ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 48/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC "A." SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la 6.11.2014, privind Proiectul "Achiziție de utilaje pentru prestări servicii, aferente producției vegetale la SC A. SRL" prin care s-a stabilit că reclamanta datorează o creanță bugetară în cuantum de 855.966,88 RON.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

I.2. Soluția primei instanțe

Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 40 din 09 februarie 2015, a respins cererea de suspendare executare act administrativ formulată de reclamanta SC "A." SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca nefondată.

I.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței nr. 40 din 09 februarie 2015 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta SC "A." SRL, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în urma rejudecării, admiterea cererii de suspendare a executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la 6.11.2014, privind Proiectul "Achiziție de utilaje pentru prestări servicii, aferente producției vegetale la SC A. SRL".

Criticile dezvoltate prin cererea de recurs vizează următoarele aspecte:

- Prima instanță a omis să cerceteze aspectele de nelegalitate invocate de reclamantă în susținerea "cazului bine justificat", respectiv cele 4 excepții a căror analiză nu presupunea antamarea fondului cauzei: tardivitatea actului administrativ contestat, nulitatea absolută a procesului-verbal, incompatibilitatea structurii de control, prin prisma dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011 și nulitatea absolută a actului de control;

- Prima instanță a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, motivând hotărârea prin prisma altei hotărâri invocate în considerentele sentinței atacate și anume, Sentința nr. 23/22.01.2015 a Curții de Apel Galați pronunțată anterior în Dosarul nr. x/2014.

II. Hotărârea și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată în raport cu actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele prezentate în continuare.

Astfel cum s-a arătat în expunerea prezentată mai sus, prima instanță a respins cererea reclamantei privind suspendarea executării procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la 6.11.2014, privind Proiectul "Achiziție de utilaje pentru prestări servicii, aferente producției vegetale la SC A. SRL".

Din dispozițiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, adoptat pe baza și în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.

Pe de altă parte, din conținutul dispozițiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea executării unui act administrativ este o măsură excepțională ce poate surveni exclusiv când acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis) ori când sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate prin actul administrativ).

Într-adevăr, potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.

Cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situația în care instanța va constata în mod temeinic îndeplinirea cumulativă a celor două condiții: existența unui caz bine justificat și necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.

Noțiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți a reținut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ (act administrativ-fiscal) au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reținute ca obligații bugetare suplimentare), etc.

Or, Înalta Curte constată că, prin cererea de suspendare formulată de societatea reclamantă au fost dezvoltate, în mod concret, critici de nelegalitate și netemeinicie ale actului administrativ-fiscal contestat, care presupuneau efectuarea unui control judecătoresc asupra fondului cauzei, ceea ce nu este permis judecătorului învestit cu o cerere de suspendare a executării actului administrativ.

În acest context critica recurentei-reclamante în sensul că prima instanță nu a analizat cele patru excepții invocate în susținerea aparenței de nelegalitate, nu poate fi primită, având în vedere că pentru analiza acestora, în mod evident, instanța ar fi trebuit să antameze fondul cauzei.

Această constatare este confirmată și de faptul că cele patru excepții de care face vorbire recurenta, au fost invocate atât în cadrul contestației administrative, precum și în cadrul acțiunii de fond, în anularea actului administrativ - fiscal a cărui suspendare a executării se solicită în prezenta cauză. De altfel, prin Sentința nr. 290 din 25 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, asupra fondului cauzei, instanța a analizat cele patru excepții invocate apreciind că "acestea nu sunt veritabile excepții care să se refere la nerespectarea unor condiții de formă la întocmirea procesului-verbal de natură a atrage nulitatea actului administrativ, ci simple considerații ale reclamantei vizând incidența unor prevederi legale relative la modalitatea de comunicare a procesului-verbal și persoanele abilitate să îl întocmească".

Pe de altă parte, în mod temeinic și legal, prima instanță a analizat aspectul nemotivării actului administrativ-fiscal invocat în susținerea cererii de suspendare, singurul argument care ar fi putut crea o aparență de nelegalitate în sensul existenței cazului bine justificat. Însă, în mod corect, curtea de apel a constatat că procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare respectă exigențele motivării actului administrativ, atât din perspectiva prezentării situației de fapt constatate cu ocazia controlului, precum și a indicării dispozițiilor legale considerate a fi încălcate.

Înalta Curte mai reține, contrar celor susținute de recurentă, că referirea primei instanțe în considerentele hotărârii la Sentința nr. 23/22.01.2015 a Curții de Apel Galați pronunțată în Dosarul nr. x/2014 nu a stat la baza raționamentului juridic dezvoltat în conturarea soluției, ci a reprezentat doar un argument în plus în raport de situația similară dedusă judecății în celălalt dosar.

Referitor la a două condiție necesară pentru suspendarea executării actului administrativ, Înalta Curte constată că din dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din lege rezultă că noțiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu efectiv, care nu ar putea fi înlăturat decât prin suspendarea executării actului administrativ considerat vătămător.

În cauză, este necontestat că prin retragerea sprijinului nerambursabil, veniturile reclamantei ar suferi o diminuare și ar putea întâmpina anumite dificultăți financiare dar, atâta vreme cât această situație are la bază un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate, diminuarea respectivă are, la rândul său, caracter prezumat legal, care nu se circumscrie cerințelor art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004.

În concluzie, Înalta Curte constată că hotărârea Curții de Apel Galați este temeinică și legală, prima instanță făcând aplicarea și interpretarea corectă a normelor de drept material incidente speței, ipoteza motivului de recurs prevăzut de art. 488 punctul 8 din C. proc. civ., republicat, invocat de recurentă în susținerea căii de atac exercitate, nefiind întrunită în cauză.

PENTru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta SC "A." SRL Vișani împotriva Sentinței nr. 40 din 09 februarie 2015 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2017.

Procesat de GGC - GV