ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 463/2018

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la data de 17 mai 2017, pe rolul Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, reclamanta Agenția Națională de Integritate a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A., Primăria Pietroșani - prin Primar și IF B., constatarea nulității Contractului de prestări servicii nr. x din 26 noiembrie 2008, a Contractului de închiriere nr. y din 23 martie 2012 și a Contractului de închiriere nr. z din 9 martie 2011 încheiate între Primăria Comunei Pietroșani, județul Teleorman, și IF B..

Prin Sentința civilă nr. 525 din 28 septembrie 2017, Tribunalul Teleorman a admis excepția necompetenței materiale ridicată, din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța că obiectul acțiunii privește constatarea nulității unor contracte care sunt de natură civilă, întrucât nu au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice. De asemenea, cererea de chemare în judecată are ca temei Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor publice, care instituie o competență specială, conferind competență specială instanței de contencios administrativ cu privire la toate actele juridice încheiate cu încălcarea dispozițiilor legale privind conflictul de interese, neinteresând, deci, natura actului. Astfel, cererea privind anularea actelor încheiate cu încălcarea dispozițiilor privind conflictul de interese nu poate avea decât un caracter subsidiar acțiunii de constatare a conflictului de interese, fiind, de altfel, și cauza principală a nulității acestora.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 4753 din 6 decembrie 2017, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Teleorman.

A apreciat instanța că, potrivit Deciziei nr. 10 din 19 iunie 2017 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 22, art. 23 și art. 24 din Legea nr. 176/2010, instanța competentă să soluționeze acțiunea în constatarea nulității absolute a unui contract de muncă sau a unui contract civil, formulată de Agenția Națională de Integritate ulterior întocmirii raportului de evaluare prin care s-a constatat existența conflictului de interese, se determină în raport cu natura juridică a contractului.

A constatat Curtea că Tribunalul Teleorman nu a făcut o analiză juridică a contractelor a căror nulitate se solicită, natura juridică a acestora nefiind stabilită prin raportare la art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 554/2004. Astfel, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența a fost declinată în favoarea Tribunalului Teleorman.

Constatând ivit conflict negativ de competență, în temeiul art. 133 pct. 1 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., instanța a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

În cauză, reclamanta Agenția Națională de Integritate a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect constatarea nulității Contractului de prestări servicii nr. x din 26 noiembrie 2008, a Contractului de închiriere nr. y din 23 martie 2012 și a Contractului de închiriere nr. z din 9 martie 2011 încheiate între Primăria Comunei Pietroșani, județul Teleorman, și IF B., urmare a faptului că Raportul de evaluare, prin care s-a reținut că A., în calitate de primar al Comunei Pietroșani, a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, a rămas definitiv prin Decizia ÎCCJ nr. 1475 din 25 aprilie 2017.

Înalta Curte, în soluționarea prezentului conflict negativ de competență, reține că problema stabilirii instanței competente să soluționeze acțiunea având ca obiect anularea contractului de muncă sau a contractului civil, formulată de Agenția Națională de Integritate, ulterior întocmirii raportului de evaluare prin care s-a constatat existența unui conflict de interese, a fost analizată și dezlegată prin Decizia nr. 10/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 22, art. 23 și art. 24 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, în vigoare de la 24 octombrie 2017, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 840 din 24 octombrie 2017.

Prin această decizie s-a statuat că,

"În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 22, art. 23 și art. 24 din Legea nr. 176/2010, instanța competentă să soluționeze acțiunea în constatarea nulității absolute a unui contract de muncă sau a unui contract civil, formulată de Agenția Națională de Integritate ulterior întocmirii raportului de evaluare prin care s-a constatat existența conflictului de interese, se determină în raport cu natura juridică a contractului."

De asemenea, în considerentele deciziei, s-au reținut următoarele:

"96. Cu referire la considerentele exprimate în susținerea primei orientări jurisprudențiale, conform cărora: "(...) cererea de anulare a respectivelor contracte are un caracter subsidiar acțiunii de constatare a conflictului de interese, fiind, de altfel, și cauza principală a nulității acestora. Așadar, competența de soluționare se determină în raport cu cererea principală, care este acțiunea de constatare a conflictului de interese", se reține că, deși nu se poate contesta că cererea de constatare a nulității absolute a actelor juridice în discuție trebuie să fie precedată de constatarea existenței unui conflict de interese, respectiv că anularea actelor juridice la care face referire art. 23 din Legea nr. 176/2010 este o consecință a constatării, în condițiile legii, a unui conflict de interese, din punct de vedere procedural nu există niciun argument legal pentru care să se poată aprecia că operează o prorogare de competență în sensul menționat.

Astfel, nu este întemeiată reținerea Tribunalului Teleorman în sensul că cererea privind anularea actelor încheiate cu încălcarea dispozițiilor privind conflictul de interese nu poate avea decât un caracter subsidiar acțiunii de constatare a conflictului de interese, pentru a se reține competența curții de apel.

În cauză, acțiunea Agenției Naționale de Integritate, întemeiată pe art. 23 din Legea nr. 176/2010, privește constatarea nulității unor contracte încheiate de Primăria Pietroșani și de A., în calitate de primar, cu Întreprinderea Familială B.

Ipoteza art. 23 din lege, aplicabilă în speță, se referă la acte juridice administrative încheiate, care au un caracter bilateral/multilateral de natură contractuală.

Sensul art. 24 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 este acela de a institui aplicarea normelor de competență din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, tuturor acțiunilor introduse la instanțele de contencios administrativ, care reprezintă dreptul comun în materie, derogatoriu de la dispozițiile generale cuprinse în C. proc. civ. În acest mod, legiuitorul a ales să dea prioritate, în privința regulilor de competență, prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, iar nu celor cuprinse în C. proc. civ., act normativ care, potrivit dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 176/2010, se aplică în completare.

În aceste condiții, în raport cu art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și cu dispozițiile art. 10 alin. (1) teza întâi din Legea nr. 554/2004, acțiunea vizând constatarea nulității unor acte întocmite de o autoritate publică locală se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Teleorman - Complet specializat în contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Agenția Națională de Integritate în contradictoriu cu pârâții A., Primăria Pietroșani prin Primar și IF B. în favoarea Tribunalului Teleorman- Complet specializat în contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 8 februarie 2018.

Procesat de GGC - LM