ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 240/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 23 noiembrie 2011, astfel cum a fost formulată și completată, reclamantul H.C., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Autoritatea Națională a Vămilor, Direcția Resurse Umane, Organizare Generală și Perfecționare, Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, Biroul Vamal Aeroport Oradea și Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat: - revocarea în tot a Ordinului nr. 8402 din 06 septembrie 2011 emis de către Autoritatea Națională a Vămilor; - reîncadrarea sa în funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal grad profesional principal, gradația 5, clasa de salarizare 48 la Biroul Vamal Aeroport Oradea din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj; - excepția de nelegalitatea Ordinului nr. 8402 din 06 septembrie 2011 emis de către Autoritatea Națională a Vămilor, - obligarea pârâtei la plata daunelor materiale și morale în sumă de 20.000 lei; - suspendarea executării ordinului atacat, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în fond,

în conformitate cu dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004; Prin cererea completatoare, reclamantul și-a completat petitul acțiunii, în sensul că a invocat și excepția de nelegalitate a Ordinelor nr. 2406 din 04 iulie 2011 și nr. 2407 din 04 iulie 2011 emise de președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, care au stat la baza emiterii Ordinului ANV nr. 8402 din 06 septembrie 2011, solicitând, pe cale de consecință, să se constate că examenul organizat în baza celor două ordine este nul de drept în ceea ce privește persoana reclamantului.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a ocupat funcția de execuție de inspector vamal grad profesional principal, gradația 5, clasa de salarizare 48 la Biroul Vamal Aeroport Oradea din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj - post pe care l-a ocupat pe baza examenului de recrutare în anul 1994 susținut de ANV și a promovărilor succesive la care a participat în perioada în care și-a desfășurat activitatea în cadrul sistemului vamal, iar prin Ordinul nr. 8402/06 septembrie 2011, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor a dispus încetarea a raportului său de serviciu începând cu data de 01 septembrie 2011. Reclamantul a susținut că Ordinului A.N.V. 8402 din 06 septembrie 2011 a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 100 alin. (2), prevederile art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, prevederile art. 39 din H.G.

nr. 611/2008 privind aprobarea normelor privind organizarea și dezvoltarea carierei funcționarilor publici, cu modificările și completările ulterioare, respectiv prevederile art. 6 alin. (3) din Anexele 11 și 12 ale Ordinului Președintelui A.N.A.F nr. 2407/04 iulie 2011 și prevederile preavizului nr. 38341 din 05 iulie 2011. În motivarea excepției de nelegalitate a Ordinelor nr. 2406 și nr. 2407 din 4 iulie 2011 emise de Președintele Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a arătat că aceste acte administrative au stat la baza emiterii ordinului criticat și deși au un caracter normativ, nu au fost publicate în M. Of., conform prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea 24/2000 – aspect care lipsește de orice efect și forță legală aceste acte administrative, actele subsecvente emise în baza lor fiind lovite de nulitate.

Pe cale de consecință, și actele administrative individuale emise în baza ordinelor anterior indicate sunt nule absolute, astfel încât, atât procedura de vacantare a postului său cât și procedura de examen, precum și Ordinul A.N.V. nr. 8402/2011 privind eliberarea sa din funcție sunt nelegale, cu atât mai mult cu cât nici o dispoziție a Legii nr. 188/1999 și nici o prevedere dintr-un alt act normativ incident nu prevede faptul că posturile ocupate de un funcționar public investit în mod legal nu pot fi vacantate și supuse unei proceduri de concurs. Reclamantul a învederat că au fost încălcate și prevederile art. 55 și 57 din Legea nr. 188/1999 în sensul că, postul ocupat de un funcționar public investit în mod legal nu poate fi vacantat și supus unei proceduri de concurs, precum și prevederile art. 100 alin. (3) din legea 188/1999.

