ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 240/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 240/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele

cauzei

în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul

Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, la data de 23 noiembrie 2011, astfel cum a fost

formulată și completată, reclamantul H.C., în contradictoriu cu pârâții

Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală -

Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Resurse Umane, Organizare Generală și

Perfecționare, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj,

Biroul Vamal Aeroport Oradea și Agenția Națională de Administrare Fiscală, a

solicitat:

- revocarea în tot a Ordinului

nr. 8402 din 06 septembrie 2011 emis de către Autoritatea Națională a Vămilor;

- reîncadrarea sa în

funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal grad profesional

principal, gradația 5, clasa de salarizare 48 la Biroul Vamal Aeroport Oradea din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni

Vamale Cluj;

- excepția de

nelegalitatea Ordinului nr. 8402 din 06 septembrie 2011 emis de către

Autoritatea Națională a Vămilor,

- obligarea

pârâtei la plata

daunelor materiale și morale în sumă de 20.000 lei;

-

suspendarea

executării ordinului atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii

în fond, în conformitate cu dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004;

Prin cererea

completatoare, reclamantul și-a completat petitul acțiunii, în sensul că a

invocat și excepția de nelegalitate a Ordinelor nr. 2406 din 04 iulie

2011 și nr. 2407 din 04 iulie 2011 emise de președintele Agenției

Naționale de Administrare Fiscală, care au stat la baza emiterii Ordinului

ANV nr. 8402 din 06 septembrie 2011, solicitând, pe cale de consecință, să se constate

că examenul organizat în baza celor două ordine este nul de drept în ceea ce

privește persoana reclamantului.

În motivarea acțiunii,

reclamantul a arătat că a ocupat funcția de execuție de inspector

vamal grad profesional principal, gradația 5, clasa de salarizare 48 la Biroul Vamal Aeroport Oradea din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni

Vamale Cluj - post pe care l-a ocupat pe baza examenului de recrutare în anul

1994 susținut de ANV și a promovărilor succesive la care a participat în

perioada în care și-a desfășurat activitatea în cadrul sistemului vamal, iar

prin Ordinul nr. 8402/06 septembrie 2011, pârâta Autoritatea Națională a

Vămilor a dispus încetarea a raportului său de serviciu începând cu data de 01

septembrie 2011.

Reclamantul a

susținut că Ordinului A.N.V. 8402 din 06 septembrie 2011 a fost emis cu

încălcarea prevederilor art. 100 alin. (2), prevederile art. 99 alin. (3) din

Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și

completările ulterioare, prevederile art. 39 din H.G. nr. 611/2008 privind

aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor

publici, cu modificările și completările ulterioare, respectiv prevederile art.

6 alin. (3) din Anexele 11 și 12 ale Ordinului Președintelui A.N.A.F nr. 2407/04

iulie 2011 și prevederile preavizului nr. 38341 din 05 iulie 2011.

În motivarea

excepției de nelegalitate a Ordinelor nr. 2406 și nr. 2407 din 4 iulie

2011 emise de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a arătat

că aceste acte administrative au stat la baza emiterii ordinului criticat și deși

au un caracter normativ, nu au fost publicate în M. Of., conform prevederilor art.

10 alin. (1) din Legea 24/2000 – aspect care lipsește de orice efect și forță

legală aceste acte administrative, actele subsecvente emise în baza lor fiind lovite

de nulitate.

Pe cale de

consecință, și actele administrative individuale emise în baza ordinelor

anterior indicate sunt nule absolute, astfel încât, atât procedura de vacantare

a postului său cât și procedura de examen, precum și Ordinul A.N.V. nr. 8402/2011

privind eliberarea sa din funcție sunt nelegale, cu atât mai mult cu cât nici o

dispoziție a Legii nr. 188/1999 și nici o prevedere dintr-un alt act normativ

incident nu prevede faptul că posturile ocupate de un funcționar public

investit în mod legal nu pot fi vacantate și supuse unei proceduri de concurs.

Reclamantul a

învederat că au fost încălcate și prevederile art. 55 și 57 din Legea nr.

188/1999 în sensul că, postul ocupat de un funcționar public investit în mod

legal nu poate fi vacantat și supus unei proceduri de concurs, precum și

prevederile art. 100 alin. (3) din legea 188/1999.

