ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1012/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Teleorman, secția Conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ și fiscal - Complet specializat pentru contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2013, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate (ANI) a solicitat anularea raportului de evaluare nr. x/11.12.2013.

Prin sentința nr. 302 din data de 06.05.2014, Tribunalul Teleorman a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2013.

Prin sentința civilă nr. 3037 din 11 noiembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamantul A. a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală.

În argumentarea memoriului recurs, recurentul apreciază că hotărârea instanței de fond este netemeinică, considerând că rațiunea stabilirii prin lege a incompatibilităților a fost determinată de dorința legiuitorului ca persoanele ce dețin anumite funcții publice să nu desfășoare anumite activități economice, care ar putea conduce la anumite suspiciuni.

În acest sens, arată că societatea fiind declarată inactivă și nefiind supusă procedurilor de administrare referitoare la declararea, stabilirea, verificarea și colectarea impozitelor, taxelor și, nefăcând nici un act de reactivare în sensul celor prevăzute de Ordinul nr. 81/2008, recurentul a fost determinat să considere că în fapt nu administrează nicio societate.

Astfel, consideră că o aplicare corectă a dispozițiilor Legii nr. 161/2003 poate determina admiterea recursului, context în care solicită admiterea recursului, desființarea sentinței atacate și, în rejudecare admiterea acțiuni și anularea raportului atacat.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neindicarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 06 noiembrie 2017, s-a dispus comunicarea raportului, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ., cu mențiunea că părțile pot formula în scris un punct de vedere asupra raportului, în termen de 10 zile de la comunicare.

La termenul din 12.02.2018 având în vedere că în raport s-a considerat că recursul este admisibil, s-a fixat termen de judecată în ședință publică, cu citarea părților la data de 12.03.2018.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Controlul judiciar declanșat de intimatul-reclamant are ca obiect verificarea legalității raportului de evaluare nr. x/11.12.2013 întocmit de intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate, prin care s-a stabilit că partea s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât nu a respectat prevederile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.

În concret, emitentul actului administrativ a avut în vedere faptul că intimatul a deținut simultan, în perioada 10.09.2012 - 07.10.2013, atât funcția de autoritate publică de primar, cât și calitatea de administrator al S.C. "B." S.R.L.

Instanța de primă jurisdicție a respins acțiunea reclamantului și a menținut raportul de evaluare dedus judecății pentru următoarele considerente:

¤ faptul declarării contribuabilului ca inactiv, conform O.U.G. nr. 92/2003 coroborată cu Ordinul ANAF nr. 819/2008 pentru aprobarea procedurii privind declararea contribuabililor inactivi, nu are relevanță asupra calității de administrator;

¤ prin reglementarea cazurilor de incompatibilitate între cele două calități prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, s-a urmărit ca persoana care deține o funcție publică să adopte o conduită preventivă de natură să-l împiedice să ajungă în situația de exercitare a unei activități în stare de incompatibilitate.

¤ împrejurarea că societatea comercială la care reclamantul este administrator nu a desfășurat activități de comerț după data declarării ca inactiv a contribuabilului nu echivalează cu încetarea calității pe care reclamantul o deținea, deoarece manifestarea de voință, în acest sens, trebuie să fie expresă și neechivocă, în caz contrar, existând posibilitatea ca activitatea de comerț să fie reluată oricând (după reactivare, cu îndeplinirea obligațiilor fiscale).

În raport de aspectele de fapt reținute, instanța de fond a concluzionat în sensul că reclamantul s-a aflat într-o stare de incompatibilitate reală, iar actul administrativ contestat nu îi lezează drepturile și interesele legitime, motiv pentru care se impune a fi menținut.

Această soluție este împărtășită de către instanța de control judiciar, deoarece a fost pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, care prevede că: "Funcția de primar și viceprimar, primar general și viceprimar al municipiului București, președinte și vicepreședinte al consiliului județean este incompatibilă cu: (...) d) funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație ori cenzor sau orice altă funcție de conducere ori de execuție la societățile comerciale, inclusiv băncile sau alte instituții de credit, societățile de asigurare și cele financiare, la regiile autonome de interes național sau local, la companiile și societățile naționale, precum și la instituțiile publice."

Recurentul-reclamant a exercitat funcția de viceprimar al comunei Pietroșani, județul Teleorman în perioada 10.09.2012 - 07.10.2013, după cum rezultă din adresa nr. x/2013, emisă de Primăria Comunei Pietroșani, județul Teleorman.

În intervalul 23.07.2002 - 07.10.2013, acesta a deținut funcția de administrator la S.C. "B." S.R.L., cu nr. de ordine în Registrul Comerțului J x/2002 și cu sediul social în comuna Pietroșani, Județul Teleorman.

Înalta Curte apreciază că nu prezintă importanță împrejurarea că societatea comercială nu a desfășurat activitate în intervalul anterior arătat.

Legea aplicabilă în materia analizată interzice cumulul de calități, necondiționat de venitul realizat din activitățile comerciale, motiv pentru care nu poate fi primită apărarea recurentului-reclamant în sensul că societatea la care a deținut funcția de administrator nu a mai avut activitate din anul 2009, fiind în stare de insolvabilitate și inactivă, atât timp cât acesta nu a dat eficiență dispozițiilor Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.

Așadar, recurentul-reclamant s-a aflat în starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, în condițiile în care a exercitat simultan funcția de viceprimar și de administrator la o societate comercială.

În consecință, Înalta Curte constată că este nefondat motivul de recurs.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 3037 din 11 noiembrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 martie 2018.