ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1065/2018

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față:

Constată că, la data de 19.12.2012, a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/2009*, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 71A din 10 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale, fixându-se prin repartizare computerizată aleatorie, prim termen de judecată ia 31.05.2013.

Ulterior, prin încheierea din 27.09.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a suspendat judecata cauzei, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006, dat fiind faptul că împotriva intimatei-pârâte SC B. SRL (fostă SC C.) a fost deschisă procedura simplificată de insolvență și, în baza art. 107 alin. (1) pct. A lit. a) și art. 32 din Legea privind procedura de insolvență nr. 85/2006, a fost dispusă intrarea în faliment a acesteia.

La data de 22 ianuarie 2018, Înalta Curte, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării excepției de perimare a cererii de recurs.

Analizând excepția perimării, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Niciuna dintre părți nu a declarat recurs împotriva încheierii de suspendare a judecății și nu a solicitat repunerea cauzei pe rol până la data de 22 ianuarie 2018 când s-a dispus verificarea subzistenței motivelor pentru care s-a dispus suspendarea judecății.

Verificând evidența informatizată a Tribunalului București, secția a VII-a civilă, s-a constatat că prin Sentința civilă nr. 5.029 pronunțată la data de 1 septembrie 2016 în dosarul nr. x/2012, irevocabilă prin nerecurare, a fost închisă procedura insolvenței împotriva debitoarei SC B. SRL și s-a dispus radierea acesteia din Registrul Comerțului București, mențiunea radierii societății fiind înscrisă în registrul comerțului la data de 20 septembrie 2016, astfel cum rezultă din extrasul de furnizare informații din 19.01.2018 emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului, aflat la dosar recurs.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, în materie civilă, în situația dosarelor suspendate în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 cursul perimării fiind suspendat, conform art. 250 alin. (1) C. proc. civ., "cât timp dăinuiește suspendarea judecării", iar, potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, "înmatricularea și mențiunile sunt opozabile terților de la data efectuării lor în registrul comerțului ori de la publicarea lor în M. Of. , Partea a IV-a, sau în altă publicație, acolo unde legea dispune astfel.

De asemenea, conform art. 249 C. proc. civ., perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes.

Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Altfel spus, perimarea operează cu condiția ca timp de un an să nu se fi săvârșit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Termenul de perimare începe să curgă de la data ultimului act de procedură făcut în cauză, iar cazurile de întrerupere și suspendare a cursului perimării sunt prevăzute de art. 249 și 250 C. proc. civ.

În speță, la data de 22 ianuarie 2018, când instanța a verificat subzistența motivelor pentru care s-a dispus suspendarea judecății, s-a constatat că părțile nu au declarat recurs împotriva încheierii de suspendare și nu au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în vederea continuării judecății, deși de la data înscrierii mențiunii radierii societății intimate-pârâte din registrul comerțului, 20.09.2016, a trecut mai mult de un an.

Nu pot fi primite apărările recurentei-reclamantei, potrivit cărora aceasta nu este în culpă în lăsarea în nelucrare a pricinii, întrucât, pe de o parte, era în interesul recurentei să urmărească evoluția dosarului nr. x/2012 al Tribunalului București, secția a VII-a civilă, fiind partea al cărei recurs a fost suspendat și pentru a cărui judecată instanța a apreciat, la momentul suspendării, necesitatea pronunțării unei soluții în dosarul de insolvență, iar, pe de altă parte, așa cum s-a arătat anterior, potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului, mențiunile din registrul comerțului sunt opozabile terților (deci, inclusiv recurentei-reclamante) de la data efectuării lor în registrul comerțului.

În acest context, de la data înscrierii mențiunii radierii societății Intimate-pârâte din registrul comerțului, 20.09.2016 și până la data verificării subzistenței motivelor pentru care s-a dispus suspendarea judecății, 22 ianuarie 2018, cursul perimării nu a fost întrerupt, părțile lăsând să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârșit vreun act de procedură în vederea reluării judecății recursului.

De asemenea, nu se poate lua în discuție suspendarea cursului perimării, în condițiile art. 250 alin. (3) C. proc. civ.

Cum perimarea operează de drept, putând fi constatată și din oficiu de instanță și este o sancțiune procesuală care se bazează pe prezumția de desistare a părții de la cererea făcută, dedusă din faptul nestăruinței în judecată vreme de un an, iar, în speță, după suspendarea dispusă în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006, părțile au lăsat să treacă mai mult de un an de la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. x/2012 al Tribunalului București, secția a VII-a civilă și de la data înscrierii mențiunii radierii societății intimate-pârâte în registrul comerțului, respectiv de la data de 20 septembrie 2016, fără să facă nici un act de procedură în vederea reluării judecății, Înalta Curte reține că, în cauză, condițiile perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., sunt îndeplinite, urmând să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamanta A. împotriva Deciziei nr. 71A din 10 mai 2012 a Curții de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 martie 2018.

Procesat de ED