În opinia

reclamantului, destituirea sa din funcție s-a făcut în temeiul unei

proceduri inexistente, în sensul că procedura de examinare, ca singur criteriu

de departajare, a fost prevăzută în Regulamentele anexe de Ordinului

Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2407 din 04 iulie 2011,

ordin ce nu există din punct de vedere juridic, întrucât nu a fost publicat în M.

Of. pentru a intra în vigoare și pentru a produce efecte juridice, conform art.

11 din Legea nr. 24/2000. Ordinul nr. 2407 din 04 iulie 2011, fiind susceptibil

să se aplice unui număr indefinit de situații, acesta are caracter normativ.

A mai arătat

și faptul că pe

site-ul Autorității Naționale a Vămilor au fost publicate două variante

diferite a regulamentului, fără să existe și un ordin de modificare.

Prin întâmpinarea

depusă la dosar, pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale

Cluj, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor a arătat, în esență,

că Ordinele Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406

și 2407 ambele din 4 iulie 2011 nu sunt acte administrative cu caracter

normativ și nu sunt supuse publicării în M. Of., astfel că, toate actele

emise ulterior sunt valabile.

A susținut că nu sunt

incidente dispozițiile H.G. nr. 611/2008 iar la emiterea actelor administrative

contestate au fost respectate dispozițiile art. 99 alin. (5) și art. 100 alin. (1)

și (3) din Legea nr. 188/1999.

Și pârâta Agenția

Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, prin care a invocat

în principal excepțiile privind lipsa calității sale procesuale pasive în ceea

ce privește capetele 1, 2, 3, 4 si 5 din cererea formulată și a solicitat

instanței să respingă aceste capete de cerere ca fiind formulate împotriva unei

persoane fără calitate procesuală pasivă, actele solicitate de către reclamant

a fi suspendate sunt acte emise de către Autoritatea Națională a Vămilor,

reîncadrarea reclamantului ar putea fi dispusă doar de către Autoritatea

Națională a Vămilor, în calitate de angajator, în aceste condiții, fiind evidentă

lipsa calității procesuale pasive a A.N.A.F.

În ceea ce privește

capătul 7 de cerere, prin care s-a solicitat să se constate că examenul

organizat de A.N.A.F. în baza Ordin de plată A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 2011

și Ordin de plată A.N.A.F. nr. 2407 din 04 iulie 2011 este nul de drept, reclamantul

a înțeles să invoce excepția inadmisibilității cererii, având în vedere

faptul că prin acest capăt de cerere nu se indică un act administrativ

susceptibil de a fi atacat în contencios administrativ potrivit Legii nr. 554/2004

și nici nu face referire la nesoluționarea în termenul legal a unei cereri

- condiții care trebuie îndeplinite pentru ca o persoana să se adreseze

instanței decontencios administrativ, așa cum se prevede în mod expres si

limitativ la art. 1 din actul normativ menționat.

În opinia pârâtei, petitul

cererii excede cadrului legal al contenciosului administrativ, întrucât

reclamantul nu indică nici un act administrativ față de care să se considere a

fi vătămat într-un drept sau interes legitim, ci solicită să se constate

nulitatea examenului organizat de A.N.A.F. în baza Ordin de plată A.N.A.F. nr. 2406

din 04 iulie 2011 și Ordin de plată A.N.A.F. nr. 2407 din 04 iulie 2011.

În ceea ce privește

capătul 6 de cerere privind excepția de nelegalitate a Ordin de plată A.N.A.F. nr.

2406 din 04 iulie 201 si a Ordin de plată A.N.A.F. nr. 2407 din 04 iulie 2011

invocata de către reclamant, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Referitor la excepția

de nelegalitate a Ordin de plată A.N.A.F. nr. 2406/2011 si Ordin de plată

A.N.A.F. nr. 2407/2011, a arătat că aceste acte administrative nu sunt opozabile

„erga omes”, ci vizează exclusiv funcționarii publici din aparatul Autorității

Naționale a Vămilor. Prin urmare, ordinele în discuție sunt acte administrative

cu caracter individual și nu acte administrative cu caracter normativ.

Referitor la capătul

de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor materiale și morale în

sumă de 20.000 lei, solicită respingerea acestuia ca nemotivat și nejustificat,

reclamantul neprezentând nici o dovadă a existenței și întinderii

prejudiciului. Pe de altă parte, pentru acordarea daunelor morale este necesar

ca angajatorul să fi acționat cu vinovăție, ori, prin emiterea ordinelor

atacate s-a urmărit respectarea cadrului legal impus de H.G. nr. 565/

2011.

instanțe

Prin sentința nr.

102 din 12 martie 2012, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal, a admis ex

cepția lipsei

calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în

ceea ce privește capetele de cerere 1, 2, 3 și 5; a respins excepția

inadmisibilității capătului de cerere nr. 7, invocată de pârâta Agenția

Națională de Administrare Fiscală; a respins excepția de nelegalitate a

Ordinelor A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 2011 și 2407 din 04 iulie 2011 și a

respins acțiunea completată formulată de reclamantul H.C., în contradictoriu cu

pârâții Autoritatea Națională a Vămilor, Agenția Națională de Administrare

Fiscală, Direcția Resurse Umane, Organizare Generală și Perfecționare -

Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, și Biroul Vamal

Aeroport Oradea.

Pentru a

pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Ordinul nr. 8402

din 06 septembrie 2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor, s-a dispus

încetarea raportului de serviciu al reclamantului H.C., începând cu data de 01

septembrie 2011, prin eliberarea din funcția publică teritorială de execuție de

inspector vamal, grad profesional principal, gradația 5, clasa de salarizare 48

la Biroul Vamal Aeroport Oradea din cadrul D.R.A.O.V. Cluj, conform

dispozițiilor art. 97 lit. c) si art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5)

din Legea nr. 188/1999 - Statutul funcționarilor publici.

Ordinul menționat a

fost emis în baza Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011, privind

aprobarea structurilor organizatorice ale A.N.V. și a Ordinului

Președintelui A.N.A.F. nr. 2407/2011 privind aprobarea Statului de funcții ale

structurilor organizatorice ale A.N.V. si a regulamentului de desfășurare ale,,examenului

de testare profesionala”.

Ordinele Președintelui

A.N.A.F. nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 au avut la baza dispozițiile Legii

nr. 188/1999 și au fost emise în scopul punerii în executare a H.G. nr. 565/2011,

pentru modificarea si completarea H.G. nr. 110/2009 privind organizarea si

funcționarea Autorității Naționale a Vămilor.

Structura

organizatorică a A.N.V, precum și repartizarea numărului de posturi,

stabilit prin actele normative emise de guvern, au fost aprobate prin Ordinul

Președintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011.

Referitor la

repartizarea numărului de posturi și aprobarea statelor de funcții la

nivelul A.N.V., aceste operațiuni s-au derulat în limita posturilor aprobate,

potrivit art. 7 din H.G. nr. 110/2009, prerogativa organizatorică a

angajatorului fiind recunoscută de lege (art. 40 alin. (1) lit. a) și b) C.

muncii).

Analizând motivele de

nelegalitate ale Ordinul nr. 8402 din 06 septembrie 2011 emis de Autoritatea

Națională a Vămilor, prin raportare la prevederile art. 99 alin. (1) lit. b)

și alin. (5), art. 100 alin. (1) și (3) din Legea nr. 188/1999

și art. 6 alin. (1) și (2) din Regulamentul pentru organizarea

și desfășurarea examenului de testare profesională a funcționarilor

publici, parte integrantă din Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2407 din 04

iulie 2011, prima instanță a ajuns la concluzia că că cele patru criterii

prevăzute la art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 (categoria, clasa,

gradul profesional, pregătirea profesionala, etc.), au fost avute în vedere la

analizarea opțiunilor exprimate de funcționarii publici ale căror posturi au

fost supuse reorganizării, din moment ce au existat mai mulți funcționari

publici care au optat pentru aceeași funcție publică de execuție, ceea ce a

determinat organizarea unui examen de testare profesională, potrivit art. 3 din

Regulament.

Reclamantul a avut

posibilitatea, și nu obligația, de a opta pentru o funcție publică,

deoarece, în speță nu ne aflăm în situația unei obligații de a susține un

examen, cu atât mai mult cu cât, la data exprimării opțiunii nu se putea

cunoaște dacă pentru o funcție publică urmau să-și exprime opțiunea unul sau

mai mulți funcționari publici.

Susținerea reclamantului,

în sensul încălcării prevederilor art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 prin

nerespectarea termenului de preaviz, a fost de asemenea înlăturată, prima

instanță reținând că, prin adresa nr. 38341 din 05 iulie 2011,

reclamantului i-a fost comunicat preavizul, primit de acesta sub semnătură la

data de 06 iulie 2011.

