ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2543/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. xx/2/2015, reclamanta Academia de Poliție Alexandru Ioan Cuza, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale, a solicitat anularea Scrisorii standard de informare a beneficiarului, înregistrată cu nr. OI/6170/SVPF din 1 iulie 2015 la OIPOSDRU - MECS și sub nr. 3902 din 2 iulie 2015 la Academia de Poliție "Alexandru Ioan Cuza" (prin care s-a comunicat reclamantei validarea parțială a cheltuielilor solicitate prin cererea de rambursare nr. 4 aferentă contractului POSDRU/86/1.2/S/62307 SMIS 21779 și declararea neeligibilă a unei sume de 82.273,51 RON) și obligarea pârâtului la emiterea unei noi scrisori standard de informare a beneficiarului în care să fie inclusă ca și cheltuială eligibilă suma de 82.273,51 RON.

Prin Încheierea din 30 martie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecății cererii formulate de reclamanta Academia de Poliție Alexandru Ioan Cuza, în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale, până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2015 în care s-a pronunțat Sentința nr. 142 din 22 ianuarie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Împotriva încheierii din 30 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta Academia de Poliție Alexandru Ioan Cuza, solicitând casarea încheierii și trimiterea cauzei Curții de Apel București pentru continuarea judecății.

În motivare arată că în mod eronat instanța de fond a reținut că dezlegarea cauzei depinde de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți, în sensul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. În opinia recurentei, indiferent de soluția care se va pronunța definitiv în Dosarul nr. x/2015, aceasta nu este de natură să influențeze și, cu atât mai mult, să poarte asupra existenței ori inexistenței culpei pârâtului de a fi emis un act administrativ nelegal.

Obiectul Dosarului nr. x/2015 îl reprezintă anularea Deciziei nr. OI/705/S din 29 aprilie 2015 și a Procesului-verbal nr. OI/2026/SJCSN din 2 martie 2015 emise de OIPOSDRU, prin care s-au declarat neeligibile alte cheltuieli din cadrul Proiectului, în cuantum de 115.966,85 RON. Obiectul primului dosar nu are natura unui principal, de a cărui existență să depindă, ca subsecvent, cel de-al doilea, astfel încât aplicarea art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. nu este justificată.

Soluția pronunțată în fond în Dosarul nr. x/2015 a fost invocată de recurenta-reclamantă în demersul său de probare a relei-credințe și conduitei culpabile a pârâtului OIPOSDRU, fără să susțină însă existența unei dependențe a cauzei pendinte față de soluția care se va pronunța în dosarul anterior menționat.

Suspendarea judecății nu este nici utilă, nici oportună și este de natură să încalce dreptul reclamantei la un proces echitabil, desfășurat într-un termen optim și previzibil, respectiv cerința de asigurare a celerității judecății, conform art. 6 C. proc. civ.

Legal citat, intimatul-pârât Organismul Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale nu a formulat întâmpinare față de recursul declarat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, încheierea recurată în raport de criticile invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat.

Instanța de fond, prin încheierea recurată a suspendat judecata cererii formulată de reclamantă, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., apreciind că soluția care ar urma să se pronunțe în cauză depinde de soluția definitivă ce urmează a se pronunța în Dosarul nr. x/2015. În această ultimă cauză s-a pronunțat o sentință prin care a fost anulat un proces-verbal de constatare creanțe bugetare care se referea la cereri de rambursare anterioare formulate în cadrul aceluiași proiect (rambursarea cheltuielilor fiind respinsă pentru același motiv ca și în cazul cererii de rambursare nr. 4, care face obiectul cauzei de față, și anume, pretinsul conflict de interese în care s-ar fi găsit expertul A.).

Motivele de recurs se subsumează cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta susținând că nu erau întrunite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pentru a se dispune suspendarea judecății.

Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate întrucât soluționarea cererii care face obiectul prezentei cauze depinde de existența sau inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți, în sensul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Astfel, atât actele administrative care fac obiectul acțiunii în anulare în Dosarul nr. x/2015 cât și actul administrativ care face obiectul acțiunii în anulare de față, se referă la respingerea de la rambursare a unor cheltuieli efectuate în cadrul proiectului:

"Promovarea cercetării științifice din domeniul criminalisticii în activitatea judiciară", finanțat în baza Contractului POSDRU/86/1.2/S/62307, cod SMIS 21779, cheltuieli care, în ambele cazuri, reprezintă plata unor servicii prestate în cadrul proiectului de către expertul A..

Motivul respingerii de la rambursare a acestor cheltuieli a fost același, diferind exclusiv cererile de rambursare.

Având în vedere că în cauza de față acțiunea în anulare estre îndreptată împotriva Scrisorii-standard de informare care privește cererea de rambursare nr. 4, ulterioară celor la care se referă litigiul înregistrat anterior, cu aplicarea corectă a dispozițiilor C. proc. civ., instanța de fond a apreciat că se impune suspendarea judecății până la pronunțarea unei soluții definitive în cauza nr. 5124/2/2015, aflată în etapa procesuală a recursului.

Soluția care se va pronunța în această cauză referitoare la aspectul litigios al caracterului eligibil sau nu al cheltuielilor făcute în baza convenției cu expertul A. se va opune cu putere de lucru judecat în cauza de față, în considerarea prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ.

Prin urmare, sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pentru suspendarea judecății.

Nici invocarea dreptului reclamantei la soluționarea cauzei cu celeritate, în sensul art. 6 C. proc. civ., nu este de natură a împiedica aplicarea dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din același Cod, menite să asigure soluționarea cauzei cu respectarea unei hotărâri judecătorești pronunțată anterior și care tranșează aceeași chestiune litigioasă, chiar dacă obiectul propriu-zis al pricinilor este diferit.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantei, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Academia de Poliție Alexandru Ioan Cuza împotriva încheierii de ședință din 30 martie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM