ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 481/2015

Decizia nr. 481/2015

Deliberând asupra apelului, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 148/F din data de 29 septembrie 2015

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 337 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (1) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare de probe biologice.

În baza art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei principale de 1 an închisoare aplicată inculpatei pe o durată de 3 ani în condițiile art. 92 alin. (1) și (2) C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpata a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune București la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c)

să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d)

să comunice schimbarea locului de muncă;

e)

să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatei ca pe durata termenului de supraveghere să execute următoarele obligații:

a) să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., a fost obligată inculpata ca pe durata termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 zile în cadrul Agenției Municipiului București pentru Ocuparea Forței de Muncă, respectiv în cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție Socială sector 6, ambele cu sediul în mun. București.

S-a încredințat Serviciului de Probațiune București supravegherea inculpatei în legătură cu măsurile dispuse.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., s-au pus în vedere inculpatei dispozițiile art. 96 C. pen. privind cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

Pentru a dispune astfel,

instanța de fond a reținut că inculpata A., de profesie avocat, a consumat băuturi alcoolice (o sticlă de șampanie și au mâncat câte o pizza, în intervalul orar 22:00-01:00) cu suspectul B. la reședința inculpatei din București, sărbătorind achiziționarea unui autoturism de către aceasta. în jurul orei 02:30, inculpata, cu autoturismul personal, nou achiziționat, s-a oferit să-i conducă pe suspect la domiciliul acestuia. Pe B-dul ..., la schimbarea direcției de mers, spre dreapta, în momentul efectuării virajului, a acroșat autoturismul, condus de martora C., care rula cu viteză redusă către semaforul din intersecție, întrucât avea culoarea roșie.

Accidentul rutier nu s-a soldat cu victime, ci doar cu avarierea celor două autoturisme. Autoturismul condus de inculpată a fost avariat în colțul din stânga față, iar autoturismul, condus de martora C., pe ambele portiere și aripi din partea stângă.

Inculpata A. a oprit autoturismul la circa 100 m de locul coliziunii. Martorul D. a coborât din autoturismul martorei C., s-a îndreptat către autoturismul inculpatei, i-a spus că a avariat un autoturism, respectiv al martorei C., inculpata i-a spus că este avocat și că autoturismul său este mai scump decât cel pe care l-a lovit. Martorul D. a constatat că atât inculpata cât și suspectul B. emanau

halenă alcoolică, motiv pentru care au solicitat ajutorul unui echipaj de poliție. Martora C. a menționat că inculpata a folosit cuvinte jignitoare la adresa ei.

La sosirea echipajului de poliție s-a solicitat testarea cu aparatul alcooltest a inculpatei A., aceasta refuzând cu motivarea că este avocat, după care i s-a solicitat deplasarea la Institutul Național de Medicină Legală „Mina Minovici'" pentru recoltarea de probe biologice. Inculpata a acceptat deplasarea la Institut numai în prezența suspectului B., dar ajunsă la sediul Institutul Național de Medicină Legală, aceasta a refuzat să se supună recoltării de probe biologice, pe motiv că se teme de ace și seringi.

În rechizitoriu s-a mai menționat că în faza de cercetări, la Parchet, inculpata A. a avut o atitudine de nesinceritate pe parcursul urmăririi penale.

Cauza penală a fost înaintată pentru competentă soluționare Curții de Apel București, fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de Dosar nr. x/2/2015.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 28 septembrie 2015, judecătorul de camera preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

La primul termen de judecată cu procedura legal îndeplinită, ulterior citirii actului de sesizare, instanța a adus la cunoștința inculpatei dispozițiile art. 374 alin. (4) C. proc. pen. raportat la art. 396 alin. (1) C. proc. pen. privind judecata în procedura simplificată, precum și soluțiile posibile ca urmare a acestei proceduri.

Inculpata a arătat că solicită ca judecata să aibă loc conform procedurii simplificate prevăzută de art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

În faza de judecată, ca urmare a admiterii cererii formulate de inculpată, nu au fost administrate alte probe, cauza fiind soluționată pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale.

Analizând materialul probator administrat în cauză. Curtea a reținut că situația de fapt descrisă în actul de sesizare corespunde pe deplin adevărului, din coroborarea probelor administrate în faza urmăririi penale rezultând în mod indubitabil că inculpata se face vinovată de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată.

În ceea ce privește situația de fapt, Curtea a reținut că, din coroborarea mijloacelor de probă ce au fost administrate pe parcursul urmăririi penale cu declarațiile de recunoaștere a faptelor pe care inculpata le-a dat în fața instanței de fond, rezultă că faptele inculpatei întrunesc atât sub aspect obiectiv cat și sub aspect subiectiv elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care a fost trimisă în judecată.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatei A. care, în data de 17 aprilie 2014 a refuzat recoltarea probelor biologice, în vederea stabilirii

alcoolemiei, după ce. anterior, fusese implicată într-un accident rutier, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 C. pen.

La individualizarea pedepsei, Curtea a avut in vedere circumstanțele reale în care au fost săvârșite faptele, modalitatea și împrejurările comiterii acestora, circumstanțele personale ale inculpatei, precum și criteriile generale de individualizare a pedepsei prev. de art. 74 C. pen., dar și împrejurarea în care. dacă ar opta pentru o altă modalitate de executare a pedepsei aplicabile inculpatei, ar acorda o primă de încredere îndreptării comportamentului infracțional al acesteia, de vreme ce. din fișa de cazier judiciar a inculpatei rezultă că aceasta nu este cunoscută cu antecedente penale.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei în prezenta cauză și a modalității de executare a acesteia. Curtea, având în vedere circumstanțele personale ale inculpatei, care nu a mai fost anterior sancționată administrativ pentru o alte fapte penale, este un element tânăr al societății, este absolventa Facultății de Drept, a avut un parcurs profesional neumbrit de alte manifestări de natura a leza prestanța funcției de magistrat și a denotat o atitudine dernnâ față de regulile de conviețuire socială până în momentul comiterii acestei fapte și dovedește câ a înțeles gravitatea faptei sale, faptă care reprezintă un aspect izolat în activitatea acesteia, a considerat că o pedeapsă orientată spre minim pentru infracțiunile comise este suficienta pentru reeducarea inculpatei și necesară pentru a se asigura o reinserție socială normală a acesteia.

În raport cu aceste constatări, instanța de fond a aplicat inculpatei o pedeapsă cu închisoarea orientată spre minimul special pentru infracțiunea prevăzută de art. 337 C. pen., respectiv de 1 an închisoare, apreciind câ. în acest mod se va realiza scopul pedepsei prevăzut de art. 74 C. pen., la stabilirea pedepsei, Curtea valorificând atitudinea de recunoaștere a faptei de către inculpată, cu consecința reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, având în vedere circumstanțele expuse anterior, Curtea a considerat câ cea mai oportuna modalitate de reeducare a inculpatei o reprezintă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În ceea ce privește impunerea obligațiilor prevăzute de art. 93 alin. (2) lit. a) și d) C. pen., instanța de fond a apreciat că impunerea acestora este imperativă, fiind, în același timp. necesare pentru o atentă supraveghere a comportamentului inculpatei. Având în vedere modul de săvârșire a acestor infracțiuni, dar și profilul inculpatei, astfel cum acesta este reliefat de înscrisurile depuse ia dosarul cauzei. Curtea a considerat câ este necesar ca inculpata să desfășoare, sub îndrumarea Serviciului de Probațiune de pe lângă tribunalul București, o activitate constând în prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității pe o perioadă de 120 zile în cadrul Agenției Municipiului București pentru Ocuparea Forței de Muncă, respectiv în cadrul

Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție Socială S|ector 6, ambele cu sediul în mun. București.

Curtea a luat act că, în fața instanței de fond, inculpata A. a precizat că este de acord să presteze muncă în folosul comunității.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpata A.,

prin care a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței apelate, iar pe fondul cauzei, în temeiul art. 83 C. pen., amânarea aplicării pedepsei.

Prin motivele de apel, inculpata a criticat, în esență, greșita individualizare a pedepsei aplicate de către prima instanță, apreciind că, în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune, față de aceasta, renunțarea la aplicarea pedepsei.

Motivele de apel formulate de către inculpata A. au fost susținute de către apărare cu prilejul dezbaterilor.

