ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 460/2017

Decizia nr. 460/2017 Asupra cauzei de față, prin raportare la dispozițiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, constată următoarele: Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin încheierea din 29 septembrie 2016, a respins, ca nefondată, cererea formulată de contestatorul A. de recuzare a judecătorului B. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs contestatorul A. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din 5 decembrie 2016 a dispus comunicarea recursului către intimată, după efectuarea formalităților de comunicare menționate în art. XV din Legea nr. 2/2013, procedându-se la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la data de 17 ianuarie 2017, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) din cod. La 27 ianuarie 2017, recurentul-contestator a depus punct de vedere la raport. Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluția din 13 februarie 2017, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la data de 15 martie 2017, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în camera de consiliu, fără citarea părților.

Recursul declarat de contestatorul A. urmează a fi anulat, în considerarea argumentelor ce succed: Se observă astfel că împotriva încheierii din 29 septembrie 2016, prin care s-a respins recuzarea, a declarat recurs contestatorul, depus prin poștă la 30 septembrie 2016, recurentul precizând că-și rezervă dreptul de a motiva în mod corespunzător calea de atac exercitată după comunicarea hotărârii de către instanță, iar la 21 noiembrie 2016, s-au depus motivele de recurs de către contestator. Se reține, potrivit art. 53 alin. (1) C. proc. civ., că încheierea prin care s-a respins recuzarea poate fi atacată numai de părți, odată cu hotărârea prin care s-a soluționat cauza.

Când aceasta din urmă hotărâre este definitivă, încheierea va putea fi atacată cu recurs, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la comunicarea acestei hotărâri . În speță, prin decizia nr. 4663 din 30 septembrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 1456 din 21 martie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în Dosarul nr. x/93/2015, în contradictoriu cu intimata Comuna Snagov, prin Primar, ca inadmisibilă. Se constată că decizia civilă nr. 4663/2016 a Curții de Apel București, prin care s-a soluționat contestația în anulare promovată împotriva deciziei civile nr. 1456/2016 a aceleiași instanțe este definitivă, în considerarea dispozițiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificată prin O.U.G.

nr. 95/2016, precum și a art. 634 alin. (1) pct. 1 și 6 și art. 508 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, se reține, în raport de prevederile art. 487 alin. (1) C. proc. civ., că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs. În cauză, se observă, potrivit dovezii de înmânare aflată la dosarul curții de apel, că decizia nr. 4663 din 30 septembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost comunicată recurentului la data de 9 noiembrie 2016, declarația de recurs a fost formulată anterior comunicării, la 30 septembrie 2016, iar motivele au fost depuse la poștă și trimise prin fax la 21 noiembrie 2016. Conform art. 489 alin. (1) C. proc.

civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)”, care se referă la motivele de ordine publică. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat în termenul prevăzut de lege, intervine sancțiunea nulității căii de atac astfel exercitată. Or, în speță, după cum s-a arătat mai sus, a fost depusă la 30 septembrie 2016 de către contestator, înainte de comunicarea deciziei, declarația de recurs, nemotivată, care cuprinde precizarea că motivele vor fi depuse în timp util. Cum decizia nr. 4663/2016 a fost comunicată recurentului la 9 noiembrie 2016, după cum rezultă din dovada de înmânare aflată la dosarul curții de apel, termenul de depunere a motivelor de recurs, de 5 zile, calculat potrivit art. 181 C. proc.

civ., se împlinea la data de 15 noiembrie 2016. Se observă însă că motivele de recurs au fost predate la poștă în data 21 noiembrie 2016, după cum rezultă din ștampila aplicată pe plic, aceeași fiind data la care au fost transmise și prin fax, după împlinirea termenului legal. Prin urmare, văzând dispozițiile art. 489 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ. și cum nu au fost identificate motive de ordine publică, se va anula calea de atac exercitată în asemenea condiții procedurale încât nu este posibilă examinarea sub vreun aspect de nelegalitate a hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de contestatorul A. împotriva încheierii de ședință din 29 septembrie 2016 pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016 de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale. Fără cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 martie 2017.