ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3513/2015

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 29.01.2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, suspendarea executării Ordinului ministrului apărării naționale nr. MDGP 7 din 24.01.2014, până la pronunțarea instanței de fond asupra cererii de anulare a actului administrativ.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 1251 din 15 aprilie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării Ordinului ministrului apărării naționale nr. MDGP 7 din 24 ianuarie 2014, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, ca nefondată.

Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea sentinței și, în rejudecare, pe fond, admiterea cererii de suspendare a executării, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. În esență, recurentul a arătat că hotărârea cuprinde motive contradictorii; în analizarea cazului bine justificat, instanța nu s-a raportat la situația de fapt și de drept existentă; instanța a omis să analizeze condiția privind iminența pagubei.

Procedura derulată în recurs Prin raportul întocmit în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., magistratul asistent a concluzionat în sensul respingerii recursului ca tardiv formulat, prefigurând incidența alin. (5) al aceluiași articol. După analiza raportului în completul de filtru, acesta s-a comunicat părților pentru a formula un punct de vedere. Intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale a transmis punctul său de vedere prin care a arătat că este de acord cu soluția preconizată de instanță.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cererea de recurs formulată de reclamantul A. în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., completul de filtru constată următoarele: Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, modificată, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare. În cauză, sentința a fost comunicată recurentului-reclamant la data de 16.05.2014, iar cererea de recurs a fost transmisă prin fax la data de 26.05.2014 și înregistrată la Curtea de Apel București, la data de 27.05.2014, în condițiile în care,termenul de recurs, calculat potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., s-a împlinit la data de 22.05.2014. Conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ., când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Această sancțiune se aplică și în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, întrucât este vorba de exercitarea unui drept procesual. Având în vedere aspectele prezentate, Înalta Curte constată că recursul nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute sub sancțiunea nulității, nerespectarea termenului de declarare a recursului prevăzut de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 atrăgând aplicarea prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în temeiul cărora recursul va fi respins, ca tardiv formulat.