Decizia nr. 1691/2020 — ÎCCJ, Secția I civilă

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția I civilă, la 26.02.2018, sub nr. x/2018, astfel cum a fost modificată și completată la 11.09.2018, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Comunei Voinești și Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Voinești, ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la predarea - primirea pășunii ce constituie obiectul contractului de închiriere nr. x/09.05.2014 către reclamantă și la plata de către pârât a sumei de 709.776 RON, reprezentând daune materiale, urmare a faptei civile delictuale, constând în împiedicarea folosirii pășunii, potrivit scopului pentru care a fost închiriată, și neeliberarea adeverințelor privind totalul suprafețelor ce constituie pășune închiriată și care au dus la pierderea subvenției APIA pe anul 2016 - 2017, cu cheltuieli de judecată. Pârâtul Consiliul Local al Comunei Voinești a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active, excepția lipsei calității sale procesuale pasive; inadmisibilitatea și netimbrarea acțiunii; pe fond, a solicitat respingerea acțiunii. Pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Voinești a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale active și inadmisibilitatea acțiunii, iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii. În ce privește excepția netimbrării cererii, invocată de pârâtul Consiliul Local al Comunei Voinești, aceasta a fost respinsă prin încheierea pronunțată la termenul din 11.09.2018, reținându-se că a fost admisă cererea reclamantei, privind acordarea de facilități la plata taxei judiciare de timbru.

Hotărârea pronunțată în primă instanță: Prin sentința civilă nr. 1731/14.11.2018, Tribunalul Iași, secția I civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active, invocată de pârâții Consiliul Local al Comunei Voinești și Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Voinești, și, în consecință, a respins cererea promovată de reclamantă, ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă; a respins cererea pârâților, privind plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea pronunțată în apel: Împotriva acestei sentințe a formulat apel A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Intimații Unitatea Administrativ Teritorială (U.A.T.) Voinești și Consiliul Local al Comunei Voinești au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția tardivității declarării căii de atac, excepția netimbrării apelului; pe fond, au solicitat respingerea căii de atac. Prin decizia nr. 142/27.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția civilă, a fost admis apelul declarat de reclamantă, a fost anulată hotărârea atacată, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active și a fost trimisă cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Curtea a reținut, în esență, că reclamanta are calitate procesuală activă în cauză, aceasta fiind parte contractantă în contractul de închiriere nr. x/09.05.2014, iar aspectele ce țin de efectele și conținutul declarației unilaterale de reziliere, intervenite prin H.C.L. Voinești nr. 37/03.04.2016, sunt chestiuni ce pot fi analizate doar pe fondul cererii de chemare în judecată.

Calea de atac formulată în cauză: Împotriva deciziei pronunțate de Curtea de Apel Iași au declarat recurs pârâții Consiliul Local al Comunei Voinești și Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Voinești, criticând-o pentru următoarele motive: a. Prin întâmpinarea depusă în apel, au invocat două excepții, și anume tardivitatea declarării căii de atac și excepția netimbrării apelului, solicitând instanței ca, în baza art. 14 alin. (5), art. 205 alin. (2) lit. b), art. 224, art. 237 alin. (2) pct. 1, art. 248 și art. 390 C. proc. civ., să le admită. Cea de-a doua excepție nu a mai subzistat și nu a mai fost susținută ca atare, întrucât instanța a admis cererea de ajutor public judiciar formulată de către apelantă. Asupra excepției tardivității declarării apelului, Curtea nu s-a pronunțat, deși termenul de exercitare a căii de atac a fost depășit, în raport de data comunicării sentinței apelate, instanța trebuind să facă aplicarea art. 185 alin. (1) și (2) C. proc. civ. În aceste condiții, instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 248 C. proc. civ. - art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. b. Pe fondul cauzei, în mod corect, prima instanță s-a limitat să verifice condițiile pactului comisoriu inserat la capitolul X din contractul încheiat între părți, care au convenit că, din simplul fapt al neexecutării obligației contractuale, debitorul se află de drept în întârziere, conform pct. -ului 4 din Capitolul XIII. Apelanta reclamantă avea posibilitatea de a contesta H.C.L. nr. 37/2016, ce constituie o manifestare de voință în sensul rezilierii contractului, pe calea dreptului comun, fiind eronat raționamentul acesteia, în sensul că hotărârea nu și-a produs efectele, dat fiind că, prin sentința civilă nr. 390/2017/CA, s-a reținut natura civilă a raportului juridic dintre acestea. Hotărârea nr. 37/2016, prin care s-a aprobat încetarea contractului de închiriere a suprafețelor de pășune/pajiști nr. 4953/09.05.2014, pentru suprafața de 396,0727 ha pajiști, aflate în domeniul privat al Consiliului Local Voinești, este legală și temeinică, raportat la actele care au stat la baza emiterii ei, notificările adresate reclamantei și atitudinea acestei părți în executarea contractului. Au fost invocate dispozițiile art. 1516 alin. (2) din noul C. civ. art. 1, art. 10, art. 36 alin. (1) și alin. (2) lit. c), art. 38 alin. (1) și (2) lit. f), h) din Legea nr. 215/2001, în forma în vigoare la data încheierii contractului; O.U.G. nr. 34/23.04.2013; H.G. nr. 78/2015; Ordinul nr. 407/2013 pentru aprobarea contractelor cadru de concesiune și închiriere a suprafețelor de pajiști aflate în domeniul public/privat ai comunelor, orașelor și municipiilor; art. 30 alin. (3) din Legea nr. 90/2001; H.G. nr. 460/2006 - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză: Intimata reclamantă A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului și menținerea deciziei instanței de apel, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. În ce privește excepția tardivității apelului, Curtea de Apel lași a constatat, la primul termen de judecată, că apelul este formulat în termen; cu privire la timbraj, a constatat că a fost admisă cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamantă; motivul de recurs ce vizează fondul litigiului este nul, raportat la decizia atacată, care a vizat nelegala admitere a excepției lipsei calității procesuale active.