Prin această adresă i

s-a adus la cunoștință faptul că i se acordă un preaviz de 30 de zile

calendaristice, potrivit prevederilor art. 99 alin. (1) lit. b) și alin. (3)

din Legea nr. 188/1999, începând cu data de 05 iulie 2011, perioadă în care

poate opta pentru una din funcțiile publice vacante, corespunzătoare gradului

și clasei profesionale deținute, potrivit noii structuri organizatorice,

care a fost publicată pe site-ul A.N.V. si A.N.A.F.

Preavizul comunicat

reclamantului nu modifică raporturile de serviciu ale acestuia, reprezentând

doar o simplă înștiințare, fără ca acesta să sufere vreun prejudiciu sau vreo

vătămare, în sensul prevăzut de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a

contenciosului administrativ.

Preavizele au fost

emise ca acte premergătoare emiterii ordinelor de eliberare din funcția publică

în ipoteza în care funcționarii publici nu ar fi promovat concursul organizat

în vederea ocupării unei funcții publice vacante.

Conform prevederilor art.

5 din Ordinul A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 2011, respectiv art. 3 din Ordinul

A.N.A.F. nr. 2407 din 04 iulie 2011, noile structuri organizatorice și

noile state de plată intrau în vigoare la data de 08 august 2011, dată care a

fost stabilită în vederea respectării termenului de preaviz de 30 de zile

calendaristice, ce urma a fi acordat funcționarilor publici.

Mai mult, potrivit prevederilor

art. 99 alin. (5) și art. 105 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, în

situația în care raporturile de serviciu ale funcționarilor publici ar fi

încetat prin eliberarea din funcția publică anterior preavizului, aceștia nu ar

mai fi putut beneficia de perioada de preaviz deoarece intrau în corpul de

rezervă al funcționarilor publici.

Pe de altă parte, nu

se justifică nici invocarea prevederilor art. 39 din H.G. nr. 611/2008,

deoarece aceste dispoziții sunt aplicabile concursurilor pentru recrutarea funcționarilor

publici, în cauză, fiind vorba de un examen organizat în vederea reorganizării

instituției pentru personalul care are deja calitatea de funcționar public, în

baza Legii nr. 188/1999.

În concluzie, prima

instanță a apreciat că susținerile reclamantului cu privire la încălcarea

acestor prevederi și criteriile de evaluare a probei interviului sunt întemeiate

greșit pe dispozițiile H.G. nr. 611/2008, care se referă numai la concursuri de

recrutare a funcționarilor publici, care nu au constituit temei legal pentru

examenul de testare profesională.

În egală măsură a

fost respinsă și critica conform căreia ordinul A.N.V. a fost emis cu

încălcarea prevederilor art. 74 si 76 C. muncii, referitoare la mențiunile

obligatorii ale deciziei de concediere, a căror lipsă atrage sancțiunea

nulității absolute, în condițiile în care, eliberarea din funcția publică

a reclamantului s-a dispus printr-un act administrativ emis de vicepreședintele

A.N.A.F., care conduce A.N.V., în cuprinsul căruia au fost menționate în mod

expres considerentele și temeiurile legale care au justificat luarea unei

asemenea măsuri.

În ceea ce

privește excepția de nelegalitate a Ordinelor A.N.A.F. nr. 2406 din 04

iulie 2011 și nr. 2407 din 04 iulie 2011, prima instanță a apreciat că ordinele

menționate sunt acte administrative cu caracter individual și nu acte

administrative cu caracter normativ, deoarece nu au o aplicabilitate generală,

ci se adresează unui număr restrâns și bine definit de subiecți, care au luat

cunoștință de dispozițiile acestora.

În aprecierea instanței,

aceste acte administrative se adresează doar funcționarilor publici și

personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Autorității

Naționale a Vămilor și nu sunt opozabile erga omnes deoarece vizează aprobarea

structurii organizatorice a Autorității Naționale a Vămilor și a regulamentului

de participare la examenul organizat în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin.

(3) din Legea nr. 188/1999 - Statutul funcționarilor publici.

În raport de calificarea

juridică dată acestor acte administrative, prima instanță a reținut

că aspectele de nelegalitate invocate de reclamant prin raportare la cerințele

ce se impun a fi îndeplinite în cazul adoptării unor acte cu caracter normativ,

cerințe prevăzute de art. 11 și 12 din Legea nr. 24/2000 privind normele de

tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, sunt lipsite de

relevanță, textele legale a căror încălcare o invocă reclamantul nefiind

incidente actelor administrative cu caracter individual.

Astfel, potrivit

prevederilor art. 55 alin. (3) din Anexa 1 la H.G. nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea,

avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor

de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării:

„Nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României, Partea I,

ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ clasificate potrivit

legii, precum și cele cu caracter individual”.

Raportat la aceste

dispoziții legale, prima instanță a considerat că nu se impunea publicarea

în M. Of. a ordinelor amintite, care de altfel au fost afișate atât pe site-ul

A.N.V. și A.N.A.F., cât și la sediul Autorității Naționale a Vămilor.

Referitor la excepția

inadmisibilității capătului de cerere nr. 7, ce vizează constatarea nulității

de drept a examenului în ceea ce privește persoana reclamantului, invocată de

pârâta A.N.A.F., prima instanță a apreciat că nu este întemeiată, în

considerarea faptului că examenul constituie un act premergător (preparator)

emiterii actului administrativ contestat (Ordinul A.N.V. de eliberare din

funcție), iar în raport de prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

instanța este competentă să se pronunțe și asupra legalității

operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus

judecății, numai împreună cu actul final, ceea ce, în speță, s-a realizat.

Cu privire la

excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F. în ceea ce privește

capetele de cerere 1, 2, 3 si 5, prima instanță a apreciat că este întemeiată,

reținând că Ordinul nr. 8402 din 06 septembrie 2011 nu este un act emis de

către A.N.A.F., ci de către pârâta Autoritatea Naționala a Vămilor, astfel că

A.N.A.F. nu poate fi parte în raportul juridic dedus judecații.

Din coroborarea

dispozițiilor art. 1 alin. (1) si art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, rezultă că raportul juridic este născut între

persoana vătămată - reclamant și autoritatea emitentă a actului

administrativ, în speță, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor.

în cauză

Împotriva acestei

sentințe, a formulat recurs reclamantul H.C., solicitând modificarea

sentinței, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată

și completată, fără a-și încadra în drept motivele de recurs.

Din modul cum și-a

expus punctul de vedere, rezultă că hotărârea Curții de apel este combătută

numai în ceea ce privește considerentele referitoare la natura juridică a

Ordinelor A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 2011 și nr. 2407 din 04 iulie 2011,

calificate ca acte administrative individuale.

Astfel, recurentul

susține că hotărârea atacată este nelegală în ceea ce privește pretinsul

caracter individual al Ordinului A.N.A.F. nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011, concluzia

adoptată făcând abstracție de prevederile art. 11 alin. (1) și art. 12 alin.

(3) din Legea nr. 24/2000

privind normele de tehnică

legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată.

Având în vedere că

atât Ordinul nr. 2407/2011 cât și Ordinul nr. 2406/2011 reglementează structura

organizatorică și statele de funcție, cu alte cuvinte, vizează organizarea

activității proprii conform H.G. nr. 110/2009, nu se poate susține că au caracterul

unor acte individuale.

În cuprinsul H.G. nr.

110/2009, se arată în mod expres că organizarea activității proprii se

realizează prin intermediul actelor normative.

În opinia

recurentului,

Ordinele nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 nu privesc persoane

determinate ci doar reglementează normativ, organizarea și statul de funcții,

aceste funcții putând fi ocupate de persoane diferite pe parcursul existenței

lor. Nu sunt altceva decât o etapă intermediară a procesului juridic normativ.

Din aceste ordine derivă doar indirect drepturi subiective individuale, fapt ce

le confirmă caracterul normativ întrucât din actele administrative individuale derivă

direct drepturi și obligații personale.

Un alt argument în

susținerea celor arătate, este și acela că actele individuale trebuie

comunicate persoanelor determinate pe care le privesc, ori în situația de față,

ordinele atacate au fost afișate la locul de muncă al angajaților în vederea

punerii lor în aplicare, fără să fie comunicate personal fiecărui angajat.

Pe de

altă parte, caracterul normativ rezultă și din cuprinsul anexei nr. 11, nr. 12

din Ordinul nr. 2407/2011 care reglementează regulamentul pentru organizarea și

desfășurarea examenului, recurentul fiind de părere că un astfel de regulament

este normativ, nu individual întrucât „normează”, „reglementează” de o manieră

generală și impersonală.

