ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 558/2021

Ședința publică din data de 18 martie 2021

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția I civilă la 8 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, revizuenții A., B. și C. au solicitat revizuirea deciziei nr. 1750 din 13 noiembrie 2020, pronunțate de Tribunalul Dolj, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, invocând motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, revizuenții au susținut că decizia nr. 1750 din 13 noiembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă este potrivnică deciziei penale nr. 160 din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2011, rămasă definitivă prin decizia nr. 354 din 30 ianuarie 2014, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în același dosar.

Revizuenții au afirmat că decizia civilă care face obiectul cererii de revizuire încalcă efectul pozitiv al puterii de lucru judecat al deciziei penale menționate.

De asemenea, au susținut că obiectul dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Dolj a fost reprezentat de plângerea formulată de revizuenți împotriva încheierii de carte funciară emise de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Dolj, prin care a fost respinsă cererea de intabulare a dreptului lor de proprietate asupra terenului situat din comuna Terpezița, sat Căciulatu nr. 169, T 94, fost secția Căciulatu, aparținând S.C. D. S.A. Plopșor.

Au arătat că instanța civilă a apreciat că procesul-verbal de licitație încheiat la 2 august 2001 și factura fiscală emisă la aceeași dată nu reprezintă acte autentice de vânzare-cumpărare, aspect ce a fost apreciat de revizuenți ca fiind dezlegat cu putere de lucru judecat prin decizia penală nr. 160 din 30 aprilie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care s-a stabilit că factura fiscală nr. x/2.08.2001 este documentul legal în baza căruia s-a transferat dreptul de proprietate asupra bunurilor menționate în cuprinsul facturii, iar petenții au calitatea de succesori ai persoanei care a dobândit, legal, dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.

În argumentarea cererii de revizuire, petenții au făcut referire la aspectele statuate de Curtea de Apel Craiova prin decizia nr. 160 din 30 aprilie 2013, în soluționarea apelului declarat de partea vătămată E. împotriva sentinței penale nr. 244 din 8 iunie 2012 a Tribunalului Dolj, în sensul că s-a stabilit, cu putere de lucru judecat, atât legalitatea transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor înscrise în factura fiscală nr. x/02.08.2001, cât și calitatea lor de părți civile și de succesori ai autorului F..

Prin decizia nr. 15 din 27 ianuarie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în baza art. 510 alin. (2) C. proc. civ., reținând, în raport de hotărârile pretins potrivnice, că instanța mai mare în grad față de instanța care a dat prima hotărâre este Înalta Curte de Casație și Justiție, iar nu Curtea de Apel Craiova, pe rolul căreia a fost introdusă cererea de revizuire.

Prin decizia nr. 1750 din 13 noiembrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Dolj, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de petenții A., B. și C. împotriva sentinței civile nr. 3782 din 28 martie 2019, pronunțate de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. x/2018.

Tribunalul a constatat că la baza cererii de înscriere în cartea funciară a imobilului situat în comuna Terpezița, sat Căciulatu nr. 169, T94 (fost D., secția Căciulatu), au fost depuse o serie de hotărâri judecătorești, precum și procesul-verbal de licitație încheiat la 2 august 2001, factura fiscală nr. x din 2 august 2001, adeverința nr. x din 9 octombrie 2017, eliberată de Primăria Comunei Terpezița, certificatul de moștenitor nr. x din 8 septembrie 2017 și procesul-verbal din 18 decembrie 2001, încheiat între F. și Asociația Familială "Zori de Zi".

A apreciat tribunalul că hotărârile judecătorești depuse în documentația anexată cererii de intabulare nu statuează asupra dreptului de proprietate și că nu poate fi reținută puterea de lucru judecat a sentinței penale nr. 244 din 8 iunie 2012, pronunțate de Tribunalul Dolj în dosarul nr. x/2011, întrucât aceasta nu conține dezlegări jurisdicționale asupra dreptului de proprietate asupra imobilului.

Deși în procesul penal a fost admisă acțiunea civilă a revizuenților, în calitatea lor de părți civile, intimații fiind obligați la plata, în solidar, a unor despăgubiri civile, s-a reținut că, pentru înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, este necesară încheierea unui act în formă autentică, prin care să se constituie sau să se transmită un astfel de drept sau o hotărâre judecătorească definitivă prin care să se constate existența dreptului în patrimoniul celui care formulează cererea de intabulare.

Or, revizuenții nu au prezentat un act autentic de proprietate în dovedirea dreptului de proprietate asupra imobilului, registratorul de carte funciară respingând în mod justificat cererea de intabulare formulată de aceștia.

Prin decizia penală nr. 160 din 30 aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr. x/2011, Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Craiova și de inculpații G. și H. împotriva sentintei penale nr. 244 din 8 iunie 2012, pronunțate de Tribunalul Dolj - sectia penală în dosarul nr. x/2011, a desființat în parte sentința penală, în sensul că a descontopit pedepsele rezultante aplicate inculpaților în pedepsele componente, pe care le-a repus în individualitatea lor. Constatând legalitatea și temeinicia celorlalte rezolvări juridice ale cauzei, a menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate, inclusiv cele ce au vizat admiterea în parte a acțiunii civile formulate de revizuenți cu privire la obligarea inculpaților la plata sumei de 63.221 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

În motivarea deciziei s-a reținut, în esență, că inculpatul H. a fost numit, la 5 decembrie 2000, lichidator judiciar al S.C. D. S.A., acesta dispunând prin decizia nr. 1 din 28 decembrie 2000, inventarierea bunurilor debitoarei.

Inculpatul H. a finalizat lichidarea S.C. D. S.A., atribuind activele rămase nevalorificate în compensarea creanțelor pentru anumiți creditori. Cu încălcarea dispozițiilor legii falimentului, inculpatul H. a atribuit bunuri în compensarea creanțelor, deși judecătorul sindic nu pronunțase o hotărâre în acest sens. Inculpatul a procedat numai la actualizarea creanțelor, fără a actualiza valoarea bunurilor ce făceau obiectul lichidării, stabilind o creanță totală de 83.200 RON, fiind acordate toate bunurile solicitate de inculpatul G. și societățile unde era acționar majoritar, fiind acordate în bloc Secțiile Bucovicior, Ciutura, Dobrimira, Tencănău, Criva și magazia Vîrvoru de Jos.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Invocarea normei de drept citate presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice (contradictorii); hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

În speță, invocând incidența cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenții au solicitat anularea deciziei nr. 1750 din 13 noiembrie 2020, pronunțate de Tribunalul Dolj, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de petenții A., B. și C. împotriva sentinței civile nr. 3782 din 28 martie 2019, pronunțate de Judecătoria Craiova, în dosarul nr. x/2018.

Dosarul în care a fost pronunțată, în apel, hotărârea ce face obiectul revizuirii, a avut ca obiect plângerea formulată de revizuenți împotriva încheierii de respingere a cererii de reexaminare nr. x din 22 decembrie 2017, emise de OCPI Dolj, prin care a fost respinsă plângerea acestora împotriva încheierii nr. 165494 din 12 decembrie 2017, eliberate de aceeași instituție, ce a vizat refuzul de intabulare a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 6.700 mp, situat în comuna Trepezița, sat Căciulatu, jud. Dolj, identificat în tarlaua x, nr. 169C (fost S.C. D., secția Căciulatu). Plângerea și calea de atac a apelului au fost soluționate în procedură necontencioasă.

Referitor la dosarul penal nr. x/2018, în care a fost pronunțată decizia penală nr. 160 din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, se constată că acesta a avut ca obiect cercetarea penală a intimaților G. și H., sub aspectul săvârșirii mai multor infracțiuni săvârșite cu ocazia derulării procedurii de faliment a debitoarei S.C. D. S.A., în care aceștia au participat în calitățile lor de lichidator judiciar, respectiv de creditor.

Înalta Curte observă că, prin cererea de revizuire, revizuenții au susținut că autoritatea de lucru judecat a deciziei penale nr. 160 din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori este încălcată prin decizia nr. 1750 din 13 noiembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția I civilă, sub aspectul unei chestiuni dezlegate, respectiv aceea că procesul-verbal de licitație din 2 august 2001 și factura fiscală aferentă, nr. x de la aceeași dată, nu au fost apreciate ca fiind acte autentice în baza cărora s-a transferat, în patrimoniul autorului lor, dreptul de proprietate asupra bunurilor consemnate în cuprinsul acestora.

Examinând aspectele reclamate de revizuenți, Înalta Curte observă că prin sentința penală nr. 244 din 8 iunie 2012 a Tribunalul Dolj, secția penală (sentință care a format apelului soluționat prin decizia penală nr. 160 din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori), s-a reținut că prin procesul-verbal de licitație din 2 august 2001 și factura fiscală aferentă nr. x, inculpatul H. a atribuit în compensarea creanțelor reactualizate, în comun, creditorilor C. și AF "Zori de Zi" bunurile nevalorificate la sediul central Plopșor și secțiile Vârvor, Căciulatu și Ciutura.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanța a constatat că, la termenul din 1 aprilie 2010, părțile vătămate A., B. și C., moștenitorii defunctului F., s-au constituit părți civile, solicitând obligarea inculpaților la plata sumei de 25.000 RON, reprezentând deteriorările și foloasele nerealizate din 2005 pentru secția Vârvor și suma de 50.000 RON, reprezentând deteriorări prin demolarea atelierului mecanic de la secția Ciutura.

