ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3190/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1.Hotărârea atacată cu recurs Prin Hotărârea nr. 1030 din 25 noiembrie 2010, respectiv Hotărârea nr. 1176 din 16 decembrie 2010 a Plenului C.S.M., s-au respins cererile formulate de domnul P.T., judecător la Tribunalul Gorj, de promovare la Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, prin valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de execuții din data de 9 mai 2010. Pentru a pronunța această soluție, prin ambele hotărâri, Plenul C.S.M. a reținut că domnul P.T.

a participat la concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție din data de 09 mai 2010, optând pentru promovarea efectivă la secția contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Timișoara și, întrucât s-a clasat pe poziția a șaptea, iar la concurs au fost scoase doar 2 posturi, domnul judecător a fost declarat respins, ca urmare a neîncadrării în limita posturilor alocate. Deși, în conformitate cu dispozițiile art. 30 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 621/2006, domnul judecător P.T., care îndeplinea condițiile prevăzute de art. 27 din același regulament, a formulat cerere de valorificare a rezultatului concursului, cererea sa a fost respinsă pentru lipsa posturilor vacante la instanța pentru care a susținut examenul de promovare.

2. Cererea de recurs Împotriva Hotărârii nr. 1030 din 25 noiembrie 2010, respectiv a Hotărârii nr. 1176 din 16 decembrie 2010 1139 din 16 decembrie 2010 a Plenului C.S.M., în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., a declarat recurs în termenul legal P.T., invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.. Astfel, susține recurentul, în esență, că, contestația formulată are în vedere aplicarea greșită prin mecanisme administrativ funcționale ale autorității, a regulamentului concursului, contestație ce nu a fost soluționată de Plenul C.S.M. prin cele două hotărâri atacate.

Consideră recurentul că considerentele cuprinse în cele două hotărâri nu-l privesc având în vedere că el a contestat faptul că rezultatul obținut pentru specializarea postului anunțat la concurs în drept financiar și fiscal, nu a intrat în procedurile de valorificare prin promovarea pe postul scos la concurs, proceduri ce ar fi trebuit să se finalizeze cu promovarea sa pe unicul post pentru care a fost unicul participant ce a concurat pe acel post. În opinia recurentului, în mod greșit intimatul a promovat pe ambele posturi scoase la concurs doar candidați care au susținut examenul la disciplina drept administrativ, făcând abstracție de faptul că pentru cele două posturi s-a susținut examenul la două discipline de concurs.

Susține recurentul că explicit și implicit a contestat la C.S.M. modalitatea de aplicare greșită a regulamentului, referindu-se la poziția I obținută la concurs pentru specializarea unicului post anunțat pentru concurs în drept financiar și fiscal, specializare pentru care el a fost unicul concurent. Intimatul C.S.M., în termen legal, a formulat întâmpinare prin care a invocat în raport cu dispozițiile art. 306 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat. 3.Hotărârea instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente.

În primul rând, Înalta Curte, constată că susținerile intimatului nu pot conduce la aplicarea sancțiunii nulității recursului declarat câtă vreme din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă fără echivoc că recurentul a invocat lipsa de temei legal a hotărârilor recurate, așa încât văzând și dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., urmează a respinge excepția nulității recursului invocată de intimatul C.S.M. prin întâmpinare.

Astfel, este de domeniul evidenței că prin cererea de recurs recurentul a criticat cele două hotărâri prin prisma modului în care intimatul a realizat clasamentul final al candidaților care au susținut examen de promovare pentru Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, aspect care a condus la respingerea cererilor sale de valorificare a examenului de promovare susținut la data de 09 mai 2010. Pe fondul cauzei, Înalta Curte constată că în mod corect intimatul a soluționat cererile formulate de recurent, prin prisma dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 21 septembrie 2006 a Plenului C.S.M., în condițiile în care din cuprinsul cererilor formulate de recurent rezultă fără echivoc că acesta solicită valorificarea examenului de promovare susținut la data de 9 mai 2010, așa încât vor fi respinse toate criticile formulate de recurent pe acest aspect.

Astfel, Înalta Curte, reține că recurentul a participat la concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție desfășurat la 09 mai 2010, optând pentru promovarea efectivă la Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal și pentru specializarea drept financiar fiscal, în urma susținerii căruia a obținut media generală 8,95 cu care nu s-a încadrat în limita posturilor scoase la concurs așa încât ulterior a formulat, în temeiul art. 30 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului C.S.M., cerere de valorificare a rezultatelor concursului de promovare.

Potrivit art. 30 alin. (1) din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 21.09.2006 a Plenului C.S.M., judecătorii și procurorii care au fost declarați admiși (au obținut media generală 7 și nu mai puțin de 5 la fiecare dintre cele două probe de concurs), dar care nu au putut fi promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovați în posturile ce se vacantează la instanțele și parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului.

În raport de aceste dispoziții regulamentare, și constatând că la nivelul Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Timișoara nu existau posturi vacante, în mod corect, Plenului C.S.M a respins ambele cereri de valorificare formulate de recurent prin Hotărârea nr. 1030 din 25 noiembrie 2010, respectiv Hotărârea nr. 1176 din 16 decembrie 1044. Totodată, având în vedere că potrivit art. 28 alin. (3) din același Regulament, promovarea în funcții de execuție vacante sau pe loc a candidaților declarați admiși la concurs se face în ordinea mediilor obținute, fără a se face vreo referire la situația în care pentru același post candidații susțin examen la discipline de concurs diferite, în mod corect intimatul a făcut un singur clasament în raport de mediile obținute de candidați indiferent de disciplina de concurs.

Din moment ce există o prevedere legală expresă care stabilește că promovarea în funcții de execuție vacante sau pe loc a candidaților declarați admiși la concurs se face în ordinea mediilor obținute Înalta Curte constată că, în mod corect, C.S.M. a întocmit clasamentul candidaților care au concurat pentru cele două posturi scoase la concurs pentru secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Timișoara, orice altă interpretare în sensul invocat de recurent ar însemna să se adauge la textul de lege, ceea ce nu poate fi permis. În consecință nu vor fi primite nici criticile formulate de recurent pe acest aspect. Apreciind că hotărârile atacată sunt legale și temeinice, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 312 C. proc.

civ., va fi respins recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge excepția nulității recursului invocată de intimat. Respinge recursul declarat de P.T. împotriva Hotărârii nr. 1030 din 25 noiembrie 2010 și nr. 1176 din 16 decembrie 2010 ale Plenului C.S.M., ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2011.