Recurentul

este de părere că prin calificarea dată de instanță celor două ordine sunt

încălcate principiile statului de drept cât și fundamentul acestuia, jurisprudența

constantă a C.E.D.O. fiind de părere, că noțiunea „prevăzută de lege

”

înseamnă nu doar o

anumită bază legală în dreptul intern dar și calitatea legii în cauză, lege

care trebuie sa fie accesibila si previzibila.

intimatei-pârâte

Prin

întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă Direcția Regională pentru Accize

și Operațiuni Vamale Cluj în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor a

solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență că Ordinele nr.

2406/2011 și 2407/2011 nu sunt acte normative emise sau adoptate de o

autoritate publică, cu aplicabilitate generală, astfel cum prevăd dispozițiile art.

3 lit. a) din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în

administrația publică.

Ordinele menționate sunt

acte administrative individuale, se adresează unor subiecți determinanți și

potrivit art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000, acestea nu se publică

în M. Of. al României.

Ordinele atacate au

fost date în temeiul și în aplicarea H.G. nr. 565/2011, iar în cadrul hotărârii

nu a fost prevăzută publicarea acestora, fiind pe cale de consecință exceptate

de la publicare.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând

cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul - pârât și a prevederilor art.

304

1

C. proc. civ., ținând seama de apărările intimatelor-pârâte,

Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

de fapt și de drept relevante

Actul

administrativ a cărui anulare a solicitat-o reclamantul este Ordinul

Autorității Naționale a Vămilor nr. 8402 din 06 septembrie 2011,

având ca obiect eliberarea sa din funcția publică teritorială de execuție de

inspector vamal, cu grad profesional principal, la Biroul Vamal la Biroul Vamal Aeroport Oradea din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și

Vamale Cluj, în temeiul art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b) alin. (3)

și (5) din Legea nr. 188/1999.

La

emiterea ordinului au fost avute în vedere:

Dispozițiile

Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406 din

04 iulie 2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului

central al Autorității Naționale a Vămilor, direcțiilor regionale pentru accize

și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a municipiului București pentru

accize și operațiuni vamale; prevederile Ordinului Președintelui Agenției

Naționale de Administrare Fiscală nr. 2407 din 04 iulie 2011 privind aprobarea

statului de funcții al Autorității Naționale a Vămilor - aparat central și

structuri subordonate; avizele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr. 895.341

din 29 iunie 2011 și nr. 896.404 din 04 iulie 2011 înregistrate la Autoritatea Națională a Vămilor cu nr. 36.373 din 29 iunie 2011 și nr. 37.516 din 04 iulie 2011;

preavizul nr. 38.341/2011; lista funcțiilor publice vacante corespunzătoare

puse la dispoziție pentru a opta în vederea numirii în una din funcțiile

publice; opțiunea persoanei în cauză pentru ocuparea funcției publice

teritoriale de execuție de inspector vamal grad profesional principal la Biroul Vamal Aeroport Oradea din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Vamale Cluj;

rezultatele finale ale examenului de testare profesională desfășurat în

perioada 18 - 29 iulie 2011 pentru ocuparea funcțiilor publice vacante din

cadrul Autorității Naționale a Vămilor.

După cum rezultă din

expunerea criticilor recurentului, sentința fondului este combătută numai în ceea

ce privește considerentele referitoare la natura juridică a Ordinelor A.N.A.F. nr.

2406 din 04 iulie 2011 și nr. 2407 din 04 iulie 2011, calificate de

instanță ca fiind acte administrative individuale și nu acte administrative

normative,

așa încât instanța de recurs va

analiza doar criticile formulate pe acest aspect.

Contrar recurentului,

Înalta Curte reține că prima instanță a calificat în mod corect ordinele

A.N.A.F., soluția adoptată fiind împărtășită și de instanța de recurs.

În primul

rând, Înalta Curte constată că raționamentul judecătorului fondului, corect de

altfel, s-a bazat pe ideea că

Ordinele Președintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011

și nr. 2407/2011 sunt acte administrative individuale,

în raport

de conținutul acestora și efectele produse în ordinea juridică, astfel că nu se

impunea

publicarea în M. Of. al României potrivit dispozițiilor art. 11 alin.

(1) din Legea nr. 24/2000 și art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 110/2009, aspect

care nu poate fi de natură a atrage sancțiunea inexistenței respectivelor acte

administrative

și implicit nulitatea actelor administrative emise în baza

acestora, criticile formulate sub acest aspect sunt neîntemeiate.

