef de laborator, după caz, sef de serviciu”.

Aceasta funcție se ocupă prin concurs sau examen, după caz, în condițiile legii, organizată conform normelor aprobate prin ordinul ministerului sănătății.

- Art 184 alin. (2) din același act normativ „în spitalele publice funcția de șef de secție, șef de laborator, farmacist șef, asistent medical șef sunt funcții de conducere și se vor ocupa numai de medici, farmaciști, chimiști, biologi, cu o vechime în funcție de cel puțin 5 ani de zile în specialitatea respectivă.”

În concluzie, Ordinul M 129/2010 al Ministrului Apărării, este un act care reglementează modalitatea de ocupare a funcțiilor de șef de serviciu în rețeaua sanitară a Ministerului Apărării Naționale, el fiind o normă de aplicare a Legii nr. 95/1996 pentru sistemul militar.

Condițiile pentru ocuparea funcției de șef serviciu sunt date de art. 184 alin. (2) al Legii nr. 95/1996, iar pentru sistemul militar condițiile sunt prevăzute în art. 1-5 din Ordinul nr. 129/2010.

Rezultă validitarea susținerilor precum că pentru numirea în funcția de șef farmacie trebuie să se organizeze un concurs, după publicarea anunțului respectiv în Buletinul Informativ al Armatei, lucru ce nu a fost dovedit.

De altfel, reclamantul nici nu poate participa la un astfel de concurs, întrucât o condiție esențială era ca să nu fi avut nici o abatere în ultimele 6 luni.

Astfel, raportat la această motivare deosebită de aceea a instanței de fond, Înalta Curte apreciază legală anularea și a acestui ordin.

Referitor la recursul reclamantului ce vizează repunerea părților în situația anterioară emiterii Ordinului nr. 5 din 22 ianuarie 2014 și Ordinului nr. 41 din 31 martie 2014 ale Șeful DMP, de detașare, respectiv de mutare se rețin următoarele.

Instanța de fond a respins această solicitare cu motivarea că înlocuind sancțiunea retrogradării cu cea a mustrării scrise și anulând ordinul de mutare, nu sunt date alte consecințe care să aibă a fi înlăturate.

Apare evident că, în urma rămânerii definitive a soluției instanței de fond, reclamantul se impunea a fi repus în funcția de Șef serviciu asigurare farmaceutică și asigurare tehnico-materială din cadrul Direcției Medicale.

Doar că, datorită unor modificări organizatorice, s-a schimbat denumirea amintită în Secția logistică și asigurare farmaceutică, mai important, totodată, schimbându-se și specialitatea militară a șefului secției din cea de farmacist în cea logistică. Este evident că recurentul nu ar putea ocupa o astfel de funcție, neavând cea din urmă specializare.

În aceste condiții ca efect al anulării Ordinelor DMP nr. 41 din 31 martie 2014 și nr. 5 din 22 ianuarie 2014 urmare a înlocuirii sancțiunii aplicate reclamantului revenirea sa în funcția anterioară nu ar fi posibilă în actualul context, ceea ce presupune și admiterea capătului de cerere vizând repunerea părților în situația anterioară.

Cum din analiza mai sus detaliată rezultă că recursul reclamantului fondat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este întemeiat, Înalta Curte urmează a-l admite, urmând ca în conformitate cu dispozițiile art. 496 C. proc. civ. să caseze sentința în parte în sensul de admite și capătul de cerere privind repunerea părților în situația anterioară emiterii actelor administrative anulate, menținând totodată restul dispozițiilor sentinței.

Cât privește recursul pârâtei aceasta neîncadrându-se în prevederile invocate ale art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. urmează a fi respins ca nefondat în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 3095 din 14 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată în sensul că:

Admite și capătul de cerere privind repunerea părților în situația anterioară emiterii actelor administrative anulate.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței civile nr. 3095 din 14 noiembrie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 16 noiembrie 2016.