ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1545/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantele Fundația "A." și Societatea B. S.R.L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, anularea adresei nr. x nr. 15/07.01.2016 și obligarea pârâtului la virarea sumei alocate conform art. 50 din O.G. nr. 20/2015, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 2013 din 9 iunie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii, invocată prin întâmpinare și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamantele Fundația "A." și Societatea B. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății, ca inadmisibilă, reținând că adresa nr. x/2016 nu este act administrativ care naște, modifică sau stinge raporturi juridice, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 pentru a putea face obiectul unui litigiu de contencios administrativ

Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs reclamantele Fundația "A." și Societatea B. S.R.L, solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru motive pe care le-au încadrat în prevederile art. 488 pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.

3.1. Sub aspectul motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 Cod procedură, recurentele au arătat că instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă, reținând că adresa atacată nu este un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, fără să prezintă niciun argument concret care să sprijine soluția adoptată, ceea ce echivalează cu nemotivarea. O astfel de motivare nu corespunde exigențelor prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. și constituie o încălcare a dreptului la un proces echitabil, prevăzut în art. 6 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

3.2. Sub aspectul motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurentele-reclamante au susținut că instanța de fond a făcut aplicarea greșită a prevederilor art. 2 alin. (1) lit. c) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în sensul că a reținut fără temei că adresa nr. x/2016 nu este act administrativ, deși, în realitate, aceasta este un act administrativ emis de o autoritate publică în executarea legii, apt să modifice/stingă raporturi juridice.

Suma de 5000 mii RON a fost alocată Fundației A., conform art. 50 din O.G. nr. 20/2015, din bugetul Ministerului Sănătății și, prin urmare, în baza acestui act normativ s-a născut dreptul Fundației de a beneficia de suma alocată.

Au arătat recurentele că, deși au furnizat autorității pârâte documentele justificative solicitate pentru efectuarea plății, adresa a cărei anulare s-a solicitat, conține refuzul explicit al Ministerului Sănătății de a da curs cererii, actul fiind de natură a vătăma drepturile și interesele legitime ale recurentelor. Practic, în baza acestei adrese, Fundației i-a fost refuzat dreptul de a beneficia de suma alocată de la bugetul de stat, conform art. 50 din O.G. nr. 20/2015.

În subsidiar, recurentele au precizat că adresa poate fi calificată ca refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept sau la un interes legitim, însă această apărare a fost ignorată de instanța de fond.

Pe fondul cauzei, au reiterat argumentele din cererea de chemare în judecată, susținând că Fundația era îndreptățită la virarea sumei de 5.000 mii RON, documentele furnizate justificând această cheltuială.

Intimatul-pârât Ministerul Sănătății a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, reluând apărările de la fondul cauzei.

Prin încheierea de ședință din 20.02.2018, pronunțată în condițiile art. 493 din C. proc. civ., recursul a fost admis în principiu.

La data de 18.04.2018, recurentele-reclamante au depus note scrise.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe noi.

Examinând sentința atacată prin raportare la motivele de recurs invocate, față de probatoriul administrat, Înalta Curte constată că este fondat recursul de față, în sensul și pentru considerentele în continuare arătate.

În prealabil, se reține că, principiul rolului activ al judecătorului, consacrat de art. 22 C. proc. civ., obligă instanța să dea acțiunii calificarea juridică exactă și în funcție de aceasta să verifice condițiile de admisibilitate a cererii, pronunțându-se apoi, în concret, asupra tuturor petitelor acesteia.

În exercițiul rolului activ și în raport cu prevederile art. 152 C. proc. civ., pentru calificarea corectă a acțiunii, instanța este datoare să se orienteze după natura dreptului pretins încălcat și scopul urmărit prin exercitarea acesteia, neavând relevanță sensul literal sau juridic al termenilor folosiți de reclamant.

Reglementând obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ, Legea nr. 554/2004 prevede, prin art. 8 alin. (1), că pot fi supuse controlului de legalitate pe această cale atât actele administrative tipice, astfel cum sunt definite prin art. 2 lit. c), cât și cele asimilate, respectiv "tăcerea administrației" și refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept legitim în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (2) corelat cu art. 2 alin. (1) lit. h) și i) din același act normativ.

Prin demersul lor judiciar, reclamantele au solicitat, în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004, anularea adresei nr. x din 07.01.2016 emise de Ministerul Sănătății și obligarea pârâtului la virarea sumei de 5.000 mii RON alocată de la bugetul de stat, conform art. 50 din O.G. nr. 20/2015.

