ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 765/2021

Ședința publică din data de 7 aprilie 2021

asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin încheierea din 14 iulie 2020, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul dispozițiilor art. 242 coroborate cu cele ale art. 482 C. proc. civ., a suspendat judecata apelului declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 854 din 2 mai 2018 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, pentru nerespectarea obligației de a se achita onorariul provizoriu de expertiză.

Curtea a constatat astfel că prin încheierea din 15 octombrie 2019 s-a fixat onorariul provizoriu de expertiză în sumă de 51.850 RON, obligația de plată fiind stabilită în sarcina apelantei - reclamante.

Făcând aplicarea dispozițiilor art. 242 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța a considerat că desfășurarea normală a litigiului este împiedicată din vina apelantei - reclamante, care nu s-a conformat până la termenul de judecată din 14 iulie 2020 obligației de plată a onorariului provizoriu de expertiză.

Sub acest aspect, curtea de apel a constatat că partea nu și-a îndeplinit obligația procesuală stabilită în sarcina sa, având în vedere că cererea de ajutor public judiciar relativă scutirii de la plata onorariului provizoriu de expert, formulată de apelanta - reclamantă, a fost soluționată de instanță în sensul respingerii sale prin încheierea de ședință din 3 martie 2020, soluția fiind comunicată acesteia potrivit dovezii de la dosar, iar din extrasul Ecris nu a rezultat că s-ar fi formulat vreo cerere de reexaminare împotriva respectivei încheieri.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar CITR Filiala Prahova SPRL, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii și trimiterea cauzei pentru reluarea judecății Curții de Apel București.

Recurenta a criticat hotărârea atacată prin prisma dispozițiilor art. 488 pct. 5 din Noul C. proc. civ., arătând că măsura suspendării este nelegală, dat fiind faptul că lipsește elementul culpei debitoarei pentru a se dispune această sancțiune procedurală.

A subliniat că neplata onorariului provizoriu al specialistului este independentă de culpa sa, având în vedere că numitul B. nu are calitatea de expert tehnic judiciar pentru ca plata onorariului să se poată realiza în contul Biroului local de expertize tehnice judiciare, ci acesta a fost numit în cauză în calitate de specialist expertize geotehnice.

Astfel, deși a făcut demersuri pentru contactarea telefonică a specialistului în vederea încheierii unui contract de prestări servicii și indicarea de către acesta a unui cont bancar pentru virarea onorariului, acesta a refuzat efectuarea expertizei, motiv pentru care s-a aflat în imposibilitatea achitării onorariului provizoriu de 51.850 RON.

Or, absența culpei conduce, în opinia recurentei, la imposibilitatea aplicării sancțiunii procedurale a suspendării și, ca atare, aplicarea acestei măsuri de către instanța de apel s-a realizat cu încălcarea normelor de procedură.

Astfel, conform dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ., sancțiunea suspendării cauzei intervine ca urmare a constatării culpei părții sub aspectul împiedicării normalei desfășurări a cauzei, culpă ce nu există în cazul de față.

A susținut că plata onorariului nu putea fi efectuată în contul Biroului local de expertize tehnice, deoarece numitul B. nu are calitatea de expert judiciar, iar recurenta nu cunoaște contul specialistului pentru a fi efectuată plata, această informație nefiind publică sau larg cunoscută.

A învederat că a dat dovadă de diligență prin identificarea unui nou specialist care să accepte efectuarea expertizei în cauză, plata onorariului putând avea loc numai după numirea respectivului de către instanța de judecată.

Așadar, din moment ce condiția sine qua non pentru ca instanța de apel să poată dispune sancțiunea procedurală a suspendării cauzei, respectiv existența culpei părții, nu este incidentă în cauză, măsura dispusă este nelegală.

A mai criticat încheierea atacată și sub aspectul că neîndeplinirea obligațiilor procesuale de către recurentă nu împiedica normala judecată a cauzei, având în vedere că instanța de apel putea proceda la înlocuirea specialiștilor.

Or, nu doar că recurenta a identificat un nou specialist care să poată realiza expertiza, dar a obținut și acordul acestuia pentru efectuarea expertizei, respectiv a făcut dovada calificărilor acestuia pentru a răspunde obiectivelor încuviințate de instanță.

A considerat că sancțiunea suspendării nu este incidentă în ipotezele în care judecata putea continua și fără îndeplinirea respectivei obligații.

În cazul de față, neplata onorariului specialistului B., care a arătat expres că nu mai dorește și nu mai poate să efectueze expertiza în cauză, nu ar fi avut o înrâurire negativă asupra soluționării cauzei, în sensul că instanța ar fi putut încuviința solicitarea de înlocuire a acestuia cu un alt specialist.

Mai mult, ad absurdum, dacă ar fi fost posibilă plata onorariului provizoriu către expertul B., acest lucru nu ar fi făcut decât să îngreuneze judecata cauzei, din moment ce ar fi trebuit făcute demersuri ulterioare de transferare a sumelor primite de către acesta.

Prin urmare, în opinia recurentei, instanța de judecată a făcut o greșită aplicare a normelor de procedură atunci când a dispus suspendarea cauzei ca urmare a neplății unui onorariu provizoriu stabilit în beneficiul unui specialist care nu mai dorește să realizeze expertiza și a declarat expres că nici nu mai poate să o realizeze, fiind retras din activitate.

