ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1105/2017

Decizia nr. 1105/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, suspendarea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat la data de 24 noiembrie 2014, privind proiectul "Achiziționare de utilaje agricole pentru prestări servicii în comuna Giarmata", cod proiect C312M020953700157 din 02 iulie 2010, emis de pârâtă, prin care s-a instituit în sarcina reclamantei obligația de plată a sumei totale de 674.879,38 lei, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cererii ce va avea ca obiect anularea actului administrativ a cărui suspendare se solicită.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 1403 din 19 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanta A. SRL, ca nefondată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței nr. 1403 din 19 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs reclamanta A. SRL, solicitând casarea acesteia și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurenta a susținut că, deși intimata a emis un proces-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 66/2011, ca urmare a Deciziei nr. 66/2015 a Curții Constituționale aceasta trebuia să aplice dispozițiile de drept substanțial din O.G. nr. 79/2003, act normativ în vigoare la momentul producerii neregulii.

Aceste dispoziții prevăd că prejudiciul trebuie dovedit de cel care îl invocă, spre deosebire de art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, conform cărora este suficientă potențialitatea prejudiciului, respectiv abaterea de la legalitate să poată produce un prejudiciu.

În ceea ce privește susținerea că beneficiarul nu prestează servicii cu preponderență către populația rurală, ci către societăți comerciale, nefiind respectate astfel prevederile Fișei tehnice a Măsurii 312, a argumentat că motivația Măsurii 312 este aceea de a crea locuri de muncă în mediul rural, iar recurenta a respectat atât motivația, cât și obiectivele Măsurii.

Referitor la condiția prejudiciului iminent, a susținut că actul administrativ este titlu executoriu prin natura sa, iar suma de 674.879,38 lei depășește cu mult posibilitățile financiare imediate ale recurentei, care poate intra în stare de insolvabilitate.

1.4. Apărările intimatei-reclamante

Intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca netemeinic și nelegal, și menținerea hotărârii de fond, ca legală și temeinică.

A arătat, în esență, că urmare a controlului efectuat la sediul recurentei, au fost identificate o serie de aspecte ce au condus la concluzia că SC A. SRL a creat condiții artificiale în vederea obținerii ajutorului financiar nerambursabil, respectiv obținerii unui avantaj nejustificat.

În ceea ce privește încălcarea principiului neretroactivității legii și aplicarea greșită a art. 66 din O.U.G. nr. 66/2015, recurenta a evocat prevederile europene și practica Curții de Justiție a Uniunii Europene și a argumentat că prin definiția neregulii, astfel cum este aceasta prevăzută în O.U.G. nr. 66/2011, legiuitorul național nu a făcut altceva decât să pună în practică, prin armonizare cu normele europene, o "stare" ce era deja consfințită în acest sens.

În mod corect a apreciat instanța de fond, în urma unei analize sumare a cauzei, existența temeiului de drept aplicabil faptelor imputate, precum și că, nefiind dovedit cazul bine justificat, nu se mai impune analiza susținerilor reclamantei privind paguba iminentă.

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 1 martie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 8 noiembrie 2016, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, pe cale de consecință a admis în principiu recursul formulat de reclamanta A. SRL,în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

2.2.Cu privire la fondul recursului. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile recurentei-reclamante, constată recursul nefondat și-l va respinge, pentru următoarele considerente:

Conform celor expuse anterior, reclamanta A. SRL a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, cu o cerere de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 40284 din 24 noiembrie 2014.

Suspendarea executării actului administrativ la cererea persoanei vătămate, reglementată în art. 14 din Legea nr. 554/2004, constituie un instrument procedural menit să asigure protecția juridică provizorie a subiectelor de drept în privința cărora actul administrativ produce anumite efecte juridice, până la evaluarea acestuia de către instanța de contencios administrativ în cadrul acțiunii în anulare.

Această măsură de protecție, care înlătură temporar efectul executoriu al actului administrativ, poate fi dispusă numai dacă sunt îndeplinite cele două condiții prevăzute cumulativ de lege, anume cazul bine justificat, definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, și paguba iminentă, definită de art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.

Cazul bine justificat și iminența unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească și drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.

În cauză, instanța de control judiciar constată că argumentele invocate de intimata-reclamantă nu au caracterul unor indicii aparente care să răstoarne prezumția de legalitate a actului administrativ fiscal și să justifice suspendarea provizorie a executării acestuia, majoritatea acestora necesitând, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecății.

Or, îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ trebuie să rezulte cu ușurință în urma unei cercetări sumare a aparenței dreptului, pentru că în cadrul procedurii suspendării executării, pe calea căreia pot fi dispuse numai măsuri provizorii, nu este permisă prejudecarea fondului litigiului.

Se mai constată că, prin Sentința nr. 1874 din 25 iunie 2015, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2/2015, a fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea reclamantei A. SRL privind anulare Deciziei nr. 2.805 din 26 ianuarie 2015, de soluționare a contestației formulată de reclamantă împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 40.284 din 24 noiembrie 2014, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 40.284 din 24 noiembrie 2014 și exonerarea de la plata creanței bugetare stabilite în sarcina subscrisei prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 24 noiembrie 2014.

Soluția pronunțată de instanța învestită cu acțiunea în anularea actelor administrative reprezintă implicit o confirmare a prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ a cărui suspendare se solicită și conferă consistență concluziei că, în cauză, nu este îndeplinită condiția cazului bine justificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, pentru a fundamenta dispunerea măsurii provizorii a suspendării executării, în cadrul procedurii sumare reglementate de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Constatarea faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiției prevenirii unei pagube iminente, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, atâta timp, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ. (2010), recursul va fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. SRL împotriva Sentinței nr. 1403 din 19 mai 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2017.

Procesat de GGC - NN