Apreciind că sunt întrunite cerințele răspunderii civile delictuale, Tribunalul Dolj, în baza art. 14 alin. (3) și art. 346 alin. (1) C. proc. pen. și art. 998 și următ. C. civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile A., C. și B., obligându-i pe inculpații H. și G., în solidar, la plata sumei de 63.221 RON, cu titlu de despăgubiri civile.

Soluția pronunțată asupra laturii civile a fost menținută prin decizia penală nr. 160 din 30 aprilie 2013.

Aspectele statuate prin decizia penală nr. 160 din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori nu sunt încălcate prin hotărârea a cărei revizuire se solicită.

Având de soluționat apelul declarat împotriva hotărârii prin care a fost respinsă plângerea ce a vizat încheierea de respingere a intabulării în cartea funciară a imobilului dobândit de autorul revizuenților, Tribunalul Dolj reținut că documentația care a stat la baza cererii formulate de revizuenți nu a statuat asupra transferului dreptului de proprietate din patrimoniul debitoarei S.C. D. S.A. în cel al autorului acestora, pentru a se putea proceda la înscrierea dreptului în cartea funciară. Analizând puterea de lucru judecat a sentinței penale nr. 244 din 8 iunie 2012 a Tribunalului Dolj, invocată de revizuenți, Tribunalul a apreciat că, în considerentele hotărârii, chiar dacă instanța a admis acțiunea civilă a revizuenților în calitatea lor de parte civilă, nu s-au făcut dezlegări jurisdicționale asupra dreptului de proprietate al acestora.

Înalta Curte constată că statuările Tribunalului Dolj nu sunt de natură a contrazice considerentele deciziei penale nr. 160 din 30 aprilie 2013 a Curții de Apel Craiova, astfel cum susțin revizuenții, de vreme ce instanța penală nu a reținut legalitatea transferului dreptului de proprietate asupra bunurilor înscrise în factura fiscală nr. x/02.08.2001. Dimpotrivă, prin decizia nr. 1750 din 13 noiembrie 2020 a Tribunalului Dolj, secția I civilă, a cărei anulare se solicită, s-a examinat puterea de lucru judecat a aspectelor dezlegate de instanța penală, cu privire la care s-a apreciat că nu se impun în cauza civilă cu putere de lucru judecat, întrucât nu cuprind dezlegări cu privire la dreptul de proprietate al revizuenților.

Astfel cum s-a menționat anterior, posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este condiționată de împrejurarea ca, în cadrul celui de-al doilea proces, să nu se fi invocat prima hotărâre sau, chiar dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe în legătură cu existența acelei hotărâri.

Această cerință izvorăște din natura juridică a instituției revizuirii care este o cale extraordinară de atac de retractare (inclusiv, în situația în care competența de soluționare este dată instanței ierarhic superioară în grad celor care au pronunțat hotărârile pretins contrare) și nu o cale de reformare, pentru a se erija într-un recurs la recurs, instanța de revizuire neputând efectua un control judiciar asupra dezlegării date respectivei chestiuni a autorității de lucru judecat de către cea de-a doua instanță în fața căreia s-a invocat acest aspect, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost dată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat și, în caz afirmativ, procedează la anularea acestei din urmă hotărâri.

În concluzie, instanței de revizuire nu îi este permis să se transforme în instanță de recurs și nu îi este permis să cenzureze modalitatea în care o altă instanță a dat efect sau nu autorității de lucru judecat în forma sa pozitivă. Odată ce o instanță s-a pronunțat asupra acestui aspect, infirmarea unei astfel de soluții se poate face exclusiv într-o cale de atac de reformare, și nu pe calea unei revizuiri formulate în baza art. 509 pct. 8 C. proc. civ. în care instanța de revizuire trebuie chemată să statueze ea însăși asupra incidenței acestei instituții și nu să cenzureze o judecată anterioară, astfel cum se solicită în cauză.

Cum prin decizia ce se cere a fi revizuită a fost analizată autoritatea de lucru judecat a hotărârii penale, acest aspect nu mai poate fi supus cenzurii instanței de revizuire întrucât, astfel cum s-a arătat, ar deschide, calea unui control jurisdicțional de legalitate neîngăduit de lege, în scopul reformării unei hotărâri definitive.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții A., B. și C. împotriva deciziei nr. 1750 din 13 noiembrie 2020, pronunțate de Tribunalul Dolj, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții A., B. și C. împotriva deciziei nr. 1750 din 13 noiembrie 2020, pronunțate de Tribunalul Dolj, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 martie 2021.