Recursul este fondat, urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed:

Prealabil se observă că prin încheierea atacată s-a suspendat judecata cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 1 din Noul C. proc. civ., cu toate că litigiul este supus dispozițiilor C. proc. civ. de la 1865 în raport de data înregistrării dosarului în sistemul informatic, respectiv 27 martie 2012 și dispozițiile tranzitorii cuprinse la art. 24 și art. 25 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ.

Art. 242 alin. (1) din Noul C. proc. civ., în temeiul căruia a fost suspendată judecata cauzei pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, are drept corespondent în C. proc. civ. din 1865, aplicabil, art. 155

1

alin. (1),

cu un conținut similar, respectiv:

"când constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante, prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, instanța poate suspenda judecata, arătând în încheiere care anume obligații nu au fost respectate".

Suspendarea reglementată de art. 155

1

C. proc. civ. este, deci, un caz de suspendare judecătorească, facultativă, a cărei funcție este de a sancționa pasivitatea reclamantului în îndeplinirea acelor obligații care împiedică instanța să finalizeze procesul.

Se poate considera, astfel, din modul de reglementare că suspendarea judecății reglementată de aceste dispoziții legale dă expresie principiului disponibilității procesului, în sensul aprecierii că, prin pasivitatea în îndeplinirea obligațiilor ce-i revin, reclamantul se desistează de proces, acceptând posibilitatea temporizării acestuia.

Se constată însă că în cauză această premisă nu se justifică.

Se observă astfel că suspendarea judecății a fost dispusă pentru neîndeplinirea de către apelanta - reclamantă a obligației achitării onorariului provizoriu de expertiză.

Această obligație în sarcina părții a fost stabilită de instanță prin încheierea din 15 octombrie 2019, prin care s-a stabilit onorariul provizoriu de expertiză în sumă de 51.850 RON, punându-i-se în vedere apelantei - reclamante să depună la dosar dovada achitării acestuia.

La data de 4 februarie 2020, s-a înregistrat la curtea de apel cererea apelantei - reclamante de acordare a ajutorului public judiciar de la plata onorariului provizoriu de expertiză, iar prin încheierea din 25 februarie 2020, în vederea soluționării acesteia și față de lipsa raportului de expertiză și a relațiilor solicitate de la Universitatea Tehnică de Construcții București, s-a amânat judecata cauzei.

Urmare a adreselor prin care curtea de apel a revenit la cele anterioare, prin adresa înregistrată la 16 iunie 2020, expertul desemnat de instanță pentru a efectua expertiza de specialitate, B., a comunicat că în prezent oferta financiară înaintată nu mai este valabilă, urmare, pe de o parte, modificării prețurilor, iar, pe de altă parte, faptului că normativul NP 074-2007 nu mai este de actualitate. A solicitat, totodată, a se avea în vedere că între expert și apelanta - reclamantă nu s-a încheiat niciun contract pentru întocmirea expertizei, nu s-au avansat onorarii și alte cheltuieli, precizându-se, în final, că așa cum a arătat și prin adresa din 27 septembrie 2019, de aproximativ 3 ani, s-a retras din activitatea privată și nu mai poate efectua expertize tehnice în nume propriu.

Se mai constată că expertul adusese la cunoștința instanței și anterior aspectul că nu mai efectuează expertize în nume propriu, și anume prin adresa înregistrată la 30 septembrie 2019.

Se observă, de asemenea, că urmare a adresei expertului, la 7 iulie 2020, apelanta - reclamantă a formulat o cerere prin care a solicitat a se dispune înlocuirea expertului B. cu un alt expert, specialitate geotehnică, pentru efectuarea raportului de expertiză.

La 14 iulie 2020, apelanta - reclamantă a reiterat cererea de înlocuire a expertului B., propunând în locul acestuia pe prof. dr. ing. C., expert specialitate geotehnică.

Cu toate aceste demersuri ale apelantei - reclamante, prin încheierea atacată, curtea de apel a dispus măsura suspendării judecății, constatând că nu a fost plătit onorariul provizoriu de expertiză pentru expertul B..

Or, în aceste condiții, se reține că măsura dispusă de instanță este nelegală, în raport de dispozițiile art. 155

1

alin. (1) C. proc. civ., care condiționează suspendarea judecății de vina părții reclamante constând în neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății.

În speță însă, se constată că apelanta - reclamantă nu a adoptat o poziție de pasivitate și de desistare, ci dimpotrivă a întreprins demersuri în vederea îndeplinirii obligației de plată a onorariului de expertiză, care nu s-a putut realiza din motive obiective și neimputabile părții.

Ca atare, sunt întemeiate criticile recurentei, subsumabile pct. 5 al art. 304 C. proc. civ., prin care s-a susținut că măsura suspendării este nelegală, dat fiind faptul că lipsește elementul culpei sale pentru a se dispune sancțiunea procedurală a suspendării judecății.

Pentru aceste considerente, recursul se vădește fondat, urmând a fi admis, în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., cu consecința casării încheierii atacate și a trimiterii cauzei aceleiași instanțe de apel pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., prin lichidator judiciar CITR Filiala Prahova SPRL împotriva încheierii din 14 iulie 2020 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează încheierea atacată și trimite cauza aceleiași curți de apel pentru continuarea judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 aprilie 2021.