ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 612/2021

HOTĂRÂRE

24.03.2021

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 612/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 24 martie 2021

asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 10.10.2016 pe rolul Judecătoriei Botoșani, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., obligarea acesteia să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 2400 mp teren extravilan situată în comuna Sulița, județul Botoșani, neînscrisă în cartea funciară, în valoare de 2400 RON; obligarea pârâtei la ridicarea gardului edificat la limita terenului de 2400 mp proprietatea sa, în caz contrar să fie reclamanta autorizată să ridice gardul pe cheltuiala pârâtei; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 2834/19.06.2019, Judecătoria Botoșani a respins acțiunea și a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 300 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 174/19.03.2020, Tribunalul Botoșani, secția I civilă, a admis apelul reclamantei împotriva sentinței; a schimbat în tot hotărârea apelată; a admis acțiunea; a obligat pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 2400 mp, teren extravilan din comuna Sulița, județul Botoșani, situat în sola 86, pc 915/53, înscris în titlul de proprietate nr. x/12.03.1993 și identificat cu culoarea galbenă prin punctele 5,6, 7, 8, 5 în schița - anexa 3 a răspunsului la obiecțiuni depus de expert C. la dosar la data de 25.03.2019; a obligat pârâta să ridice gardul edificat pe aliniamentul 5-6 din aceeași schiță, în caz contrar autorizând reclamanta să ridice acest gard pe cheltuiala pârâtei; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1989,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată din fond și apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta S.C. B. S.R.L. Botoșani, înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II a civilă.

Prin încheierea nr. 5/13.11.2020, Curtea de Apel Suceava, secția a II a civilă a declinat competența de soluționare în favoarea secției I civile a aceleiași instanțe, reținând că prezenta cauză, ce are ca obiect revendicarea unei suprafețe de teren și ridicarea unui gard, nu are legătură cu activitatea de exploatare a unei întreprinderi desfășurată de S.C. B. S.R.L., și nici nu implică valorificarea specializării judecătorilor din cadrul secției a II-a civile.

Prin încheierea nr. 1/13.01.2021, Curtea de Apel Suceava, secția I civilă, a declinat competența de soluționare în favoarea secției a II a civile a aceleiași instanțe, a constatat conflictul negativ și a înaintat dosarul pentru soluționare Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A reținut instanța că pârâta din prezenta cauză are calitatea de profesionist, fapt ce atrage competența de soluționare a cauzei în favoarea secției II-a Civilă a Curții de Apel Suceava. Astfel, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, privind legea pentru punerea în aplicare a C. civ., se arată că noțiunea de " profesionist ", prevăzută la art. 3 din C. civ., include categoriile de comerciant, întreprinzător, operator economic, precum și orice alte persoane autorizate să desfășoare activități economice sau profesionale, astfel cum aceste noțiuni sunt prevăzute de lege, la data intrării în vigoare a C. civ.

Rezultă, așadar, că profesionistul este considerat cel ce exploatează o întreprindere, însă noul C. civ., nici legea de punere în aplicare nu conțin o definiție sintetică a profesionistului și nici criterii exprese de stabilire sau identificare a acestuia, în raport cu alți participanți la raporturile juridice. Din spiritul reglementării rezultă că se pot desprinde câteva criterii de definire a profesionistului, legate de exercițiul continuu, sistematic al unei activități; obligația de înscriere, autorizare sau reglementare pentru opozabilitate față de terți precum și patrimoniul afectat exploatării întreprinderii (patrimoniul de afectațiune).

Nici noțiunea de "întreprindere" nu este definită de noul C. civ., însă întreprinderea presupune "exploatarea" acesteia și care relevă un risc asumat, în sensul noului C. civ., indiferent dacă obține sau suportă o pierdere, iar obținerea profitului nu este un scop în sine. Este doar necesară exploatarea acesteia, adică exercițiul sistematic al unei activități economice.

De altfel, din motivarea deciziei CCR nr. 552/2018, paragraful 15, rezultă că, potrivit art. 3 alin. (2) și (3) din C. civ., sunt considerați profesioniști toți cei care exploatează o întreprindere, respectiv exercită sistematic o activitate organizată, ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ. Așadar, C. civ. nu distinge între profesioniști, în funcție de statutul lor juridic, de comercianți sau necomercianți, astfel încât toți aceștia sunt supuși regulilor de drept civil. Prin urmare, categoria profesioniștilor, în sensul C. civ., include atât profesioniștii - comercianți, întreprinzători, operatori economici (în sensul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011), cât și categoria profesioniștilor - necomercianți, care desfășoară o activitate organizată, fără caracter lucrativ-profesiile liberale sau reglementate, instituții publice sau organizații neguvernamentale, regii autonome, societăți, companii naționale, asociații, fundații, societăți agricole, etc.

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel, secția a II a civilă, pentru următoarele argumente:

Soluționând un recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 18/2016, a statuat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare, competența materială procesuală a tribunalelor/secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare.

Totodată, s-a reținut că revine judecătorului, ca prim interpret al legii, rolul de a stabili elementele comune, cum sunt cele avute în vedere de legiuitor la stabilirea celor patru categorii de litigii exemplificate în art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 și de a aprecia asupra competenței materiale procesuale proprii în soluționarea litigiului cu judecata căruia a fost învestit.

Astfel, regula în materie de competență este aceea că se determină prin raportare la normele incidente la data învestirii instanței, stabilite în funcție de obiectul și natura cauzei deduse judecății.

În cauză, se constată că declinarea de competență dispusă atât de Sceția a II-a a Curții de Apel Suceava, cât și de de instanța care a constatat conflictul negativ, nu a avut în vedere criteriile legale conținute în decizia în interesul legii anterior menționată și niciun alt criteriu legal de determinare a competenței material procesuale. Dezînvestirea instanței s-a realizat, în ambele cazuri, în baza unei decizii a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Suceava care nu este publicată nici măcar în extras pe site-ul acestei instanțe, astfel că nu poate constitui reper în verificarea determinării legale a competenței material procesuale.

Întrucât, pe de o parte, ambele secții ale curții de apel s-au raportat la alte criterii decât cele admise legal atunci când s-au dezînvestit, secția a II-a la criteriul exploatării unei întreprinderi și secția I la criteriul calității părții de "profesionist", iar, pe de altă parte, văzând că ambele secții sunt civile și că nu există criterii legale de departajare a competenței materiale procesuale a acestora care să fie date publicității, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a civile a Curții de Apel Suceava, ca fiind prima dintre instanțele aflate în conflict care a fost sesizată.