ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2778/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Internelor - Direcția Medicală - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară, anularea Deciziei medicale nr. A/1196/4 din data de 08 aprilie 2014, anularea ordinului de trecere în rezervă emis în temeiul Deciziei medicale nr. A/1196/4 din 08 aprilie 2014, repunerea sa în situația anterioară emiterii deciziei medicale și reintegrarea în funcția deținută anterior trecerii în rezervă, obligarea pârâtului la comunicarea ordinului de trecere în rezervă emis în baza Deciziei medicale nr. A/1196/4 din 08 aprilie 2014, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 2988 pronunțată în data de 6 noiembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția tardivității formulării contestației, invocată de pârât, și a respins ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Internelor - Direcția Medicală - Comisia Centrală de Expertiză Medico-Militară.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., care a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurenta a susținut că instanța de fond a depășit atribuțiile puterii judecătorești, pronunțându-se asupra tardivității contestației formulate împotriva deciziei medico-militare, întrucât doar comisiile medicale militare sau centrale de contestații au atribuții de a se pronunța cu privire la tardivitatea contestației adresate comisiei medico-militare.

Admițând excepția tardivității contestației, instanța de fond a încălcat dreptul de dispoziție al părților, prevăzut de art. 9 alin. (2) teza finală C. proc. civ., prin faptul că a făcut aprecieri asupra a ceea ce trebuia sau nu să invoce pârâta prin excepție, stabilind, din oficiu, obiectul acesteia.

Instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 71 alin. (6) raportat la art. 71 alin. (3) din Legea nr. 260/2010 cu privire la data de la care a început să curgă termenul de 30 de zile în care se putea contesta decizia.

Aceasta se putea contesta în termenul de 30 de zile de la comunicare, care, în speță, nu a avut loc la data de 08 aprilie 2014, ci, în urma insistențelor recurentei, la data de 16 iunie 2014, iar la data de 27 iunie 2014 recurenta a formulat contestație împotriva acestei decizii.

Intimata nu a contestat și nici nu a negat că data la care i-a comunicat recurentei, efectiv, Decizia medicală nr. A/1196/4 privind evaluarea capacității de muncă, este 16 iunie 2014, iar la dosarul cauzei nu există nicio dovadă că decizia i-ar fi fost comunicată recurentei la data de 08 aprilie 2014, odată cu emiterea ei.

Dacă decizia medicală i-ar fi fost comunicată în data de 08 aprilie 2014, întrucât recurenta a renunțat la soluționarea acesteia la data de 06 iunie 2014, intimata era obligată să emită o decizie prin care să constate că a luat act de renunțare și să comunice această decizie recurentei, însă o asemenea decizie nu există.

Mai mult, decizia contestată nu putea să-i fie comunicată recurentei în data de 08 aprilie 2014, anterior avizării de către Comisia Centrală, avizare care a avut loc în data de 04 iunie 2014, dată de la care decizia dobândește valabilitate.

În fine, a mai arătat recurenta, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) teza finală C. proc. civ. privind obligația instanței de a motiva îndepărtarea apărărilor sale cu privire la faptul că decizia medicală i-a fost comunicată efectiv la data de 16 iunie 2014, dată de la care începe să curgă termenul de 30 de zile pentru formularea contestației.

Instanța de fond avea obligația să motiveze în fapt și în drept îndepărtarea apărărilor recurentei, dar această obligație nu a fost îndeplinită, sentința fiind nemotivată sub acest aspect.

1.4. Apărările intimatului

Legal citat, intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.

A argumentat, în esență, că recurenta încearcă să inducă în eroare instanța cu privire la data la care a luat cunoștință despre Decizia medicală nr. A/1196/4 din data de 08 aprilie 2014, dată de la care curge termenul de 30 de zile în care recurenta putea să conteste decizia.

În data de 02 iunie 2014 recurenta s-a prezentat la Direcția Medicală a M.A.I. și a renunțat în scris la contestația formulată anterior împotriva deciziei, reiterând acordul său față de Decizia medicală nr. A/1196/4 din data de 08 aprilie 2014, iar în ședința din 04 iunie 2014 C.C.E.M.M. a M.A.I. a avizat favorabil decizia medicală contestată, ținând seama și de acordul recurentei.

Decizia medicală nr. A/1196/4 din data de 08 aprilie 2014 este rezultatul evaluării stării de sănătate a recurentei, fiind corectă ca formă și conținut, inaptitudinea rezultată și gradul de invaliditate acordat respectând întocmai prevederile H.G. nr. 56/2012.

Recurenta face confuzie între prevederile legislative aplicabile persoanelor din viața civilă și cele aplicabile cadrelor militare în activitate, polițiștilor și funcționarilor publici din ANP.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27 mai 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 7 martie 2017, completul filtru a constatat, față de conținutul raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplinește condițiile de admisibilitate, a declarat recursul formulat de pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale ca fiind admisibil în principiu, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen pentru judecata pe fond a acestuia.

2.2. Cu privire la cererea de recurs. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Analizând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă și a apărărilor cuprinse în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru argumentele expuse în continuare.

Recurenta-reclamantă a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ Decizia medicală nr. A/1196/4 din data de 08 aprilie 2014 emisă de Comisia de Expertiză Medico-Militară și Ordinul nr. A/1196/4 din 08 aprilie 2014 de trecere în rezervă a reclamantei.

Cum s-a arătat la pct. I.3 din decizie, acțiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, reținându-se că reclamanta A. a formulat contestație administrativă împotriva deciziei atacate în contencios administrativ cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 71 alin. (6) din Legea nr. 263/2010.

Această soluție este corectă, în raport de probele administrate: înscrisul aflat la dosarul de fond, unde recurenta arată că nu contestă Decizia medicală nr. A/1196/4 din data de 08 aprilie 2014, purtând semnătura acesteia; înscrisul de la dosarul de fond, datat 06 mai 2014, prin care recurenta contestă propunerea Comisiei de Expertiză Medico-Militară - Spitalul Militar de Urgență Sibiu și înscrisul de la dosarul de fond, prin care recurenta arată că renunță la contestația formulată în data de 06 mai 2014 și este de acord cu Decizia medicală nr. A/1196/4 din data de 08 aprilie 2014; toate aceste înscrisuri sunt de natură a contura o situație de fapt contrară susținerilor recurentei.

În aceste condiții, motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., este nefondat.

În continuare, analizând motivele de recurs ce fac referire la dispozițiile art. 488 pct. 4 și 5, Înalta Curte constată că nu pot fi primite aceste critici, întrucât nu au fost încălcate reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, iar instanța de fond nu a depășit atribuțiile puterii judecătorești.

Hotărârea instanței de fond nu este criticabilă din perspectiva modului în care judecătorul fondului a procedat la soluționarea cauzei, punând în discuția părților, cu prioritate, excepția tardivității, invocată de intimat prin întâmpinare, și apreciind că această excepție se referă, raportat la elementele expuse de intimat în motivare, la formularea contestației administrative.

Procedând astfel, judecătorul fondului a urmat conduita prescrisă de dispozițiile art. 22 alin. (2) și (4) C. proc. civ., care prevăd că "judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc" și "judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire."

Nu pot fi primite nici criticile privind nemotivarea sentinței recurate, în condițiile în care, raportat la obiectul excepției, judecătorul fondului a prezentat în mod exhaustiv și convingător aspectele de fapt și de drept ce au dus la formarea convingerii sale.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 2988 din 6 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT