ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 859/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București la data de 05.07.2016, sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta SC B. SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei estimate de 16.875 RON, la care se adăuga TVA, reprezentând remunerație echitabilă pentru perioada 01.08.2012 până la data efectuării expertizei în cauză, pentru postul de televiziune C., la plata penalităților aferente, calculate pentru fiecare prestație, de la data scadenței și până la plata efectivă a remunerației, la plata sumelor rezultate din actualizarea cu rata inflației a remunerațiilor solicitate, predarea listelor complete de fonograme publicate în scop comercial, fonograme de comerț sau reproduceri ale acestora radiodifuzate începând cu data de 01.08.2012 și până la zi, obligarea pârâtei la obținerea licențelor neexclusive pentru radiodifuzarea pe postul TV, cu cheltuieli de judecată.

La termenul din 21.02.2017 reclamanta a depus o cerere precizatoare a acțiunii, prin care a înțeles să-și precizeze pretențiile deduse judecății pentru perioada trimestrului III 2012 - trimestrul IV 2016, solicitând obligarea pârâtei la plata sumelor de 23.887 RON cu TVA inclus remunerație echitabilă și 19.087 RON penalități de întârziere în cuantum de 0,1% pe zi de întârziere, calculate până la data de 20.02.2017.

Tribunalul București, secția a IV-a civilă, prin Sentința nr. 1019/11.07.2017 a admis cererea precizată de reclamanta Uniunea Producătorilor de Fonograme din România în contradictoriu cu pârâta SC B. SRL și a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumelor de 20.031 RON remunerație echitabilă pentru radiodifuzarea fonogramelor pe perioada trimestrul III 2012 - trimestrul IV 2016 și 19.087 RON penalități de întârziere calculate până la data de 20.02.2017, precum și la plata în continuare a penalităților de 0,1%/zi întârziere aplicate debitului principal, până la achitarea integrală a acestuia și să predea reclamantei listele complete de fonograme publicate în scop comercial, fonograme de comerț și reproducerile acestora radiodifuzate începând cu 01.08.2012 până în prezent, pentru postul de televiziune deținut, conform modelelor de playlist reglementate de metodologiile în vigoare, necesare în vederea repartiției remunerațiilor colectate de reclamantă. Totodată, a obligat pârâta să obțină licențele neexclusive pentru radiodifuzarea prin intermediul postului TV a fonogramelor de comerț și a fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora, precum și la plata către reclamantă a sumei de 1300 RON, cheltuieli de judecată.

Apelul formulat împotriva acestei hotărâri de pârâta SC B. SRL a fost admis de către Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă prin Decizia nr. 570A din 16.05.2018, prin care s-a dispus admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței civile apelate, în sensul obligării pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 16.039 RON cu titlu de penalități aferente remunerațiilor datorate, calculate până la data de 20.02.2017. Au fost păstrate celelalte dispoziții ale sentinței.

Împotriva deciziei din apel a formulat recurs pârâta, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 25 februarie 2019, la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru nr. 9 a dispus, prin rezoluția din 7 martie 2019, comunicarea raportului părților, prin care s-a pus și problema nulității recursului, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Intimata A. a depus punct de vedere la raport la data de 2 aprilie 2019 prin care a solicitat anularea recursului pentru lipsa semnăturii reprezentantului legal, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca tardiv formulat

Examinând cererea de recurs, Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde semnătura părții sau a mandatarului părții în cazul prevăzut la art. 13 alin. (2), a avocatului sau, după caz, a consilierului juridic.

Alin. (2) al aceluiași text de lege dispune că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În cauza de față, deși recurentei i s-a comunicat prin adresa emisă la data de 17 septembrie 2018 obligația de a semna cererea de recurs formulată sau de a expedia un exemplar al cererii de recurs care să cuprindă semnătura recurentei, în original, partea nu s-a conformat obligației dispuse de instanță.

În lipsa semnăturii părții, o atare cerere, privată de unul dintre elementele necesare și esențiale, nu poate determina o legală învestire a instanței de judecată.

Având în vedere normele procesuale anterior menționate, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., anume nulitatea cererii de recurs, în conformitate cu prevederile art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de pârâta SC B. SRL. împotriva Deciziei civile nr. 570A din data de 16 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 mai 2019.

GGC - OB