ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 307/2021

Ședința publică din data de 11 februarie 2021

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, la 12.12.2016, sub nr. x/2016, pe rolul Judecătoriei Brașov, secția civilă, reclamanta Banca Națională a României a chemat în judecată pe pârâta A., solicitând instanței ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunțe o sentință prin care să instituie în sarcina acesteia obligația de a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul nr. x și terenul aferent, care fac parte din imobilul situat în municipiul Brașov, strada x, nr. 43, înscris în cartea funciară nr. x, provenită din conversia cărții funciare nr. x Brașov, precum și obligația de a achita cheltuielile de judecată ocazionate de prezentul proces.

Prin sentința nr. 10479 din 27 octombrie 2017, Judecătoria Brașov, secția civilă, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția civilă, în raport de valoarea obiectului acțiunii.

Tribunalul Brașov, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 78/S din 16 aprilie 2018, a admis excepția de inadmisibilitate a cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtă și, în consecință, a respins acțiunea formulată de reclamanta Banca Națională a României.

Această hotărâre a fost atacată cu apel de către reclamantă.

Prin decizia civilă nr. 1513/Ap din 17 octombrie 2018, Curtea de Apel Brașov, secția civilă a respins apelul reclamantei, ca nefondat.

Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Brașov a declarat recurs reclamanta Banca Națională a României.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta a susținut, în esență, că instanța de apel a pronunțat o hotărâre nelegală, întrucât dispozițiile Legii nr. 10/2001 nu au incidență asupra obiectului și cauzei deduse judecății în prezentul litigiu, în care se solicită compararea titlurilor de proprietate, respectiv al reclamantei, titlu care datează din 1927 și cel al pârâtei, din 1996.

S-a susținut că obiectul pricinii nu se referă la o preluare abuzivă din perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, iar Decizia RIL nr. 33/2008 nu este incidență în speță, raportat la situația concretă a imobilului.

În mod eronat instanța de apel nu a valorificat efectele juridice produse de următoarele hotărâri judecătorești: sentința civilă nr. 6450/2007, nr. 13408/2013, nr. 10180/2013 și decizia nr. 714/2005.

S-a mai invocat incompatibilitatea judecătorului de la fond și faptul că sentința dată la fondul cauzei este pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ.

În cauză, intimații Municipiul Brașov prin Primar, A., Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, pentru Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice și B. S.R.L. Brașov au depus întâmpinări, solicitând respingerea recursului, ca neîntemeiat.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin încheierea din 26 martie 2020, s-a admis, în principiu, recursul și s-a fixat termen de judecată în ședință publică, cu citare părți, la 25 iunie 2020.

Prin încheierea de ședință din 05.11.2021, instanța de recurs a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție în interes propriu formulată de S.C. C. S.R.L., fiind reținute dispozițiile art. 62 alin. (1) și (2) C. proc. civ. care reglementează posibilitatea formulării cererii de intervenție principală numai în fața instanței de fond sau, cu acordul ambelor părți litigante, și în apel și, întrucât, aceste cerințe nu au7 fost întrunite, s-a reținut că cererea de intervenție în interes propriu nu poate fi formulată în recursul de față.

La același termen de judecată, 05.11.2021, față de istoricul rezultat din înscrisurile depuse, de recurentă, la dosar, la interpelarea instanței de recurs, reprezentantul recurentei-reclamante a arătat că, încă din luna iulie 2017, Banca Națională a României a redobândit posesia asupra imobilului litigios și se comportă ca un proprietar, împrejurare față de care a invocat excepția rămânerii fără obiect a acțiunii civile.

Aceeași poziție procesuală a fost susținută de recurenta-reclamantă și la termenul de judecată din 11.02.2021, în cuprinsul notelor scrise, formulate prin reprezentanții săi legale, prin care a susținut excepția rămânerii fără obiect a acțiunii civile, ocazie cu care a învederat aceleași aspecte referitoare la redobândirea posesiei și a tuturor atributelor dreptului de proprietate asupra întregului imobil litigios. În contextul evocat, Înalta Curte a pus în dezbaterea părților, excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, invocată de recurentă, precum și excepțiile inadmisibilității acțiunii și lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A.,

Raportat la caracterul și efectele juridice pe care le reclamă excepțiile formulate în cauză, Înalta Curte va analiza cu prioritate excepția privind rămânerea fără obiect a acțiunii în revendicare, excepție care deși se vădește a fi întemeiată, efectul reținerii acesteia nu va determina la casarea deciziei recurate, această soluție fiind ineficientă. Așadar, soluția ce se va impune va fi cea de respingere a recursului reclamantei, pentru considerentele care urmează și care vor substitui motivarea hotărârilor pronunțate de instanțele de fond:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/197, la data de 12.12.2016, pe rolul Judecătoriei Brașov, reclamanta Banca Națională a României a chemat în judecată pârâta A., solicitând instanței ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunțe o sentință prin care pârâta să fie obligată de a-i lăsa în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul nr. x și terenul aferent, care fac parte din imobilul situat în municipiul Brașov, strada x, nr. 43, înscris în cartea funciară nr. x, provenită din conversia cărții funciare nr. x Brașov.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 563 noul C. civ., potrivit cărora "proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul."

Este cunoscut că, prin intermediul acțiunii în revendicare, cel care se pretinde proprietarul unui bun individual determinant și care a pierdut posesia urmărește stabilirea dreptului de proprietate și redobândirea posesiei bunului de la cel care îl stăpânește fără a fi proprietar.

În cadrul prezentului demers judiciar, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie apartamentul nr. x și terenul aferent, identificat la adresa din municipiul Brașov, strada x, nr. 43, însă ulterior promovării acțiunii de față, recurenta-reclamantă a arătat că, la 06.07.2017, a redobândit posesia bunului litigios, fiind încheiat procesul-verbal de predare-primire între D., în calitate de lichidator judiciar al E. S.A. și Banca Națională a României, în care s-a consemnat predarea și, respectiv, primirea în posesie, de către reclamantă, a imobilul litigios, ocazie cu care s-a procedat și la predarea cheilor de acces la imobil.

Față de împrejurarea survenită în legătură cu imobilul care face obiectul cererii de chemare în judecată, urmează ca soluția dispusă în cauză, respectiv cea de respingere a acțiunii în revendicare, să fie menținută, având în vedere că acțiunea reclamantei a rămas fără obiect, întrucât bunul care formează obiectul acțiunii - în accepțiunea de prestație efectivă urmărită prin demersul judiciar declanșat - se află, în prezent, în posesia reclamantei, această operațiune referitoare la intrarea in stăpânirea imobilului litigios având loc în timpul derulării procedurii în primă instanță.

Cum obiectul acțiunii civile (ca element al acțiunii civile înseși), ce constă în pretenția concretă dedusă judecății, constituie una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile, ce se impune a fi verificat pe întreg parcursul procesului, inclusiv în recurs și cum bunul litigios se află, în prezent, în posesia reclamantei Banca Națională a României, iar finalitatea urmărită prin cererea în revendicare, anume redobândirea posesiei, ca stare de fapt, nu mai poate fi atinsă, urmează a se reține că acțiunea dedusă judecății a rămas fără obiect.

Întrucât analiza acțiunii în revendicare din perspectiva condițiilor de exercitare a acesteia, expusă în cuprinsul prezentei decizii, determină prin ea însăși (per se) respingerea recursului formulat în cauză de reclamantă, nu vor mai fi analizate celelalte excepții și nici criticile recurentei din memoriul de recurs.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Banca Națională a României împotriva deciziei nr. 1513/Ap din 17 octombrie 2018 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 februarie 2021.