ÎCCJ, Secția penală

Asupra cauzei penale, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 57/F din data de 28 martie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de către petentul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 78/F din 13.05.2016 a Curții de Apel București.

În acest sens, s-a reținut că, la data de 21.02.2018 condamnatul A. a formulat contestație în anulare împotriva sentinței penale nr. 78/F din data de 13.05.2016, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în Dosarul nr. x/2/2016.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin sentința penală nr. 78/F din 13.05.2016, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2016, a dispus admiterea sesizării formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București si recunoașterea sentinței penale nr. 1K 47631/2010 din data de 24.09.2012 a Tribunalului Districtual din Koper, Slovenia, definitivă în data de 21.03.2015, prin care cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare.

Pe cale de consecință, a dispus transferarea condamnatului A. într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei de 10 ani închisoare.

A dedus din pedeapsa de 10 ani închisoare, detenția provizorie și perioada executată de la data de 23.03.2012 la zi.

Raportând dispozițiile art. 426 C. proc. pen. la situația din speță, Curtea a constatat că cererea petentului nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de contestație expres și limitativ prevăzute de lege.

Pe de altă parte, prin sentința penală nr. 78/F din 13.05.2016 a Curții de Apel București, secția I penală, definitivă prin neapelare la 27.06.2016, s-a recunoscut sentința penală nr. 1K 47631/2010 din 24.09.2012 pron. de Tribunalul Districtual din Koper, Slovenia, definitivă la 21.03.2015, prin care numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare, sub aspectul săvârșirii infracțiunii de viol, cu corespondent în legea română în infracțiunea de viol în formă continuată, prev. de art. 218 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., faptă comisă la 27.09.2003, în apropierea satului Kavalici din Slovenia.

Prin aceeași sentință penală, s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 10 ani închisoare, din care s-a dedus perioada executată de la 23.03.2012 la zi.

Ulterior, prin. sentința penală nr. 1117 din 12.05.2017 a Judecătoriei Sectorului 5 București, definitivă prin necontestare, instanța a admis contestația la executare formulată de petentul A. împotriva sentinței penale nr. 78/F din 13.05.2016 a Curții de Apel București, secția I penală, și, în consecință, a recunoscut sentința penală nr. 419/09 pron. la 30.11.2009 de Tribunalul Provincial din Cadiz - Secțiunea a IV- a, prin care petentul A. a fost achitat pentru săvârșirea infracțiunilor de agresiune sexuală, prev. de art. 178 - 179 C. pen. spaniol - (din probele Dosarului nr. x/302/2017 constatăm că în sarcina petentului s-a reținut comiterea faptei la 19.12.1999, în Punta de San Felipe din Cadiz, Spania).

A constatat că petentul a fost arestat preventiv în cauză în perioada 16.05.2008 - 30.11.2009, perioadă pe care a dedus-o din pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin st. pen. nr. 78/F/13.05.2016 a Curții de Apel București, secția I penală.

Astfel, contrar susținerilor contestatorului, Curtea a constatat, că împotriva acestuia nu s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.

Împotriva sentinței penale nr. 57/F din data de 28 martie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală, a declarat apel condamnatul apelant A.

La termenul din data de 1 noiembrie 2018 reprezentantul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac declarată.

Examinând hotărârea apelată, Înalta Curte constată următoarele:

Procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.

Acordând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate de art. 13 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

În cauza dedusă judecății, prin sentința penală nr. 57/F din data de 28 martie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de către petentul condamnat A. împotriva sentinței penale nr. 78/F din 13.05.2016 a Curții de Apel București.

Înalta Curte constată, însă, că hotărârea atacată este definitivă, curtea de apel pronunțându-se doar asupra admisibilității în principiu a contestației în anulare. În acest sens, se observă că, deși, art. 432 alin. (4) C. proc. pen. stabilește că sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă, aceste dispoziții reglementează procedura de judecare a contestației în anulare după parcurgerea procedurii prealabile și anume, admiterea în principiu, reglementată de art. 431 C. proc. pen.. Așadar, în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 432 C. proc. pen., întrucât nu a fost depășit momentul procesual al admisibilității în principiu.

De altfel, și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat în considerentele hotărârii prealabile nr. 5 din 04.03.2015 că "În concepția C. proc. pen., atât încheierea prin care se dispune admiterea în principiu a contestației în anulare, cât și sentința sau decizia prin care se dispune respingerea, ca inadmisibilă, a contestației în anulare, în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, prevăzută în art. 431 din C. proc. pen., sunt hotărâri definitive, nesupuse căii de atac a apelului.

Această concluzie se desprinde din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 431 și ale art. 432 din C. proc. pen.:

a) dispozițiile art. 431 din C. proc. pen. reglementează o etapă distinctă, a admiterii în principiu a contestației în anulare și, în cadrul acestor dispoziții cu caracter special, legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea atacării pe calea apelului a hotărârilor pronunțate în cadrul procedurii de examinare a admisibilității în principiu, indiferent de tipul hotărârii pronunțate;

b) spre deosebire de dispozițiile legale menționate, prin art. 432 din C. proc. pen. a fost reglementată procedura de judecare a contestației în anulare, ulterioară etapei admiterii în principiu, iar dispozițiile alin. (4) potrivit cărora "Sentința dată în contestația în anulare este supusă apelului, iar decizia dată în apel este definitivă " sunt integrate în economia acestui text de lege.

Prin urmare, aplicabilitatea dispozițiilor art. 432 alin. (4) din C. proc. pen., referitoare la căile de atac în materia contestației în anulare, privește exclusiv hotărârile judecătorești pronunțate în procedura de judecare a contestațiilor în anulare care au fost admise în principiu. "

Se constată, așadar, că Înalta Curte a fost învestită cu soluționarea unei căi de atac neprevăzută de legea procesual penală, ceea ce încalcă principiul legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinței penale nr. 57/F din data de 28 martie 2018 a Curții de Apel București, secția I Penală.

Va obliga apelantul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de apelantul A. împotriva sentinței penale nr. 57/F din data de 28 martie 2018 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă apelantul la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 260 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 01 noiembrie 2018.