ÎCCJ, decizie (scj.ro #85316)

Taxă

vamală. T.V.A. Garanție. Restituire

În cazul în care organul vamal competent refuză să se

pronunțe asupra cererii de restituire a garanției vamale, instanța de

contencios administrativ trebuie să stăruie pentru a se stabili dacă sunt sau

nu temeiuri pentru restituirea garanției, iar nu să respingă acțiunea ca prematură.

(Secția de contencios administrativ,

decizia nr. 415 din 4 februarie 2003)

Reclamanta SC ”N.R.” SRL, la data  de 18 iunie 2001 a solicitat obligarea

autorităților vamale să soluționeze reclamația cu privire la restituirea

garanției pentru plata taxelor vamale și TVA și să restituie suma de

1.990.396.936 lei ce reprezintă garanția pentru plata taxelor vamale și TVA, ce

a fost achitată cu O.P.215 din 18 ianuarie 2001.

In motivarea acțiunii, reclamanta a menționat că la 18 ianuarie 2001 a derulat

prin Biroul Vamal Târguri și Expoziții o operațiune de import Cafea solubilă

„Classic”,  iar  pârâta a calculat, cu titlu de garanții pentru plata

taxelor vamale și TVA, suma sus-menționată, reprezentând taxă vamală, calculată

la diferența dintre valoarea de tranzacție și valoarea de comparație și

comisionul vamal și TVA; că suma  a și fost achitată cu OP nr.215 din 18

ianuarie 2001.

Curtea de Apel București, Secția de contencios administrativ, prin sentința

nr.80 din 31 ianuarie 2002,  a admis în parte acțiunea,  în sensul că

a constatat refuzul nejustificat al Direcției generale a vămilor  de a

soluționa cererea reclamantei privind restituirea garanției vamale, conform

art.1 din Legea nr.29/1990 și a obligat pârâta  să emită un act

administrativ  numai în acest sens în baza art.11  alin.1 din Legea

nr.29/1990 și art.77(5) din Legea nr.141/1997. A fost respinsă cererea privind

restituirea sumei reținute cu titlu de garanție pentru plata taxelor vamale și

TVA ca prematur formulată.

Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că pârâta nu a

răspuns reclamației făcute de reclamantă care este vătămată în drepturile sale

prin acest refuz nejustificat, dar că cererea de restituire este prematur

formulată atât timp cât pârâta nu a emis o decizie motivată în soluționarea

reclamației.

Impotriva acestei soluții a declarat recurs reclamanta, în legătură cu care se

rețin următoarele:

Urmare operațiunii de import cafea la data de 18 ianuarie 2001, și conform

declarației de valoare în vamă depusă de reclamantă, Direcția generală a

vămilor și Biroul  vamal Tîrguri și Expoziții, i-a stabilit reclamantei cu

titlu de garanție vamală și TVA o obligație  în valoare de 1.990.396.936

lei, pe care reclamanta-recurentă a achitat-o cu O.P.215 din 18 ianuarie 2001.

Pentru determinarea definitivă a valorii în vamă, reclamanta a depus actele

necesare, dar pârâta nu a dat curs obligației legale de a determina definitiv

valoarea în vamă pentru operațiunea de import cafea din 18 ianuarie 2001 pe

baza valorii de tranzacționare, sau pe altă bază, și, apoi, urmare deciziei

luate, să restituie sau nu garanția reținută.

Curtea Europeană a Dreptului Omului a impus o serie de norme și  în ce

privește  natura fazei prealabile a contenciosului și anume în procedurile

administrative prealabile a fost prevăzută obligația autorităților

administrative de a motiva răspunsurile la  recursul grațios. Aceste norme

se regăsesc în legislația  națională, (art.7 din OG nr.13/2000 și Legea

nr.29/1990).

Instanța de fond avea obligația să stăruie prin toate mijloacele, pentru

aflarea adevărului și în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale.

In acest sens, trebuie să dispună  măsurile necesare ca să i se

comunice aceste răspunsuri motivate pentru a putea soluționa acțiunea, și

nu să respingă ca prematur formulatiă cererea de restituire.

Cum instanța de fond a respins greșit ca prematură cererea de restituire a

garanției, fără a depune diligențele cerute de art.129(5) Cod procedură civilă,

s-a admis recursul și s-a casat hotărârea atacată, și s-a trimis cauza

spre  rejudecare la aceeași instanță, pentru a se pronunța asupra cererii

privind restituirea, sau nu, a garanției reclamate.