ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1249/2021

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vișeu de Sus la data de 09 ianuarie 2017, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună modificarea măsurilor cu privire la minorul C., astfel cum a fost stabilit prin sentința civilă nr. 405 din 08 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria Vișeu de Sus în dosarul nr. x/2011, în sensul de a se dispune exercitarea exclusivă de către reclamant a autorității părintești, să se stabilească locuința minorului la domiciliul reclamantului, precum și obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere datorate, în favoarea minorului, raportat la veniturile ce le realizează, iar în caz contrar, la venitul minim pe economia națională, de la data intentării prezentei și până la majorat sau noi dispozițiuni; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Sentința pronunțată de Judecătoria Vișeu de Sus Prin sentința civilă nr. 2049 din 13 decembrie 2018, Judecătoria Vișeu de Sus a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta B.. Totodată, a respins, ca neîntemeiată, cererea reclamantului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Maramureș, secția I civilă Prin încheierea civilă din data de 18 iunie 2019, Tribunalul Maramureș, secția I civilă, în temeiul prevederilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata cererii de apel formulate de apelantul A. împotriva sentinței civile nr. 2049 din 13 decembrie 2018 pronunțate de Judecătoria Vișeu de Sus.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă Prin decizia civilă nr. 387 R din 04 noiembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a admis excepția perimării și a constatat perimat recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 18 iunie 2019 a Tribunalului Maramureș, secția I civilă pronunțate în dosarul nr. x/2017, pe care a menținut-o.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 387 R din 04 noiembrie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția I civilă a declarat recurs reclamantul A..

Procedura derulată în fața Înaltei Curți Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului s-a reținut, printre altele, aspectul privind respectarea termenului legal pentru formularea căii de atac, în sensul că aceasta a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de lege. Completul de filtru nr. 2, prin rezoluția din data de 12 aprilie 2021, constatând că raportul întrunește condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia către părți, pentru formularea unor puncte de vedere, conform dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 21 aprilie 2021, astfel cum rezultă din procesele-verbale de înmânare aflate la dosar, iar acestea nu au depus puncte de vedere. Prin rezoluția din data de 10 mai 2021, în temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la data de 08 iunie 2021, pentru analiza admisibilității în principiu a recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului: Analizând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția tardivității declarării recursului, reținută prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, Înalta Curte constată următoarele: Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Potrivit art. 421 alin. (2) C. proc. civ., hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare. Hotărârea care constată perimarea, respectiv decizia nr. 387 R, a fost pronunțată la data de 04 noiembrie 2020, dată de la care curge termenul de 5 zile prevăzut de lege pentru exercitarea recursului. Conform art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., referitor la calculul termenelor procedurale stabilite pe zile, în cauză termenul de recurs s-a împlinit la data de 10 noiembrie 2020. Data declarării recursului este 18 noiembrie 2020, acesta fiind trimis prin e-mail, potrivit datei certe aplicate pe cererea de recurs, cu încălcarea termenului de 5 zile prevăzut de art. 421 alin. (2) C. proc. civ. În consecință, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul formulat în cauză, făcând astfel aplicarea sancțiunii decăderii, prevăzută de art. 185 alin. (1) C. proc. civ. pentru neexercitarea în termen a căii de atac legale.