ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3190/2011

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

1.Hotărârea atacată cu recurs

Prin Hotărârea nr. 1030

din 25 noiembrie 2010, respectiv Hotărârea nr. 1176 din 16 decembrie 2010 a Plenului

C.S.M., s-au respins cererile formulate de domnul P.T., judecător la Tribunalul

Gorj, de promovare la Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ

și fiscal, prin valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare în

funcții de execuții din data de 9 mai 2010.

Pentru a pronunța această

soluție, prin ambele hotărâri, Plenul C.S.M. a reținut că domnul P.T. a participat

la concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție

din data de 09 mai 2010, optând pentru promovarea efectivă la secția contencios

administrativ și fiscal a Curții de Apel Timișoara și, întrucât s-a clasat pe poziția

a șaptea, iar la concurs au fost scoase doar 2 posturi, domnul judecător a fost

declarat respins, ca urmare a neîncadrării în limita posturilor alocate.

Deși, în conformitate

cu dispozițiile art. 30 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M.

nr. 621/2006, domnul judecător P.T., care îndeplinea condițiile prevăzute de

art. 27 din același regulament, a formulat cerere de valorificare a rezultatului

concursului, cererea sa a fost respinsă pentru lipsa posturilor vacante la instanța

pentru care a susținut examenul de promovare.

Împotriva Hotărârii

nr. 1030 din 25 noiembrie 2010, respectiv a Hotărârii nr. 1176 din 16 decembrie

2010 1139 din 16 decembrie 2010 a Plenului C.S.M., în temeiul art. 29 alin. (7)

din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., a declarat recurs în termenul legal P.T.,

invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ..

Astfel, susține recurentul,

în esență, că, contestația formulată are în vedere aplicarea greșită prin mecanisme

administrativ funcționale ale autorității, a regulamentului concursului, contestație

ce nu a fost soluționată de Plenul C.S.M. prin cele două hotărâri atacate.

Consideră recurentul că

considerentele cuprinse în cele două hotărâri nu-l privesc având în vedere că el

a contestat faptul că rezultatul obținut pentru specializarea postului anunțat la

concurs în drept financiar și fiscal, nu a intrat în procedurile de valorificare

prin promovarea pe postul scos la concurs, proceduri ce ar fi trebuit să se finalizeze

cu promovarea sa pe unicul post pentru care a fost unicul participant ce a concurat

pe acel post.

În opinia recurentului,

în mod greșit intimatul a promovat pe ambele posturi scoase la concurs doar candidați

care au susținut examenul la disciplina drept administrativ, făcând abstracție de

faptul că pentru cele două posturi s-a susținut examenul la două discipline de concurs.

Susține recurentul că

explicit și implicit a contestat la C.S.M. modalitatea de aplicare greșită a regulamentului,

referindu-se la poziția I obținută la concurs pentru specializarea unicului post

anunțat pentru concurs în drept financiar și fiscal, specializare pentru care el

a fost unicul concurent.

Intimatul C.S.M., în termen

legal, a formulat întâmpinare prin care a invocat în raport cu dispozițiile

art. 306 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului iar pe fondul

cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

3.Hotărârea instanței

de recurs

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 pct. 9 C. proc.civ.,

Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru

următoarele considerente.

În primul rând, Înalta

Curte, constată că susținerile intimatului nu pot conduce la aplicarea sancțiunii

nulității recursului declarat câtă vreme din dezvoltarea motivelor de recurs rezultă

fără echivoc că recurentul a invocat lipsa de temei legal a hotărârilor recurate,

așa încât văzând și dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., urmează a respinge

excepția nulității recursului invocată de intimatul C.S.M. prin întâmpinare.

Astfel, este de domeniul

evidenței că prin cererea de recurs recurentul a criticat cele două hotărâri prin

prisma modului în care intimatul a realizat clasamentul final al candidaților care

au susținut examen de promovare pentru Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios

administrativ și fiscal, aspect care a condus la respingerea cererilor sale de valorificare

a examenului de promovare susținut la data de 09 mai 2010.

Pe fondul cauzei, Înalta

Curte constată că în mod corect intimatul a soluționat cererile formulate de recurent,

prin prisma dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Regulamentul de organizare și desfășurare

a concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea

nr. 621 din 21 septembrie 2006 a Plenului C.S.M., în condițiile în care din cuprinsul

cererilor formulate de recurent rezultă fără echivoc că acesta solicită valorificarea

examenului de promovare susținut la data de 9 mai 2010, așa încât vor fi respinse

toate criticile formulate de recurent pe acest aspect.

Astfel, Înalta Curte,

reține că recurentul a participat la concursul de promovare a judecătorilor și procurorilor

în funcții de execuție desfășurat la 09 mai 2010, optând pentru promovarea efectivă

la Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal și pentru

specializarea drept financiar fiscal, în urma susținerii căruia a obținut media

generală 8,95 cu care nu s-a încadrat în limita posturilor scoase la concurs așa

încât ulterior a formulat, în temeiul art. 30 alin. (1) din Regulamentul aprobat

prin Hotărârea nr. 621/2006 a Plenului C.S.M., cerere de valorificare a rezultatelor

concursului de promovare.

Potrivit art. 30

alin. (1) din Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului de promovare

a judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 621 din 21.09.2006 a

Plenului C.S.M., judecătorii și procurorii care au fost declarați admiși (au obținut

media generală 7 și nu mai puțin de 5 la fiecare dintre cele două probe de concurs),

dar care nu au putut fi promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovați

în posturile ce se vacantează la instanțele și parchetele pentru care au optat la

înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului.

În raport de aceste dispoziții

regulamentare, și constatând că la nivelul Secției de contencios administrativ și

fiscal a Curții de Apel Timișoara nu existau posturi vacante, în mod corect, Plenului

C.S.M a respins ambele cereri de valorificare formulate de recurent prin Hotărârea

nr. 1030 din 25 noiembrie 2010, respectiv Hotărârea nr. 1176 din 16 decembrie 1044.

Totodată, având în vedere

că potrivit art. 28 alin. (3) din același Regulament, promovarea în funcții de execuție

vacante sau pe loc a candidaților declarați admiși la concurs se face în ordinea

mediilor obținute, fără a se face vreo referire la situația în care pentru același

post candidații susțin examen la discipline de concurs diferite, în mod corect intimatul

a făcut un singur clasament în raport de mediile obținute de candidați indiferent

de disciplina de concurs.

Din moment ce există o

prevedere legală expresă care stabilește că promovarea în funcții de execuție vacante

sau pe loc a candidaților declarați admiși la concurs se face în ordinea mediilor

obținute Înalta Curte constată că, în mod corect, C.S.M. a întocmit clasamentul

candidaților care au concurat pentru cele două posturi scoase la concurs pentru

secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Timișoara, orice

altă interpretare în sensul invocat de recurent ar însemna să se adauge la textul

de lege, ceea ce nu poate fi permis.

În consecință nu vor fi

primite nici criticile formulate de recurent pe acest aspect.

Apreciind că hotărârile

atacată sunt legale și temeinice, în baza art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004

raportat la art. 312 C. proc. civ., va fi respins recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității

recursului invocată de intimat.

Respinge recursul declarat de P.T. împotriva Hotărârii

nr. 1030 din 25 noiembrie 2010 și nr. 1176 din 16 decembrie 2010 ale Plenului C.S.M.,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie

2011.