ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 204/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Obiectul judecății

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2/2013 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională de Integritate, pentru ca prin hotărârea pe care o va pronunța instanța, să se dispună anularea Raportului de evaluare din 13.06.2013 întocmit de parata, ca netemeinic.

Prin Sentința nr. 3.766 din 27 noiembrie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea ca neîntemeiată.

1.2. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței nr. 3.766 din 27 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs A.

În motivarea recursului se arată că hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, ceea ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. 2010, deoarece, participând și votând la ședințele Consiliului local al comunei Pietroșani din datele de 27.11.2008, 08.12.2008 și 16.12.2008 nu s-a aflat în conflict de interese deoarece la niciuna din aceste ședințe nu s-a votat rectificarea bugetului local pentru plata contractului de prestări servicii din 26.11.2001 încheiat între Primăria Pietroșani și IF B. (în care avea calitatea de reprezentant), sau pentru plata unor servicii asemănătoare. Deși instanța de fond reține corect această stare de fapt, în mod nelegal o consideră nerelevantă deoarece, susține recurentul, în condițiile date nu există elemente privind încălcarea regimului juridic al incompatibilităților și nu există conflict de interese.

1.3. Întâmpinarea

Intimata Agenția Națională de Integritate solicită respingerea recursului cu motivarea că în mod legal prima instanță a considerat nerelevantă apărarea reclamantului recurent privitoare la obiectul hotărârilor Consiliului local al comunei Pietroșani din 27.11.2008, 08.12.2008 și 16.12.2008 deoarece, potrivit art. 77 coroborat cu art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004, este suficient că încheierea contractului de prestări servicii din 26.11.2001 între Primăria Pietroșani și IF B., în care recurentul are calitatea de reprezentant, era aptă să influențeze îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor ce îi reveneau recurentului (fiind nerelevant dacă existența contractului a influențat sau nu activitatea de consilier local în cele trei ședințe).

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 3 februarie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 22 septembrie 2015, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.2 Înalta Curte

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor recurentului și a apărărilor intimatei, având în vedere și raportul asupra admisibilității în principiu, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat pentru următoarele considerente:

Starea de fapt relevantă reținută de Curtea de Apel București

Prin Raportul de evaluare din 13.06.2013 (Raportul), pârâta intimată Agenția Națională de Integritate (ANI sau Agenția) a stabilit că în perioada exercitării mandatului de consilier local în cadrul Consiliului local al comunei Pietroșani, reclamantul recurent A. s-a aflat în conflict de interese deoarece a luat parte în calitate de consilier local la deliberarea și adoptarea HCL din 27.11.2008, din 08.12.2008 și din 16.12.2008 privind rectificările bugetare, în condițiile în care era reprezentant al IF B. care avea încheiat cu Primăria Pietroșani contractul de prestări servicii din 26.11.2001.

Niciuna din cele trei HCL nu a dispus plăți în temeiul acelui contract sau rectificări bugetare pentru plata contractului sau a vreunui contract asemănător.

Aplicarea normelor de drept material de către Curtea de Apel București

Considerând nerelevantă apărarea pârâtului referitoare la faptul că "la niciuna dintre ședințele Consiliului Local al comunei Pietroșani despre care se face referire în raport nu a fost rectificat bugetul local pentru plata contractului respectiv, și nici măcar pentru plata vreunei lucrări asemănătoare", prima instanță a confirmat Raportul întocmit Agenție și a reținut că reclamantul a încălcat dispozițiile art. 70 din Legea nr. 161/2003 coroborate cu art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 și art. 77 coroborat cu art. 75 lit. f) din Legea nr. 393/2004.

Soluționarea recursului

Înalta Curte constată că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, ceea ce atrage incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. 2010 (C. proc. civ.).

Astfel, potrivit art. 70 din Legea nr. 161/2003, "Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative."

Potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, "Nu poate lua parte la deliberare și la adoptarea hotărârilor consilierul local care, fie personal, fie prin soț, soție, afini sau rude până la gradul al patrulea inclusiv, are un interes patrimonial în problema supusă dezbaterilor consiliului local."

Așadar, pentru a exista conflict de interese în sensul art. 46 alin. (1) Legea nr. 215/2001 raportat la art. 70 din Legea nr. 161/2003, recurentul ar fi trebuit să aibă un interes patrimonial în problemele dezbătute în ședințele Consiliului local Pietroșani din 27.11.2008 și/sau 08.12.2008 și/sau 16.12.2008, respectiv să fi dezbătut chestiuni legate de contractul de prestări servicii din 26.11.2001.

Or, nici starea de fapt reținută de instanța de fond și nici probele indicate de Agenție în recurs (sinteza acestora se află la dosar recurs) nu confirmă că în vreuna din cele trei ședințe a fost pus în discuție contractul de prestări servicii sau vreo altă chestiune cu privire la care recurentul să fi avut un interes personal de natură patrimonială (de ex., rectificări bugetare urmate de plăți către IF B. ca urmare a respectivelor rectificări).

Potrivit art. 77 alin. (1) din Legea nr. 393/2004, "Consilierii județeni și consilierii locali nu pot lua parte la deliberarea și adoptarea de hotărâri dacă au un interes personal în problema supusă dezbaterii."

În sfârșit, potrivit art. 75 lit. f) din aceiași lege, "Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: (...) f) o asociație sau fundație din care fac parte."

Se observă că, spre diferență de art. 46 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 care se referă la "interes patrimonial", art. 77 alin. (1) din Legea nr. 393/2004 se referă la orice fel de interes, patrimonial sau nu, și definește noțiunea de "interes" în art. 75.

Așadar, sfera conflictului de interese definit de această din urmă lege este mai largă.

Totuși, și în acest caz este necesar ca starea de fapt reținută de prima instanță să confirme că la vreuna din cele trei ședințe de consiliu local s-a discutat o problemă față de care recurentul avea un interes în sensul Legii nr. 393/2004.

Or, faptele așa cum sunt reținute de Curtea de Apel București (și cum de altfel sunt menționate și în Raport, prima instanță nefăcând decât să sintetizeze datele Raportului) nu confirmă că o astfel de problemă a fost discutată.

În acest context, se înlătură apărarea Agenției intimate referitoare la împrejurarea că este suficient că încheierea contractului de prestări servicii era aptă să influențeze îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor ce îi reveneau recurentului deoarece nu este relevant dacă existența contractului a influențat sau nu activitatea de consilier local în cele trei ședințe. Într-adevăr, ar fi fost nerelevant dacă existența contractului a influențat sau nu votul recurentului, dar numai cu condiția ca la vreuna din ședințe să se fi discutat chestiuni legate de acel contract.

În consecință, recurentul nu s-a aflat în conflict de interese.

Așa fiind, văzând că sentința a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material mai sus arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 raportat la art. 488 pct. 8 C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința, va admite acțiunea și va anula Raportul de evaluare din 26.02.2014.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței civile nr. 3.766 din 27 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, pe cale de consecință, admite acțiunea formulată de reclamantul A. și anulează Raportul de evaluare din 26.02.2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 februarie 2016.

Procesat de ED