Decizia nr. 2143/2016 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2885/2014 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, a solicitat verificarea legalității actelor medicale emise de unitățile de medicină legală din Cluj-Napoca și București, emise împotriva legilor în vigoare, anularea actelor cu din 16 noiembrie 2010 și din 28 aprilie 2011, emise de Comisia mixtă.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 2885 din 29 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, având ca obiect „anulare act administrativ”.

Cererea de recurs Împotriva Sentinței civile nr. 2885 din 29 octombrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., fără a indica vreunul dintre cazurile de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) din Noul C. proc. civ..

Procedura derulată în recurs În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 23 martie 2016, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea acestuia, iar părțile au formulat puncte de vedere. În procedura de filtru s-a fixat termen pentru examinarea recursului la data de 29 iunie 2016. La termenul din 29 iunie 2016, având în vedere că în raport s-a propus anularea recursului, s-a considerat, de către toți membrii completului, că se poate face aplicarea prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs Examinând cauza și sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, Înalta Curte constată că recursul este nul. Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. În speță, astfel cum s-a reținut și în raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, comunicat părților în baza Încheierii de ședință din data de 23 martie 2015, cererea de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din același cod. Astfel, Se constată că motivele de recurs formulate de recurentul-reclamant nu au fost încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din Noul C. proc. civ. și nici nu pot fi subsumate vreunui motiv de nelegalitate dintre cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., motivele expuse de către recurentul-reclamant fiind simple afirmații și susțineri personale. În acest caz, relevante sunt dispozițiile art. 489 C. proc. civ. care sancționează nemotivarea recursului și care prevăd că: (1) Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3). (2) Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488. (3) Dacă legea nu dispune altfel, motivele de casare care sunt de ordine publică pot fi ridicate din oficiu de către instanță, chiar după împlinirea termenului de motivare a recursului, fie în procedura de filtrare, fie în ședință publică. În ceea ce privește conținutul cererii de recurs, dispozițiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. stipulează că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Or, prin cererea de recurs recurentul-reclamant nu combate în vreun fel argumentele de fapt și de drept avute în vedere de instanța de fond atunci când a soluționat pricina și nu face vreo referire la aceste argumente ce sunt redate pe larg în considerentele hotărârii. Practic, autorul căii de atac expune simple afirmații și susțineri personale, neînțelegând să arate care sunt eventualele greșeli de judecată ale primei instanțe ori elementele de nelegalitate și/sau netemeinicie ale sentinței recurate. 6.Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul formulat, ținând seama și de prevederile art. 499 din același cod.