În acest

context, esențială pentru soluționarea prezentei cauze este calificarea

Ordinelor

Președintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 ca fiind acte

administrative normative sau acte administrative individuale,

în raport

de conținutul acestora și efectele produse în ordinea juridică.

Actul administrativ

normativ este acel act administrativ prin care se formulează reguli de drept

generale și impersonale, se stabilesc situații juridice cu același caracter,

aplicabile unui număr nedeterminat de subiecte de drept.

Actul administrativ

normativ, din punct de vedere material, al cuprinsului său, organizează

aplicarea legilor și se aseamănă cu acestea, pentru că edictează reguli, norme,

dispoziții generale și obligatorii pentru un număr nelimitat de subiecte.

Actul administrativ

individual este un act administrativ concret care privește aplicarea în concret

a legilor și se adresează unui subiect de drept determinat s-au unei categorii

anume a subiectelor de drept.

Așadar,

cele două tipuri/categorii de acte administrative trebuie diferențiate atât în

funcție de obiectul lor cât și în raport de criteriul determinabilității

persoanelor cărora li se aplică, criterii față de care, Înalta Curte constată

că, atât Ordinul nr. 2406/2011 privind structura organizatorică a A.N.V. și a

unităților subordonate acesteia, precum și Ordinul nr. 2407/2011 prin care au

fost aprobate statele de funcții pentru A.N.V. - aparat central și structuri

subordonate precum și Regulamentele pentru organizarea și desfășurarea

examenului de testare profesională a funcționarilor publici și personalului

contractual sunt acte administrative individuale, întrucât acestea nu prevăd

reglementări de principiu și nu au o aplicabilitate generală, nu se adresează

și nu produc efecte erga omnes, ci urmăresc stabilizarea unei situații juridice

precise în favoarea unui număr restrâns și bine definit de subiecte de drept,

respectiv funcționarilor publici și personalul contractual din cadrul Autorității

Naționale a Vămilor.

Astfel,

în mod corect prima instanța a reținut că Ordinele Președintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011

și respectiv nr. 2407/2011, ce au stat la baza ordinului nr.

8402 din 06

septembrie 2011

, sunt acte administrative cu caracter

individual, care produc efecte numai în raport cu persoanele care au făcut

parte din cadrul structurii A.N.V., respectiv ale căror funcții au fost supuse

reorganizării prin reducerea numărului de posturi, ca atare ele se adresează

unui număr determinat de subiecte de drept, neputându-se reține aplicabilitatea

erga omnes a acestora, rolul lor fiind acela de a aplica H.G. nr. 110/2009,

privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, stabilind

structura concretă și statul de funcții al acestei autorități, inclusiv pentru

Direcțiile corespunzătoare din teritoriu.

Odată

stabilită natura juridică a celor două ordine mai sus indicate, în sensul că

sunt acte individuale, devin aplicabile, în cauză, dispozițiile art. 11 alin. (2)

lit. b) din Legea nr. 24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru

elaborarea actelor normative, republicată, potrivit cărora: „(2) Nu sunt supuse

regimului de publicare în M. Of. al României: b) actele normative clasificate,

potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile

administrative autonome și de organele administrației publice centrale de

specialitate.

”

, precum și dispozițiile art. 55 alin. (3) din Anexa 1 la H.G. nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului,

pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici

publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în

vederea adoptării/ aprobării, potrivit cărora: „Nu sunt supuse regimului de

publicare în M. Of. al României, Partea I, ordinele, instrucțiunile și alte

acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum și cele cu

caracter individual”.

Prin

urmare, în mod judicios instanța de fond a constatat că în cauză nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 și art. 5 alin.

(4) din H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.V., cerința

publicării fiind prevăzută de lege în raport de un act administrativ cu

caracter normativ, iar nu individual, cum este cazul Ordinelor invocate în

speță, emise în condițiile art. 5 alin. (3) și art. 7, art. 8 și art. 9 din

H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a

Vămilor,modificată și completată prin H.G. nr. 565/2011.

Consecința

calificării juridice a actelor în discuție nu antrenează inexistența/

nulitatea/ inoperabilitatea acestora și nu conduce la nulitatea actelor

administrative emise în temeiul lor, respectiv Ordinul nr. 8402 din 06

septembrie 20112011, preavizul nr. 38341 din 05 iulie 2011, cum greșit susține

recurentul.

adoptate în recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de H.C. împotriva sentinței nr. 102 din 19 martie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 ianuarie 2013