ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 309/2019

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 4663 din data de 30 septembrie 2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 1456 din data de 21 martie 2016, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. x/2015, în contradictoriu cu intimata Comuna Snagov, reprezentată prin Primar.

Împotriva acestei decizii, la 20 iulie 2017 (data depunerii la oficiul poștal), contestatorul A. a formulat contestație în anulare. Calea extraordinară de atac a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, la 24 iulie 2017, sub nr. x/2017.

Prin Decizia civilă nr. 2265 din 21 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a constatat perimată contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei civile nr. 4663 din 30 septembrie 2017, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata Comuna Snagov, reprezentată prin Primar.

Împotriva Deciziei civile nr. 2265 din 21 mai 2018, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, contestatorul A. a declarat recurs la data de 5 iunie 2018. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 18 iunie 2018, fiind repartizat aleatoriu, spre soluționare, Completului nr. 11 filtru.

Prin rezoluția completului din data de 5 iulie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, a dispus întocmirea raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, după efectuarea procedurii de comunicare prevăzute de art. 493 alin. (2) C. proc. civ.

Prin raport s-a reținut că, deși Decizia nr. 2265 din 21 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, este susceptibilă de recurs, în raport de dispozițiile art. 421 alin. (2) C. proc. civ., cererea de recurs nu îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că aceasta nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea acestora.

Prin rezoluția din data de 25 octombrie 2018, Completul de filtru nr. 11 a luat act de conținutul raportului și a dispus comunicarea acestuia părților pentru a formula, în scris, puncte de vedere, în condițiile prevăzute de art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de înmânare aflate la dosarul de recurs, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților.

La data de 7 noiembrie 2018, recurentul a depus un punct de vedere la raport.

Intimatul nu și-a exprimat poziția procesuală prin formularea, în scris, a unui punct de vedere la raport.

Constatându-se încheiată procedura filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluționarea căii de atac.

Prin rezoluția din 7 decembrie 2018, s-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 14 februarie 2019, conform prevederilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părților.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Dispozițiile art. 487 C. proc. civ. stipulează că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, iar art. 486 alin. (3) din acest act normativ sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat de recurent.

Condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implică invocarea motivelor de nelegalitate ale hotărârii pronunțate de instanța a cărei hotărâre se atacă, și încadrarea acestora în motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ. ori a unor critici care să permită o astfel de încadrare juridică, pentru ca instanța de recurs să poată exercita controlul de legalitate.

În cauză, recurentul-contestator nu a arătat în ce constă nelegalitatea deciziei atacate, prin raportare la soluția pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, care a constatat perimată contestația în anulare formulată împotriva Sentinței nr. 4663 din 30 septembrie 2017, pronunțată de aceeași instanță, ori la considerentele pe care se fundamentează, și nu a combătut în vreun fel raționamentul instanței prin formularea unor critici susceptibile de cenzură în recurs.

Înalta Curte constată că motivele de recurs, invocate de recurentul-contestator în cererea de recurs, cuprind aspecte de netemeinicie, referitoare la necomunicarea încheierii din data de 2 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x, precum și la faptul că instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare a respins cererile apărătorului acestuia privind amânarea judecării cauzei în vederea administrării probatoriului și amânarea pronunțării pentru a depune concluzii scrise, încălcându-i astfel dreptul la apărare, sub aspectul necomunicării încheierii de suspendare a judecății.

Or, aceste aspecte nu pot fi supuse cenzurii în recurs, față de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Instanța a reținut, prin decizia recurată, că termenul de perimare curge de la data suspendării, nu de la data comunicării încheierii de suspendare, iar această interpretare nu este combătută de recurent cu argumente juridice în recurs.

În ceea ce privește susținerile referitoare la nerespectarea dreptului la apărare la termenul din data de 2 octombrie 2017, se constată că acestea vizează soluția de suspendare a judecății, care nu face obiectul prezentului recurs.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va constata nul recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva Deciziei nr. 2265 din 21 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de recurentul-contestator A. împotriva Deciziei nr. 2265 din 21 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 14 februarie 2019.

Procesat de GGC - CT