Analizând apelul declarat de inculpata A. prin prisma motivelor invocate, dar și sub toate aspectele de drept și de fapt, Înalta Curte constată că acesta este întemeiat, pentru considerentele

ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control judiciar constată că situația de fapt a fost corect stabilită, în sensul că inculpata A., de profesie avocat, după ce a consumat băuturi alcoolice cu suspectul B. la reședința inculpatei din București, sărbătorind achiziționarea unui autoturism de către aceasta, în jurul orei 02:30, cu autoturismul personal, nou achiziționat, s-a oferit să-l conducă pe suspect la domiciliul acestuia. Pe B-dul ..., la schimbarea direcției de mers, spre dreapta, în momentul efectuării virajului, a acroșat autoturismul, condus de martora C., care rula cu viteză redusă către semaforul din intersecție, întrucât avea culoarea roșie, iar fapta inculpatei A. care, în data de 17 aprilie 2014 a refuzat recoltarea probelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, după ce, anterior, fusese implicată într-un accident rutier, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice, prev. de art. 337 C. pen.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanța de fond a reținut situația de fapt, pe baza probelor administrate, respectiv declarațiile inculpatei A.; declarațiile suspectului B.; declarațiile martorilor B., E., C., D., F., G., H. și I.; procesul-verbal de identificare a inculpatei; cererea de analiză și procesul-verbal de prelevare de probe biologice; înscrisuri medicale depuse de inculpată, cazier judiciar.

De altfel, se constată că inculpata A., cu prilejul judecării în fond a cauzei, a optat pentru judecata în procedura simplificată, fundu-i aplicate dispozițiile art. 396 alin. (1) C. proc. pen., împrejurare ce determină, de

plano,

soluționarea cauzei în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală.

În acest sens, instanța de control judiciar apreciază, în acord cu prima instanță, că inculpata se face vinovată de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimisă în judecată, în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv.

Însă, în ceea ce privește procesul de individualizare a pedepsei, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de stabilire a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Sub aspectul individualizării pedepsei, în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 74 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social al faptei comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatei care nu este cunoscută cu antecedente penale, așa cum rezultă din fișa de cazier, conduita după săvârșirea faptei, vârsta, situația familială și socială.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, întotdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a acestuia.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în C. pen. român.

În lumina criteriilor prevăzute de art. 74 C. pen., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat

și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și celui ce a săvârșit-o.

Analiza actelor și lucrărilor dosarului relevă o suită întreagă de aspecte a căror justă cuantificare este în măsură să orienteze instanța de apel în modificarea soluției aplicate de către instanța de fond.

Astfel, în privința inculpatei A. nu se poate ignora că aceasta este încadrată în muncă, exercitând profesia de avocat, este o persoană tânără, regretând săvârșirea infracțiunii.

De asemenea, actele din dosarul cauzei atestă că infracțiunea pentru care este judecată, în prezent, inculpata, constituie un incident izolat.

Conduita bună a inculpatei înainte de săvârșirea infracțiunii din prezentul dosar, este reliefată prin lipsa antecedentelor penale așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar.

Materialul probator administrat în cauză nu evidențiază că inculpata A. a mai fost confruntată cu infracțiuni de același gen, dimpotrivă, fapta din prezenta cauză are un caracter accidental, ținând de vârsta tânără a acesteia, ce demonstrează lipsa experienței de viață și nereprezentarea consecințelor nocive ce pot surveni pentru viața și libertatea sa.

Așadar, Înalta Curte, reținând că infracțiunea comisă de inculpata A. la 17 aprilie 2014 este un fapt izolat, fără șanse de revenire în câmpul infracțional, întreaga conduită anterioară a acesteia demonstrând că este bine integrată în familie și în societate, având un comportament adecvat și constatând faptul că, în speță nu sunt regăsite niciuna dintre condițiile negative prevăzute de art. 80 alin. (2) C. pen., apreciază că, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 80 alin. (1) C. pen.

În consecință, va dispune renunțarea la aplicarea pedepsei și, în baza art. 81 C. pen., va aplica inculpatei un avertisment și o va atenționa asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune daca va mai comite infracțiuni.

Pentru

considerentele expuse,

Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., va admite apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 148/F din data de 29 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Va desființa, în parte, sentința penală apelată și rejudecând:

În baza art. 396 alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 80 - 82 C. pen., va dispune renunțarea la aplicarea pedepsei și, în baza art. 81 C. pen., va aplica inculpatei un avertisment pentru comiterea infracțiunii de refuz de recoltare de probe biologice, prev. de art. 337 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

Va menține celelalte dispoziții care nu contravin prezentei.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judicare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 148/F din data de 29 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Desființează, în parte, sentința penală apelată și rejudecând:

În baza art. 396 alin. (3) C. proc. pen. cu referire la art. 80 - 82 C. pen., dispune renunțarea Ia aplicarea pedepsei și, în baza art. 81 C. pen., aplică inculpatei un avertisment pentru comiterea infracțiunii de refuz de recoltare de probe biologice, prev. de art. 337 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (1) C. proc. pen.

Menține celelalte dispoziții care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judicare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 decembrie 2015.