În opinia reclamantului, destituirea sa din funcție s-a făcut în temeiul unei proceduri inexistente, în sensul că procedura de examinare, ca singur criteriu de departajare, a fost prevăzută în Regulamentele anexe de Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2407 din 04 iulie 2011, ordin ce nu există din punct de vedere juridic, întrucât nu a fost publicat în M. Of. pentru a intra în vigoare și pentru a produce efecte juridice, conform art. 11 din Legea nr. 24/2000. Ordinul nr. 2407 din 04 iulie 2011, fiind susceptibil să se aplice unui număr indefinit de situații, acesta are caracter normativ. A mai arătat și faptul că pe site-ul Autorității Naționale a Vămilor au fost publicate două variante diferite a regulamentului, fără să existe și un ordin de modificare.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor a arătat, în esență, că Ordinele Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406 și 2407 ambele din 4 iulie 2011 nu sunt acte administrative cu caracter normativ și nu sunt supuse publicării în M. Of., astfel că, toate actele emise ulterior sunt valabile. A susținut că nu sunt incidente dispozițiile H.G. nr. 611/2008 iar la emiterea actelor administrative contestate au fost respectate dispozițiile art. 99 alin. (5) și art. 100 alin. (1) și (3) din Legea nr. 188/1999.

Și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală a formulat întâmpinare, prin care a invocat în principal excepțiile privind lipsa calității sale procesuale pasive în ceea ce privește capetele 1, 2, 3, 4 si 5 din cererea formulată și a solicitat instanței să respingă aceste capete de cerere ca fiind formulate împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, actele solicitate de către reclamant a fi suspendate sunt acte emise de către Autoritatea Națională a Vămilor, reîncadrarea reclamantului ar putea fi dispusă doar de către Autoritatea Națională a Vămilor, în calitate de angajator, în aceste condiții, fiind evidentă lipsa calității procesuale pasive a A.N.A.F. În ceea ce privește capătul 7 de cerere, prin care s-a solicitat să se constate că examenul organizat de A.N.A.F.

în baza Ordin de plată A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 2011 și Ordin de plată A.N.A.F. nr. 2407 din 04 iulie 2011 este nul de drept, reclamantul a înțeles să invoce excepția inadmisibilității cererii, având în vedere faptul că prin acest capăt de cerere nu se indică un act administrativ susceptibil de a fi atacat în contencios administrativ potrivit Legii nr. 554/2004 și nici nu face referire la nesoluționarea în termenul legal a unei cereri - condiții care trebuie îndeplinite pentru ca o persoana să se adreseze instanței decontencios administrativ, așa cum se prevede în mod expres si limitativ la art. 1 din actul normativ menționat. În opinia pârâtei, petitul cererii excede cadrului legal al contenciosului administrativ, întrucât reclamantul nu indică nici un act administrativ față de care să se considere a fi vătămat într-un drept sau interes legitim, ci solicită să se constate nulitatea examenului organizat de A.N.A.F.

în baza Ordin de plată A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 2011 și Ordin de plată A.N.A.F. nr. 2407 din 04 iulie 2011. În ceea ce privește capătul 6 de cerere privind excepția de nelegalitate a Ordin de plată A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 201 si a Ordin de plată A.N.A.F. nr. 2407 din 04 iulie 2011 invocata de către reclamant, solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată. Referitor la excepția de nelegalitate a Ordin de plată A.N.A.F. nr. 2406/2011 si Ordin de plată A.N.A.F. nr. 2407/2011, a arătat că aceste acte administrative nu sunt opozabile „erga omes”, ci vizează exclusiv funcționarii publici din aparatul Autorității Naționale a Vămilor. Prin urmare, ordinele în discuție sunt acte administrative cu caracter individual și nu acte administrative cu caracter normativ.

Referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor materiale și morale în sumă de 20.000 lei, solicită respingerea acestuia ca nemotivat și nejustificat, reclamantul neprezentând nici o dovadă a existenței și întinderii prejudiciului. Pe de altă parte, pentru acordarea daunelor morale este necesar ca angajatorul să fi acționat cu vinovăție, ori, prin emiterea ordinelor atacate s-a urmărit respectarea cadrului legal impus de H.G. nr. 565/ 2011. 2. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 102 din 12 martie 2012, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis ex cepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în ceea ce privește capetele de cerere 1, 2, 3 și 5; a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere nr. 7, invocată de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală; a respins excepția de nelegalitate a Ordinelor A.N.A.F.

nr. 2406 din 04 iulie 2011 și 2407 din 04 iulie 2011 și a respins acțiunea completată formulată de reclamantul H.C., în contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională a Vămilor, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Resurse Umane, Organizare Generală și Perfecționare - Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj, și Biroul Vamal Aeroport Oradea. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin Ordinul nr. 8402 din 06 septembrie 2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor, s-a dispus încetarea raportului de serviciu al reclamantului H.C., începând cu data de 01 septembrie 2011, prin eliberarea din funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal, grad profesional principal, gradația 5, clasa de salarizare 48 la Biroul Vamal Aeroport Oradea din cadrul D.R.A.O.V.

Cluj, conform dispozițiilor art. 97 lit. c) si art. 99 alin. (1) lit. b), alin. (3), alin. (5) din Legea nr. 188/1999 - Statutul funcționarilor publici. Ordinul menționat a fost emis în baza Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011, privind aprobarea structurilor organizatorice ale A.N.V. și a Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 2407/2011 privind aprobarea Statului de funcții ale structurilor organizatorice ale A.N.V. si a regulamentului de desfășurare ale,,examenului de testare profesionala”. Ordinele Președintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 au avut la baza dispozițiile Legii nr. 188/1999 și au fost emise în scopul punerii în executare a H.G. nr. 565/2011, pentru modificarea si completarea H.G.

nr. 110/2009 privind organizarea si funcționarea Autorității Naționale a Vămilor. Structura organizatorică a A.N.V, precum și repartizarea numărului de posturi, stabilit prin actele normative emise de guvern, au fost aprobate prin Ordinul Președintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011. Referitor la repartizarea numărului de posturi și aprobarea statelor de funcții la nivelul A.N.V., aceste operațiuni s-au derulat în limita posturilor aprobate, potrivit art. 7 din H.G. nr. 110/2009, prerogativa organizatorică a angajatorului fiind recunoscută de lege (art. 40 alin. (1) lit. a) și b) C. muncii).

Analizând motivele de nelegalitate ale Ordinul nr. 8402 din 06 septembrie 2011 emis de Autoritatea Națională a Vămilor, prin raportare la prevederile art. 99 alin. (1) lit. b) și alin. (5), art. 100 alin. (1) și (3) din Legea nr. 188/1999 și art. 6 alin. (1) și (2) din Regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională a funcționarilor publici, parte integrantă din Ordinul Președintelui A.N.A.F.

nr. 2407 din 04 iulie 2011, prima instanță a ajuns la concluzia că că cele patru criterii prevăzute la art. 100 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 (categoria, clasa, gradul profesional, pregătirea profesionala, etc.), au fost avute în vedere la analizarea opțiunilor exprimate de funcționarii publici ale căror posturi au fost supuse reorganizării, din moment ce au existat mai mulți funcționari publici care au optat pentru aceeași funcție publică de execuție, ceea ce a determinat organizarea unui examen de testare profesională, potrivit art. 3 din Regulament. Reclamantul a avut posibilitatea, și nu obligația, de a opta pentru o funcție publică, deoarece, în speță nu ne aflăm în situația unei obligații de a susține un examen, cu atât mai mult cu cât, la data exprimării opțiunii nu se putea cunoaște dacă pentru o funcție publică urmau să-și exprime opțiunea unul sau mai mulți funcționari publici.