Pentru virarea acestei sume, reclamantele au depus în perioada 20.08.2015-26.11.2015, documentația justificativă solicitată de către Ministerul Sănătății prin adresa nr. x.

Cu toate acestea, prin adresa nr. x, a cărei anulare s-a solicitat, autoritatea pârâtă a comunicat că, în baza raportului efectuat de către Corpul de Control din cadrul Ministerului Sănătății, s-a concluzionat că solicitarea Fundației A. privind alocarea veniturilor de la buget nu a avut la bază un document care să explice rolul pe care urmează să îl dețină S.C. B. S.R.L. în raport cu Fundația și cu Ministerul Sănătății, iar factura nr. x/06.11.2015, în valoare de 445.768,34 RON, nu poate fi onorată, întrucât la rubrica cumpărător apare S.C. B. S.R.L și nu Fundația A., beneficiara construcției.

La data de 08.02.2016, recurentele au formulat plângere prealabilă, solicitând revocarea adresei și virarea sumei de bani alocată conform art. 50 din O.G. nr. 20/2015, fără a primi vreun răspuns.

În raport cu conținutul său, adresa nr. x nu poate fi calificată un act administrativ tipic, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, neavând aptitudinea de a produce per se efecte juridice, respectiv de a da naștere, a modifica sau stinge raporturi juridice, așa cum a reținut judecătorul fondului.

În raport cu finalitatea urmărită de recurente prin demersul lor judiciar - aceea de a obține virarea sumei de 5.000 RON alocată de la bugetul de stat, conform art. 50 din O.G. nr. 20/2015 - și în considerarea prevederilor legale anterior redate, instanța de fond era însă datoare să verifice dacă adresa respectivă încorporează sau nu un eventual refuz nejustificat de soluționare a cererii formulate, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

În acord cu poziția procesuală exprimată de recurente, Înalta Curte constată că adresa din 07.01.2016, prin care a fost materializat răspunsul Ministerului Sănătății, conține refuzul explicit al autorității publice de rezolvare a cererii, și prin urmare, contrar concluziei la care a ajuns instanța de fond, aceasta se încadrează în prevederile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, fiind un act administrativ asimilat ce poate forma obiect al acțiunii, conform art. 8 alin. (1) din aceeași lege.

Este adevărat că recurentele au solicitat, prin primul capăt de cerere, anularea adresei nr. x din 07.01.2016, dar instanța nu este ținută de sensul literal al termenilor folosiți de parte, fiind îndrituită să califice acțiunea în funcție de scopul real urmărit prin promovarea ei.

Capătul de cerere subsidiar privind obligarea pârâtului la virarea sumei alocată de la bugetul de stat exprimă modul în care partea tinde la rezolvarea cererii sale.

Interpretat prin prisma acestor coordonate, demersul procesual al reclamantelor se încadrează în tipologia acțiunilor în contencios administrativ, vizând un refuz de rezolvare a unei cereri adresate autorității publice referitoare la un drept sau interes legitim, stabilirea caracterului justificat sau nejustificat al refuzului, constituind o problemă de fond și urmând a se face pe baza probelor administrate.

Având în vedere toate considerentele expuse și ținând seama de împrejurarea că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, în temeiul art. 497 alin. (1) corelat cu art. 488 pct. 5 raportat la art. 483 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul și va casa hotărârea atacată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În această fază procesuală nu vor fi acordate cheltuieli de judecată, nefiind încă stabilită culpa procesuală.

În cadrul rejudecării, instanța de fond se va pronunța asupra acțiunii, astfel cum a fost calificată de Înalta Curte, urmând să examineze și să stabilească, pe baza probelor administrate, în ce măsură conduita pârâtului Ministerul Sănătății reprezintă un refuz nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 și să se pronunțe asupra tuturor petitelor cererii.

Totodată, se va verifica dacă raportul efectuat de Corpul de control din cadrul Ministerului Sănătății, act care a stat la baza emiterii adresei de răspuns, a fost sau nu comunicat recurentelor și, în caz afirmativ, dacă a fost contestat, urmând a se depune la dosar.

Instanța de rejudecare va examina toate susținerile părților, inclusiv aspectele învederate prin cererea de recurs, dând eficiență art. 22 alin. (2) C. proc. civ. și asigurându-se că sunt respectate dispozițiile art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care consacră dreptul la un proces echitabil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantele Fundația A. și Societatea B. S.R.L. împotriva sentinței nr. 2013 din 09 iunie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 aprilie 2018.