ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3578/2009

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Constanța, prin Sentința penală nr. 14.P din 2 februarie 2009 a respins ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de revizuentul P.S. privind Sentința penală nr. 256 din 22 mai 1952 a Tribunalului Militar Constanța, pronunțată în Dosarul nr. 314/1952. Pentru a pronunța hotărârea, instanța de fond, verificând actele dosarului și concluziile procurorului, astfel cum sunt dezvoltate în lucrarea nr. 19/III/6/2008 din 9 iulie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, a reținut că motivul invocat de revizuent, respectiv Decizia nr. 562 din 28 februarie 2008 a Comisiei pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă prin care petentului i s-a acordat calitatea menționată, nu constituie caz de revizuire astfel cum prevede art. 394 alin. (1) lit. a) și alin. (2) C. proc.

pen. Împotriva sentinței, revizuentul, în termenul legal, a declarat recurs, cale de atac în care a solicitat "aplicarea dispozițiilor Legii nr. 221 din 2 iunie 2009, privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, publicată în M. Of. nr. 396 din 11 iunie 2009" (Dosar Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală). Recursul nu este fondat. Din verificarea lucrărilor dosarului se reține că prin Sentința penală nr. 256 din 22 mai 1952 a Tribunalului Militar Constanța, pronunțată în Dosarul nr. 314/1952, P.S., a fost condamnat la 8 ani muncă silnică, 5 ani degradare civică și confiscarea averii pentru crimă de uneltire contra securității interne a Republicii Populare Române, prev. de art. 1 lit. c) din Legea nr. 16/1949, cu referire la art. 1 lit. c) și art. 4 din Decretul nr. 199/1950.

Condamnatul a fost încarcerat la Penitenciarul Aiud în perioada 20 februarie 1952 - 12 august 1959, iar între 12 august 1959 - 12 august 1962 s-a aflat în Penitenciarul Periprava, fără a se identifica în baza cărui mandat de executare. Decizia menționată ca motiv de de revizuire, nu constituie fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la pronunțarea sentinței a cărei revizuire s-a cerut, Curtea de Apel Constanța referindu-se, în motivarea soluției, la textele procedural penale pe baza cărora condamnatul și-a justificat calea extraordinară de atac. Pe de altă parte, actul legislativ invocat în recurs nu constituie prin el însuși caz de casare a sentinței, odată ce, potrivit dispozițiilor art. 403 C. proc.

pen., instanța examinează dacă cererea de revizuire este făcută în condițiile prevăzute de lege și dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu. Raportând cauzei aceste dispoziții, se reține că instanța competentă, procedând la judecarea cererii de revizuire motivată pe cazul prevăzut de art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a constatat că actul prezentat de revizuent nu răspunde cerințelor textului procedural, decizia prin care revizuentul a dobândit calitatea de luptător în rezistența anticomunistă neconstituind fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei, în procedura revizuirii fiind imperios și exclusiv necesar ca faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, prin revizuire, astfel cum prevede legiuitorul procedural penal, urmărindu-se anularea unei hotărâri care conține o eroare judiciară.

În altă ordine de idei, Legea nr. 221 din 2 iunie 2009 prevede în art. 1 alin. (4) că au, de drept caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute (g) de Legea nr. 16/1949 și (i) Decretul nr. 199/1950 (în baza cărora revizuentul a fost condamnat). Art. 2 al legii prevede că toate efectele hotărârilor judecătorești de condamnare cu caracter politic sunt înlăturate de drept, hotărârile neputând fi invocate împotriva persoanelor care au făcut obiectul lor. În continuare, art. 6 stipulează efectele de drept, ale aplicării ei odată ce se instituie obligativitatea, ca pe hotărârile judecătorești prin care au fost pronunțate condamnări cu caracter politic, acesta va fi menționat atunci când se eliberează o copie de pe acestea.

Deci legea invocată în recursul revizuentului nu constituie caz de casare a sentinței, ea se aplică astfel cum este în vigoare. Ca atare, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică, recursul declarat de revizuent, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins ca nefondat. Conform dispozițiilor art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, recurentul va fi obligat ca plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul P.S. împotriva Sentinței penale nr. 14/P din 2 februarie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie. Obligă recurentul revizuent să plătească statului suma de 50 RON cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 3 noiembrie 2009.