ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 460/2017

Decizia nr. 460/2017

Asupra cauzei

de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr.

134/2010 privind Codul de procedură civilă, constată

următoarele:

Curtea de

Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, prin încheierea din 29 septembrie

2016, a respins, ca nefondată, cererea formulată de contestatorul A.

de recuzare a judecătorului B.

Împotriva

acestei încheieri a declarat recurs contestatorul A.

Învestită

cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din 5 decembrie

2016 a dispus comunicarea recursului către intimată, după efectuarea

formalităților de comunicare menționate în art. XV din Legea nr.

2/2013, procedându-se la întocmirea raportului asupra admisibilității

în principiu a recursului.

Completul de

filtru C3, la data de 17 ianuarie 2017, constatând că raportul

întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus

comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere,

potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) din cod.

La 27

ianuarie 2017, recurentul-contestator a depus punct de vedere la raport.

Constatându-se

încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin

rezoluția din 13 februarie 2017, s-a stabilit termen pentru

soluționarea recursului la data de 15 martie 2017, în temeiul art. 493

alin. (5) C. proc. civ., în camera de consiliu, fără citarea

părților.

Recursul

declarat de contestatorul A. urmează a fi anulat, în considerarea

argumentelor ce succed:

Se

observă astfel că împotriva încheierii din 29 septembrie 2016, prin

care s-a respins recuzarea, a declarat recurs contestatorul, depus prin poștă

la 30 septembrie 2016, recurentul precizând că-și rezervă

dreptul de a motiva în mod corespunzător calea de atac exercitată

după comunicarea hotărârii de către instanță, iar la

21 noiembrie 2016, s-au depus motivele de recurs de către contestator.

Se reține,

potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ., că încheierea prin care s-a

respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu

hotărârea prin care s-a soluționat cauza. Când aceasta din urmă

hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu

recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la

comunicarea acestei hotărâri

.

În

speță, prin decizia nr. 4663 din 30 septembrie 2016, Curtea de Apel

București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de

muncă și asigurări sociale, a respins contestația în

anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 1456 din 21 martie 2016

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a

pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în

Dosarul nr. x/93/2015, în contradictoriu cu intimata Comuna Snagov, prin

Primar, ca inadmisibilă.

Se constată că

decizia civilă nr. 4663/2016 a Curții de Apel București, prin

care s-a soluționat contestația în anulare promovată împotriva

deciziei civile nr.

1456/2016 a aceleiași instanțe este

definitivă, în considerarea dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din

Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016,

precum și a art. 634 alin. (1) pct. 1 și 6 și art. 508 alin. (4)

C. proc. civ.

Totodată,

se reține, în raport de prevederile art. 487 alin. (1) C. proc. civ.,

că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în

afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și

în recurs.

În

cauză, se observă, potrivit dovezii de înmânare aflată la

dosarul curții de apel, că decizia nr. 4663 din 30 septembrie 2016 a

Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind

conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost comunicată

recurentului la data de 9 noiembrie 2016, declarația de recurs a fost

formulată anterior comunicării, la 30 septembrie 2016, iar motivele

au fost depuse la poștă și trimise prin fax la 21 noiembrie

2016.

Conform art.

489 alin. (1) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în

termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)”, care se

referă la motivele de ordine publică.

În

consecință, în măsura în care recursul nu este motivat în

termenul prevăzut de lege, intervine sancțiunea nulității

căii de atac astfel exercitată.

Or, în

speță, după cum s-a arătat mai sus, a fost depusă la

30 septembrie 2016 de către contestator, înainte de comunicarea deciziei,

declarația de recurs, nemotivată, care cuprinde precizarea că

motivele vor fi depuse în timp util.

Cum decizia

nr. 4663/2016 a fost comunicată recurentului la 9 noiembrie 2016,

după cum rezultă din dovada de înmânare aflată la dosarul

curții de apel, termenul de depunere a motivelor de recurs, de 5 zile,

calculat potrivit art. 181 C. proc. civ., se împlinea la data de 15 noiembrie

2016.

Se

observă însă că motivele de recurs au fost predate la

poștă în data 21 noiembrie 2016, după cum rezultă din

ștampila aplicată pe plic, aceeași fiind data la care au fost

transmise și prin fax, după împlinirea termenului legal.

Prin urmare,

văzând dispozițiile art. 489 alin. (1) coroborate cu cele ale art.

493 alin. (5) C. proc. civ. și cum nu au fost identificate motive de

ordine publică, se va anula calea de atac exercitată în asemenea

condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun

aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează

recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de

ședință din 29 septembrie 2016 pronunțată în Dosarul

nr. x/2/2016 de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze

privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Fără

cale de atac.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 15 martie 2017.