Susținerea reclamantului, în sensul încălcării prevederilor art. 99 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 prin nerespectarea termenului de preaviz, a fost de asemenea înlăturată, prima instanță reținând că, prin adresa nr. 38341 din 05 iulie 2011, reclamantului i-a fost comunicat preavizul, primit de acesta sub semnătură la data de 06 iulie 2011. Prin această adresă i s-a adus la cunoștință faptul că i se acordă un preaviz de 30 de zile calendaristice, potrivit prevederilor art. 99 alin. (1) lit. b) și alin. (3) din Legea nr. 188/1999, începând cu data de 05 iulie 2011, perioadă în care poate opta pentru una din funcțiile publice vacante, corespunzătoare gradului și clasei profesionale deținute, potrivit noii structuri organizatorice, care a fost publicată pe site-ul A.N.V.

si A.N.A.F. Preavizul comunicat reclamantului nu modifică raporturile de serviciu ale acestuia, reprezentând doar o simplă înștiințare, fără ca acesta să sufere vreun prejudiciu sau vreo vătămare, în sensul prevăzut de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ. Preavizele au fost emise ca acte premergătoare emiterii ordinelor de eliberare din funcția publică în ipoteza în care funcționarii publici nu ar fi promovat concursul organizat în vederea ocupării unei funcții publice vacante. Conform prevederilor art. 5 din Ordinul A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 2011, respectiv art. 3 din Ordinul A.N.A.F. nr. 2407 din 04 iulie 2011, noile structuri organizatorice și noile state de plată intrau în vigoare la data de 08 august 2011, dată care a fost stabilită în vederea respectării termenului de preaviz de 30 de zile calendaristice, ce urma a fi acordat funcționarilor publici.

Mai mult, potrivit prevederilor art. 99 alin. (5) și art. 105 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, în situația în care raporturile de serviciu ale funcționarilor publici ar fi încetat prin eliberarea din funcția publică anterior preavizului, aceștia nu ar mai fi putut beneficia de perioada de preaviz deoarece intrau în corpul de rezervă al funcționarilor publici. Pe de altă parte, nu se justifică nici invocarea prevederilor art. 39 din H.G. nr. 611/2008, deoarece aceste dispoziții sunt aplicabile concursurilor pentru recrutarea funcționarilor publici, în cauză, fiind vorba de un examen organizat în vederea reorganizării instituției pentru personalul care are deja calitatea de funcționar public, în baza Legii nr. 188/1999.

În concluzie, prima instanță a apreciat că susținerile reclamantului cu privire la încălcarea acestor prevederi și criteriile de evaluare a probei interviului sunt întemeiate greșit pe dispozițiile H.G. nr. 611/2008, care se referă numai la concursuri de recrutare a funcționarilor publici, care nu au constituit temei legal pentru examenul de testare profesională. În egală măsură a fost respinsă și critica conform căreia ordinul A.N.V. a fost emis cu încălcarea prevederilor art. 74 si 76 C. muncii, referitoare la mențiunile obligatorii ale deciziei de concediere, a căror lipsă atrage sancțiunea nulității absolute, în condițiile în care, eliberarea din funcția publică a reclamantului s-a dispus printr-un act administrativ emis de vicepreședintele A.N.A.F., care conduce A.N.V., în cuprinsul căruia au fost menționate în mod expres considerentele și temeiurile legale care au justificat luarea unei asemenea măsuri.

În ceea ce privește excepția de nelegalitate a Ordinelor A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 2011 și nr. 2407 din 04 iulie 2011, prima instanță a apreciat că ordinele menționate sunt acte administrative cu caracter individual și nu acte administrative cu caracter normativ, deoarece nu au o aplicabilitate generală, ci se adresează unui număr restrâns și bine definit de subiecți, care au luat cunoștință de dispozițiile acestora. În aprecierea instanței, aceste acte administrative se adresează doar funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul Autorității Naționale a Vămilor și nu sunt opozabile erga omnes deoarece vizează aprobarea structurii organizatorice a Autorității Naționale a Vămilor și a regulamentului de participare la examenul organizat în conformitate cu dispozițiile art. 100 alin. (3) din Legea nr. 188/1999 - Statutul funcționarilor publici.

În raport de calificarea juridică dată acestor acte administrative, prima instanță a reținut că aspectele de nelegalitate invocate de reclamant prin raportare la cerințele ce se impun a fi îndeplinite în cazul adoptării unor acte cu caracter normativ, cerințe prevăzute de art. 11 și 12 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, sunt lipsite de relevanță, textele legale a căror încălcare o invocă reclamantul nefiind incidente actelor administrative cu caracter individual. