ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 143/2019

Asupra cauzei de față constată următoarele:

La data de 18 iunie 2018, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiției, secția I civilă a fost înregistrat recursul declarat de petentul A. împotriva Încheierilor din 27 noiembrie 2017 și 23 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel București.

Învestită cu soluționarea recursului, Înalta Curte, prin rezoluția din data de 29 iunie 2018, a dispus comunicarea cererii de recurs către intimați, precum și întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, după efectuarea formalităților de comunicare menționate în art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

La data de 17 octombrie 2018, s-a procedat la întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, în concluziile acestuia, în ceea ce privește criticile formulate prin motivele de recurs, s-a arătat că acestea nu pot fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aspect de natură a atrage incidența dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților pentru formularea unui punct de vedere cu privire la conținutul acestuia.

Părțile nu au înțeles să formuleze puncte de vedere la raport.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția nulității recursului, reținută prin raport, față de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VUI-a conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 3 octombrie 2016, reclamantul A. a formulat, în contradictoriu cu pârâtele B. și C., contestație împotriva Deciziei nr. 181 din 14 septembrie 2016, solicitând obligarea pârâtelor, în solidar, la plata tuturor drepturilor salariale, indexate și actualizate la zi, precum și la plata daunelor morale, cu cheltuieli de judecată.

Prin Sentința nr. 2422 din 4 aprilie 2017, Tribunalul București, secția a VUI-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor și a respins acțiunea reclamantului A. împotriva pârâtelor B. și C., ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

Reclamantul a declarat apel împotriva acestei sentințe, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2016.

Prin Încheierea din camera de consiliu de la 27 noiembrie 2017, instanța a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată petentul A. împotriva doamnelor judecător D. și E.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 23 februarie 2018, instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea de recuzare formulată petentul A. împotriva doamnelor judecător D. și E.

Prin Decizia nr. 1846 din 25 aprilie 2018, de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantului A. împotriva Sentinței nr. 2422 din 4 aprilie 2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

La data de 2 mai 2018, reclamantul A. a declarat recurs împotriva încheierilor din camera de consiliu de la 27 noiembrie 2017 și de la 23 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2016, solicitând încuviințarea cererilor de recuzare.

În dezvoltarea motivele de recurs recurentul a susținut că, prin încheierea din 27 noiembrie 2017 instanța nu a analizat fondul cererii sale de recuzare, ci s-a limitat să facă aprecieri cu privire la valabilitatea chitanțelor de plată a taxelor de timbru, iar la termenul din 21 februarie 2018 a formulat cerere de recuzare împotriva completului de judecată compus din președinte D. și judecător E., întrucât în data de 1 noiembrie 2017, din oficiu, instanța a schimbat cursul actului de procedură, că nu i s-a permis să-și exprime opinia prin concluzii scrise, că nu i s-a acordat termenul legal, iar prin aceasta i-a fost prejudiciat dreptul la un proces echitabil. Această conduită demonstrează, în opinia petentului, vădita lipsă de imparțialitate a instanței, în disprețul prevederilor legale din art. 14 noul C. proc. civ. și ale Constituției României, precum și nerespectarea art. 3, alin. (1) din Directiva CE nr. 48/2004. Ulterior s-a trecut din oficiu la discuția pe fondul apelului, fără să se permită punerea de concluzii scrise din partea apelantului și fără să se permită angajarea unui avocat în acest sens.

Petentul a arătat că nu a formulat cererea de recuzare cu rea-credință, deoarece faptele incriminate s-au produs în urma solicitărilor sale legitime

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Înalta Curte reține că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se motivează prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute de art. 470 alin. (5) din același cod, iar motivele de recurs sunt cele prevăzute expres și limitativ în art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

Articolul 489 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care se referă la motivele de ordine publică, iar în alin. (2) al aceluiași articol se arată că aceeași sancțiune, a nulității recursului, se aplică și în situația în care criticile dezvoltate nu sunt susceptibile de încadrare în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea tezei de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de către titularul recursului.

Instanța învestită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care motivele de nelegalitate sunt indicate și dezvoltate într-o formă concretă și se referă la una dintre situațiile prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Pe lângă condiția încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., acestea trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar, neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În speță, prin încheierea din camera de consiliu de la 27 noiembrie 2017, instanța a anulat, ca netimbrată, cererea de recuzare formulată petentul A. împotriva doamnelor judecător D. și E., iar prin încheierea din de la 23 februarie 2018, instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea de recuzare formulată de același petent, împotriva acelorași judecători, însă susținerile din memoriul de recurs nu își regăsesc corespondent în motivarea hotărârilor atacate și nu vizează argumentele avute în vedere la pronunțarea soluțiilor de anulare, ca netimbrată/respingere a cererii de recuzare.

Prin urmare, față de cele anterior constatate și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ. motive de ordine publică, Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de petentul A. împotriva Încheierilor din 27 noiembrie 2017 și 23 februarie 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/2016 al Curții de Apel București.

Potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., decizia nu este supusă niciunei căi de atac și se comunică părților, conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - LM