ÎCCJ, decizie (scj.ro #86790)

Recurs. Motiv de casare.

Cuprins pe materii :

Drept procesual civil. Căi extraordinare de atac. Recurs.

Index alfabetic :

recurs

- motive de modificare

- motive de casare

- neregularitate

procedurală

C.proc.civ., art. 105, art. 304 pct. 5, pct. 7

Potrivit art. 304 pct. 5

C.proc.civ., casarea hotărârii recurate se poate cere când instanța a

încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității de art. 105 alin. (2).

Dispozițiile art. 105

alin.(2) C.proc.civ. au caracter general, constituind dreptul comun în materia

nulității actelor de procedură.

În măsura în care

neregularitatea procedurală alegată de titularul căii de atac se

subsumează altui motiv de casare sau de modificare,  criticile formulate

sunt încadrabile în cazurile care particularizează actul de procedură

cu privire la care se susține că a fost nelegal îndeplinit

.

ÎCCJ, Secția civilă și de

proprietate intelectuală, decizia nr. 3830 din 11 iunie 2008.

La data de 26 mai 2006,

contestatorul P.A.G. a solicitat Tribunalului Vâlcea, în contradictoriu cu

Municipiul Râmnicu Vâlcea, anularea parțială a dispoziției nr.

1148/2006, prin care i-a fost respinsă cererea de restituire în

natură a terenului în suprafață de 130 m.p. și i-au fost

propuse despăgubiri în condițiile legii speciale pentru teren

și construcțiile demolate.

Tribunalul Vâlcea, prin

sentința civilă nr. 140/2007, a respins

contestația ca neîntemeiată,

reținând că terenul a cărui restituire în natură se

solicită este afectat domeniului public de interes local, realizându-se

amenajări și dotări tehnico-edilitare care ocupă

funcțional întregul teren, fiind necesare în vederea unei bune

utilizări a zonei în litigiu.

S-a apreciat că nu

există motive temeinice pentru anularea dispoziției atacate, fiind

aplicabile dispozițiile art. 11 raportat la art. 10 alin.(1) din Legea nr.

10/2001, respectiv art. 11 alin.(4) potrivit cărora suprafața de

teren rămasă după demolare nu mai poate fi restituită, iar

persoana îndreptățită are dreptul la măsurile reparatorii

în echivalent ce se stabilesc pentru întregul imobil.

Apelul declarat de reclamant,

prin care s-a invocat greșita reținere a incidenței art. 10

alin.(1) și a art. 11 alin.(4) din Legea nr. 10/2001, precum și modul

în care instanța de fond a interpretat probele administrate și a

încălcat regula înscrisă în art. 10 alin. (1) prima teză din

Legea nr. 10/2001, a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.

271/A/2007 a  Curții de Apel Pitești.

Instanța de apel a

reținut corecta aplicare a dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza

ultimă din Legea nr. 10/2001, cu motivarea că, deși terenul în

cauză este liber de construcții, aparține domeniului public al

municipiului Râmnicu Vâlcea, are destinația de spațiu verde în cadrul

amenajării urbanistice de agrement din fața Complexului Comercial

Modern, iar potrivit Normelor metodologice de aplicare a legii restituirea în

natură a unui imobil preluat abuziv este condiționată de

verificarea destinației actuale a acestuia, pentru a nu afecta căile

de acces, străzi, trotuare, parcări amenajate și alte asemenea

amenajări de utilitate publică.

S-a mai reținut că

prima instanță a interpretat corect probatoriul administrat și

că nu a încălcat regula fundamentală în materia restituirilor,

apreciind aplicabilă în speță excepția de la această

regulă.

Împotriva deciziei

instanței de apel a declarat recurs reclamantul, criticând-o ca fiind

nelegală în temeiul art. 304 pct. 5, pct. 7 și pct. 9 C.

proc.civ.

Recurentul a arătat

că instanța a încălcat formele de procedură prevăzute

sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C.proc.civ., în

care se înscriu și cele prevăzute de art. 261 pct. 5 C.proc.civ.,

nearătând motivele de fapt și de drept pentru care a înlăturat o

serie de critici exprimate prin motivele de apel și argumentele expuse în

susținerea lor, nemotivarea hotărârii constituind și o

„încălcare a art. 6 din Convenție”.

S-a mai susținut că

hotărârea cuprinde motive contradictorii, deoarece pe de o parte,

instanța a reținut corect că terenul solicitat a fost preluat

abuziv în temeiul Decretului nr. 92/1950, iar pe de altă parte, în mod

contradictoriu și nelegal a reținut că terenul aparține

domeniului public, deși a fost preluat abuziv, este liber de construcții

și nu există nici un act de trecere legală în proprietatea

publică a unității administrativ teritoriale.

Recurentul a mai arătat

că hotărârea este lipsită de temei legal,  interpretându-se

și aplicându-se greșit dispozițiile art. 10 alin. (1) teza

ultimă și art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. Aceste texte nu au

aplicare, întrucât terenul este liber de construcții și nu este supus

prevederilor art. 11, nefiind expropriat, ci preluat în baza Decretului nr.

92/1950.

Analizând actele și

lucrările dosarului, Curtea a constatat că recursul nu este fondat.