Procedura de filtru: Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, care nu au depus puncte de vedere. Prin încheierea din 12.03.2020, completul de filtru a admis, în principiu, recursul declarat de pârâții Consiliul Local al Comunei Voinești și Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Voinești împotriva deciziei civile nr. 142/27.03.2019 a Curții de Apel Iași, secția civilă și a fixat termen de judecată a recursului la 17.09.2020, în ședință publică, complet C4, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Analizând decizia civilă recurată, în raport de criticile formulate și de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele argumente: a. Prin întâmpinarea formulată de pârâți în faza procesuală a apelului, aceste părți au invocat, printre altele, în condițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității căii de atac exercitate de reclamantă împotriva hotărârii primei instanțe, susținând că termenul de apel a fost depășit. Deși sesizată cu această excepție, pe care a și supus-o dezbaterii contradictorii a părților în ședința din 13.03.2019, Curtea de Apel nu s-a pronunțat asupra excepției nici la termenul de judecată respectiv și nici ulterior, prin dispozitivul deciziei recurate. Potrivit art. 237 alin. (2) pct. 1 teza I C. proc. civ., aplicabil și în apel față de dispozițiile art. 482 din același cod, instanța este obligată să rezolve excepțiile ce se invocă. De asemenea, conform art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe sau cercetarea în fond a cauzei. Cum excepția tardivității declarării apelului reprezintă o excepție de procedură, absolută și peremptorie, ce face de prisos, în cazul în care este admisă, cercetarea fondului, instanța de apel avea obligația de a se pronunța asupra acesteia prioritar rezolvării apelului declarat de reclamantă, sens în care, cum s-a arătat deja, nu a procedat. Contrar apărărilor formulate de intimata reclamantă, prin întâmpinarea depusă în recurs, Curtea nu a constatat că apelul a fost depus în termen, o astfel de deducție neputând fi realizată nici prin soluția dată căii de atac, în sensul admiterii, în absența examinării și pronunțării asupra excepției în discuție. Consecința finală o reprezintă încălcarea dreptului la apărare al părții care a dedus judecății excepția procesuală respectivă, astfel cum este reglementat de art. 13 C. proc. civ., și care nu a primit răspunsul adecvat al instanței de judecată. În aceste condiții, Înalta Curte constată că sunt întrunite cerințele motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Curtea pronunțând o hotărâre cu încălcarea regulilor de procedură enunțate mai sus, a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității deciziei. b. În ce privește criticile subsumate celui de-al doilea motiv de recurs, fundamentat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și care se referă la fondul cauzei, acestea nu pot forma obiect de analiză în prezenta cale de atac, nu numai determinat de soluția ce urmează a se pronunța de Înalta Curte, care vizează un element prioritar fondului, ce urmează a fi rezolvat în rejudecare, dar și față de împrejurarea că susținerile respective nu au legătură cu motivele instanței de apel în pronunțarea soluției. În esență, Curtea a considerat, contrar primei instanțe, că reclamanta justifică legitimare procesuală activă, în calitatea sa de parte în contractul de închiriere din 2014, iar toate elementele avute în vedere de Tribunal, la admiterea excepției lipsei calității procesuale active, reprezintă, în realitate, aspecte de fond ale procesului. Recurenții pârâți nu au contestat acest raționament, ci au reiterat, în recurs, aceleași chestiuni de fond care au condus instanțele anterioare la o judecată diferită în privința argumentării soluției date excepției lipsei calității procesuale active. Or, potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) teza I și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac și dezvoltarea lor, ceea ce, implicit, presupune că acestea trebuie să vizeze considerentele instanței care a pronunțat hotărârea recurată. Cum, pentru argumentele expuse în precedent, criticile din cadrul celui de-al doilea motiv de recurs nu îndeplinesc o astfel de cerință, cum, în mod corect, a sesizat și intimata reclamantă în întâmpinare, ele nu vor fi avute în vedere de Înalta Curte în soluționarea cauzei. În concluzie, în baza art. 496 și art. 497 cu referire la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâți, va casa decizia atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel, pentru a se pronunța asupra excepției tardivității declarării căii de atac cu care a fost învestită. Referitor la cheltuielile de judecată solicitate de părți în recurs, instanța de apel va ține seama de aceste cereri în rejudecare, în funcție de soluția ce o va pronunța și de împrejurarea că intimata reclamantă, deși a pretins, prin întâmpinare, acordarea sumelor de bani avansate cu acest titlu, nu a depus dovezi în sensul cererii formulate. PENTRU ACESTE MOTIVE,