ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3832/2018
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3832/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2018)
Ședința publică din data de 7 noiembrie 2018
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău, secția I civilă la data de 23 mai 2013 sub nr. x/2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. prin Sucursala Hindrocentrale Buzău, obligarea pârâtei la recalcularea drepturilor salariale de la data de 01.02.2007 și până la data de 18.05.2010, având în vedere că a desfășurat activitatea în condiții deosebite, precum și obligarea la calcularea și plata către bugetul de stat a taxelor și impozitelor corespunzătoare drepturilor salariale recalculate, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentința nr. 1191 din 29 octombrie 2013 Tribunalul Buzău, secția I civilă, a admis excepția decăderii reclamantului din dreptul de a-și valorifica pretențiile ulterior închiderii procedurii de insolvență, invocată de pârâtă, și pe cale de consecință, a constatat că reclamantul este decăzut din drepturi, în conformitate cu art. 76 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2006.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A.
La termenul de judecată din data de 24 aprilie 2014 instanța de apel a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. coroborat cu art. 36 din Legea nr. 85/2006, până la soluționarea dosarului având ca obiect procedura insolvenței intimatei pârâte, încheiere rămasă definitivă prin respingerea recursului prin Decizia nr. 138/16.01.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.
La data de 23.01.2018 intimata S.C. B. S.A. a formulat cerere de redeschidere a judecății, învederând că nu mai subzistă motivul suspendării, întrucât hotărârea de închidere a procedurii insolvenței a devenit irevocabilă prin respingerea recursurilor.
Prin notele scrise formulate pentru termenul de judecată din data de 22.03.2018 intimata a invocat excepția perimării apelului pe care instanța a pus-o în discuția părților.
Prin Decizia nr. 786 din 22 martie 2018 Curtea de Apel Ploiești, secția I civilă, a constatat perimat apelul reclamantului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a reținut că de la data de 30.03.2017, când hotărârea de închidere a procedurii insolvenței intimatei pârâte a rămas irevocabilă prin respingerea recursurilor prin decizia Curții de Apel București, secția a V-a civilă, cu redarea societății în circuitul economic, și până la data formulării cererii de repunere pe rol, respectiv 23.01.2018, cauza a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni.
Acesta întrucât de la data rămânerii irevocabile a respectivei hotărâri încetează cauza legală a suspendării cauzei și în același timp încetează și suspendarea cursului perimării, iar orice inacțiune a părții în reluarea cursului judecății îi este imputabilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, neîncadrat în drept, dar încadrabil în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul A., arătând că în mod greșit a fost admisă excepția de perimare, întrucât acesta a făcut demersuri în vederea repunerii pe rol a cauzei, astfel încât nu se poate aprecia că pricina a rămas în nelucrare din vina sa.
Prin cererea de eliberare a unei copii legalizate a deciziei pronunțate în Dosarul nr. x/2012 al Tribunalului București la data de 03.11.2016, reclamantul a inițiat un demers de repunere pe rol a cauzei suspendate la Curtea de Apel Ploiești, întrucât nu ar fi putut solicita repunerea pe rol în lipsa copiei legalizate a sentinței menționate.
La data de 04.11.2016 i s-a adus la cunoștință că hotărârea nu era redactată, dar ulterior a încercat în repetate rânduri să intre în posesia hotărârii respective, demersuri apreciate de acesta ca fiind acte de procedură pentru a se putea soluționa pe fond cauza suspendată.
Recurentul-reclamant a mai arătat că pârâta a formulat cerere de redeschidere a judecății fără a invoca perimarea cauzei, dimpotrivă, a solicitat repunerea pe rol și acordarea unui termen în vederea soluționării apelului.
Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 11.06.2019, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluția de la aceeași dată, comunicarea raportului părților, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Raportul de admisibilitate a fost comunicat părților la data de 15.06.2018, termenul pentru formularea punctelor de vedere la raport expirând la 26.06.2018.
În cauză nu s-au formulat puncte de vedere la raportul de admisibilitate.
Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit, art. 416 alin. (1) C. proc. civ. "Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni", iar potrivit art. 421 alin. (2) din același cod "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare (...)".
Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.
Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.
Pentru a interveni perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.
În cauză suspendarea a fost dispusă la data de 24.04.2014, raportat la starea de insolvență a intimatei-pârâte, până la soluționarea cauzei având ca obiect această procedură, conform dispozițiilor art. 413 alin. (2) C. proc. civ., ce rețin că "Suspendarea va dura până când hotărârea pronunțată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă". Acest lucru s-a realizat la data de 30.03.2017 (când prin Decizia nr. 125/30.03.2017 Curtea de Apel București a respins recursurile declarate împotriva hotărârii de închidere a procedurii insolvenței), dată de la care a început să curgă termenul de perimare.
Cum de la data de 30.03.2017 și până la data formulării cererii de repunere pe rol de către pârâtă, respectiv 23.01.2018, au trecut mai mult de 6 luni, în mod corect instanța de apel a constatat perimat apelul.
Susținerile recurentului-reclamant, în sensul că a făcut demersuri de repunere a cauzei pe rol și continuare a judecății prin solicitarea de eliberare a unei copii a deciziei pronunțate de Tribunalul București (la care i s-a comunicat răspunsul din 4.11.2016, prin care a fost înștiințat că hotărârea nu e redactată) în Dosarul nr. x/2012, sunt fără relevanță în ce privește modalitatea de constatare a perimării în apel, întrucât vizează sentința prin care s-a apreciat asupra procedurii insolvenței, respectiv hotărârea de fond, iar nu Decizia nr. 125/30.03.2017 prin care Curtea de Apel București a respins recursurile declarate împotriva hotărârii de închidere a procedurii insolvenței, în raport de care s-a procedat la calculul termenului de perimare. În alte cuvinte, și dacă ar fi obținut o copie a hotărârii solicitate Tribunalului București, demersul recurentului nu ar fi fost unul util în vederea reluării judecății în prezenta cauză, de vreme ce suspendarea acesteia fusese dispusă până la data soluționării definitive a Dosarului nr. x/2012 Demersurile recurentului dovedite ca fiind întreprinse în anul 2016, datează din perioada soluționării acelei judecăți în primă instanță, fiind deci, nerelevante în condițiile în care abia prin Decizia nr. 125/30.03.2017 Curtea de Apel București a soluționat definitiv litigiul ce a determinat suspendarea judecății în cauza de față.
Pe de altă parte, o eventuală cerere de repunere pe rol nu era necesar a fi însoțită de o copie legalizată a hotărârii prin care s-ar fi soluționat definitiv procedura în cauza ce a determinat suspendarea judecății, ci era suficient a se solicita și depune un certificat de grefă ce avea să ateste soluția adoptată, înscris a cărui eliberare era independentă de redactarea hotărârii pronunțate (activitate ce poate fi incertă ca dată de realizare).
Împrejurarea că prin cererea de redeschidere a judecății intimata-pârâtă nu a solicitat constatarea perimării este irelevantă în cauză, câtă vreme solicitarea de repunere pe rol a fost formulată ulterior împlinirii termenului de perimare (23.01.2018), iar excepția putea fi invocată și din oficiu, de către instanță, nefiind necesară o solicitare expresă în acest sens venită din partea intimatei.
Mai mult, contrar susținerilor recurentului, Înalta Curte constată că, ulterior cererii de repunere pe rol înregistrate la data de 23.01.2018, prin notele scrise înregistrate la dosar la data de 22.03.2018, intimata-pârâtă S.C. B. S.A. a solicitat ea însăși instanței a avea în vedere, cu prioritate, excepția perimării apelului și doar în subsidiar caracterul nefondat al căii de atac.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva Deciziei nr. 786 din 22 martie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A., domiciliat în comuna Siriu, județul Buzău împotriva Deciziei nr. 786 din 22 martie 2018 a Curții de Apel Ploiești, secția I civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. B. S.A., cu sediul în București, prin Sucursala Hidrocentrale Buzău, cu sediul în Buzău, județul Buzău.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 noiembrie 2018.
Procesat de GGC - NN