ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4450/2019

Ședința publică din data de 03 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Serviciul de Protecție și Pază, anularea ordinului de trecere în rezervă emis de pârât; obligarea pârâtului la reintegrarea sa în funcția deținută anterior emiterii ordinului; obligarea pârâtului la plata despăgubirilor ce constau în contravaloarea tuturor drepturilor bănești legale actualizate și indexate cu rata inflației, calculate începând cu data trecerii în rezervă și până la reintegrarea efectivă; suma de 1 leu, reprezentând repararea prejudiciului pentru drepturile și interesele legitime vătămate; cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin sentința civilă nr. 2124 din 17 iunie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantului.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A., fiind criticată sentința atacată pentru motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul a arătat situația de fapt a cauzei și a precizat că în urma unor investigații Comisia de Expertiză Medico-Militară de pe lângă Spitalul Universitar de Urgență Militar Central a emis Decizia medicală nr. A 1899/6 din 28.03.2013 prin care a fost declarat inapt serviciu militar. În urma emiterii acestei decizii și mai înainte de soluționarea litigiului, prin care a fost atacată decizia medicală emisă, pârâtul a emis ordinul de trecere în rezervă.

Recurentul a criticat hotărârea instanței de fond arătând că au fost încălcate și aplicate greșit normele de drept material prevăzute de Legea nr. 80/1995. Astfel, recurentul apreciază că există un motiv de nelegalitate a actului atacat, bine justificat, în condițiile în care intimatul-pârât a emis ordinul de trecere în rezervă în temeiul unui act administrativ care nu este definitiv și înaintea expirării duratei maxime a concediului medical.

Recurentul a criticat hotărârea instanței de fond pentru că nu s-a pronunțat asupra legalității procesului-verbal nr. A/239 din 21.03.2013 emis de Comisia de evaluare a capacității de muncă de la nivelul UM 0313 București, susținând că întreaga procedură administrativă care a condus la emiterea Deciziei Comisiei medicale a fost una viciată, nelegală. Ca atare a solicitat să se constate nulitatea absolută a actului de sesizare a Comisiei medicale și, ca urmare, nuliatea absolută a actelor subsecvente (decizii medicale, rapoarte de expertiză, ordine, note etc.)

Recurentul a arătat că pârâtul a emis ordinul atacat în mod nelegal, întemeiat pe o decizie medicală care nu este definitivă, fiindu-i astfel vătămate drepturi și interese legitime.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la dosarul de recurs, intimatul-pârât a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală a hotărârii instanței de fond.

II. Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs formulate, sentința atacată și dispozițiile legale incidente cauzei, instanța de control judiciar va menține soluția dată de instanța de primă jurisdicție ca fiind legală și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins, pentru considerentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Înalta Curte nu poate primi criticile formulate de recurentul-reclamant și constatând că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt concretă va menține ca legală hotărârea pronunțată.

Înalta Curte reține că prin cererea introductivă reclamantul a supus controlului judiciar Ordinul nr. DP 64 din 4.06.2013 emis de Directorul Serviciului de Protecție și Pază, prin care a fost dispusă, începând cu data de 5.06.2013, trecerea direct în retragere a recurentului-reclamant, prin aplicarea prevederilor art. 85 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, reținându-se că la data trecerii în rezervă subofițerul are o vechime efectivă în muncă de 21 ani, 5 luni și 24 zile, din care 20 ani, 8 luni și 4 zile în sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională.

Instanța de primă jurisdicție a respins cererea de chemare în judecată reținând în esență faptul că prin Decizia medicală nr. A 1899/6 din 28.03.2013 emisă de Comisia de Expertiză Medico-Militară de pe lângă Spitalul Universitar de Urgență Militar Central reclamantul a fost declarat inapt serviciu militar, ca urmare a diagnosticului epilepsie temporală idiopatică cu criza grand mall confirmată clinic, fiind încadrat în gradul de invaliditate III.

Astfel, în temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 85 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 80/1995 a fost emis ordinul atacat de recurentul-reclamant.

Instanța de fond a reținut că nefiind învestită cu analizarea legalității și temeiniciei Deciziei medicale, care este în vigoare, nefiind anulată sau revocată, nu poate analiza criticile reclamantului cu privire la procedura de emitere a acesteia.

De asemenea, s-a reținut că având în vedere concluzia medicală -inapt serviciu militar, reclamantul nu poate fi menținut în rândul cadrelor militare active.

Înalta Curte în acord cu cele reținute de instanța de fond constată că în mod corect instanța de fond a reținut faptul că argumentele reclamantului ce privesc procedura de emitere a Deciziei medicale nu pot face obiectul prezentei acțiuni, nefiind sesizată instanța cu capătul de cerere ce vizează Decizia medicală. Înalta Curte reține că întotdeauna instanța analizează actul administrativ care produce efecte, iar la analizarea acestuia se au în vedere și actele anterioare emise în cadrul procedurii stabilite de lege, motiv pentru care în mod corect instanța de fond a constatat că nu este sesizată cu cererea de anulare a deciziei medicale emise.

Ca atare, criticile formulate de recurentul-reclamant ce vizează legalitatea procesului-verbal nr. A/239 din 21.03.2013 emis de Comisia de evaluare a capacității de muncă de la nivelul UM 0313 București nu pot fi analizate de instanța de recurs, nefăcând obiectul acțiunii introductive.

Nici critica ce vizează faptul emiterii ordinului de trecere în rezervă în temeiul unui act administrativ care nu este definitiv și înaintea expirării duratei maxime a concediului medical nu poate fi primită de Înalta Curte, întrucât cadrul militar putea fi menținut în activitate după emiterea deciziei medicale numai dacă era îndeplinită condiția de excepție prevăzută de art. 21 alin. (4) din lege, respectiv la cerere, personalul militar încadrat în gradul III de invaliditate sau clasat apt limitat pentru serviciul militar de către comisiile de expertiză medico-militară, în timpul ori în legătură cu exercitarea atribuțiilor de serviciu, poate fi menținut sau rechemat în activitate în funcții militare ori încadrat în funcții civile fără examen sau concurs, în instituțiile din sistemul de apărare, ordine publică și siguranță națională, în condițiile stabilite prin ordin al conducătorului instituției.

Prin dispozițiile art. 85 alin. (1) lit. b) și alindin Legea nr. 80/1995 s-a prevăzut faptul că Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezervă sau direct în retragere, după caz, în următoarele situații: sunt clasați «inapt pentru serviciul militar» de către comisiile de expertiză medico-militară, cu excepția situației în care a intervenit menținerea în activitate în condițiile art. 21 alin. (4). Conform alin. (2) al aceluiași articol Trecerea în rezervă sau direct în retragere se face din oficiu, în condițiile prevăzute la alin. (1) lit. b).

Cercetând argumentele pe care recurentul-reclamant le aduce, Înalta Curte constată că prin motivele de recurs se reiterează un scurt istoric al demersurilor efectuate și măsurile dispuse de autoritatea intimată, fără a se aduce în plus dovezi care să răstoarne temeinicia argumentelor pe care instanța de fond le-a expus în hotărârea judecătorească pronunțată.

Mai mult, Înalta Curte constată că prin sentința civilă nr. 8132 din 20.09.2016 a Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, definitivă, a fost respinsă cererea reclamantului A. având ca obiect anularea Deciziei medicale nr. A 5194/3 din 21.05.2013 a Comisiei Centrale de Expertiză Medico-Militară din cadrul MAN și a Deciziei medicale nr. A 1899/6 din 28.03.2013.

Așadar, actul care a stat la baza emiterii ordinului de trecere în rezervă, respectiv decizia medicală, a fost menținută de instanță ca fiind legală, motiv pentru care Înalta Curte constată că actul ce face obiectul acțiunii judiciare de față a fost legal emis de autoritatea intimată, care a făcut aplicarea întocmai a prevederilor art. 85 alin. (1) lit. b) și alin. (2) din Legea nr. 80/1995.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 2124 din 17 iunie 2016 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 octombrie 2019.