ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 248/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 03 mai 2016, sub nr. x/2016, reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) a solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL, obligarea pârâtei la plata sumei estimate de 11.250 RON la care se adaugă TVA, reprezentând remunerație echitabilă pentru perioada 1 octombrie 2011 până la data efectuării expertizei în cauză, pentru postul de televiziune "B.", la plata penalităților aferente, calculate pentru fiecare prestație, de la data scadenței și până la plata efectivă a remunerației, la plata sumelor rezultate din actualizarea cu rata inflației a remunerațiilor solicitate, precum și la plata penalităților de întârziere, predarea listelor complete de fonograme publicate în scop comercial, fonograme de comerț sau reproduceri ale acestora radiodifuzate începând cu data de 01 octombrie 2011, la zi, obligarea pârâtei de a obține licențele neexclusive pentru radiodifuzarea pe postul TV, cu cheltuieli de judecată.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, excepția lipsei de interes, excepția netimbrării, excepția prescripției extinctive, pe fondul cauzei solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Soluționând excepțiile în ordinea de prioritate a acestora, tribunalul, prin încheierea pronunțată la termenul din 22 noiembrie 2016, a respins excepția insuficienței timbrări - astfel cum a fost calificată de tribunal, excepțiile lipsei calității procesuale active și lipsei de interes, considerentele ce au stat la baza acestor soluții fiind expuse în încheierea de la acel termen.

La același termen, reclamanta a depus o cerere modificatoare a acțiunii, prin care a înțeles să-și restrângă pretențiile deduse judecății pentru perioada 1 aprilie 2013 până în prezent, astfel încât excepția prescripției dreptului material la acțiune invocate de pârâtă a rămas fără obiect, pârâta renunțând la a mai susține această excepție.

Prin cererea precizatoare formulată la data de 21 martie 2017, reclamanta și-a precizat câtimea obiectului cererii la suma de 20.528 RON cu TVA 19% reprezentând remunerație pentru radiodifuzarea fonogramelor pe postul TV, 14.303 RON reprezentând penalități de întârziere de 0,1%.

Prin Sentința nr. 832 din 06 iunie 2017, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis cererea precizată și a obligat pârâta la plata, către reclamantă, a sumelor de 20,528 RON (cu TVA) remunerație minimă pentru radiodifuzarea fonogramelor la postul tv "B." - în perioada trimestrul II 2013 - trimestrul IV 2016, și la plata sumei de 14.303 RON penalități de întârziere calculate până la data de 20 martie 2017, la plata în continuare a penalităților de 0,10% pe zi de întârziere până la achitarea integrală a debitului, precum și la plata către reclamantă a sumei de 1300 RON, cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat și taxă judiciară de timbru.

Prin Decizia nr. 749/A din 20 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, a admis apelul pârâtei împotriva sentinței, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat pârâta la plata sumei de 16.708 RON reprezentând remunerații și a sumei de 17.544 RON reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 13 martie 2018, precum și la plata în continuare a penalităților de 0,10% pe zi de întârziere până la achitarea integrală a debitului; a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 50 RON.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta A. SRL, ce a fost încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susținerea recursului, pârâta a arătat că acțiunea în justiție formulată de reclamanta UPFR are mai multe capete de cerere, iar instanța de fond s-a limitat doar la a admite cererea și la a obliga pârâta la plata debitului, a penalităților și a cheltuielilor de judecată, fără a se pronunța în vreun fel asupra capetelor de cerere IV și V din acțiunea formulată de UPFR, ceea ce reprezintă o situație clară de minus petita.

Datorită unor dificultăți inițial de natură tehnică, iar ulterior de natură financiară ale televiziunii B. recurenta-pârâtă a avut întreruptă emisia în perioadele 03 iunie 2013 - 28 august 2013, 10 aprilie 2014 - 07 iunie 2014, 30 ianuarie 2015 - 02 februarie 2015, respectiv 16 iunie 2015 - 18 iunie 2015.

Pentru ca un post TV să poată emită în condiții legale, trebuie îndeplinite succesiv trei etape, respectiv obținerea deciziei de autorizare vizuală, obținerea licenței audiovizuale, iar apoi încheierea de contracte de furnizorii de programe.

În cazul recurentei, s-a obținut doar decizia de autorizare vizuală, însă instanța de apel a decis că pârâta deține calitatea de radiodifuzor și utilizează fonograme de comerț, având obligația de a obține licență neexclusivă.

În cursul anului 2015, societatea care deține și postul TV a fost cesionată unui alt asociat, astfel că abia în 18 iunie 2015 postul TV a obținut licența audiovizuală nr. TV-C 788.1 eliberată de CAN la data de 24 noiembrie 2016.

Ca atare, anterior recurenta nu a avut în mod legal calitatea de radiodifuzor, aspect ce poate fi confirmat de CNA.

Pe de altă parte, chiar dacă ar fi emis fonograme de comerț, trebuie avută în vedere Decizia 133/2012 pronunțată de ORDA care face referire la tarifele impuse pentru radiodifuzarea fonogramelor, pentru anii 2011 și următorii, aceasta fiind metodologia în speța dedusă judecății.

Într-adevăr, remunerația se calculează prin raportarea duratei cumulată a fonogramelor de comerț care au fost radiodifuzate de utilizator la durata totală a postului TV respective (pct. 3 al Deciziei 133/2012), însă recurenta nu a emis pe durata unui întreg trimestru, caz în care cuantumul remunerației, dacă se concluzionează în sensul că ar fi emis fonograme supuse taxei colectate de UPFR, ar fi trebuit calculate prin raportare la durata efectivă de transmisie, nu la un întreg trimestru.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ. termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, termen care se calculează pe zile libere, potrivit art. 181 alin. (2) C. proc. civ.

În speță, potrivit dovezii de comunicare de la dosar apel, Decizia nr. 749/A din 20 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, a fost comunicată recurentei-pârâte la data de 10 iulie 2018, iar calea de atac a fost declarată prin poștă la data de 13 august 2018, conform datei de pe plicul poștal aflat la dosar recurs.

Potrivit legii, termenul de recurs s-a împlinit la data de 10 august 2018, situație față de care se constată că recurenta-pârâtă a încălcat prevederile art. 485 C. proc. civ., deoarece a formulat recursul cu depășirea termenului de 30 zile prevăzut de textul menționat, împrejurare față de care, dată fiind prioritatea soluționării excepției de tardivitate, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac nu mai pot fi analizate, excepția tardivității fiind o excepție de procedură absolută și peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.

Pentru aceste considerente, recursul urmează a fi respins, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul declarat de pârâta SC A. SRL, cu sediul ales la Cab. Av. C. în Deva, jud. Hunedoara împotriva Deciziei nr. 749/A din 20 iunie 2018 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, cu sediul în București, Bd. x, D.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 1 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT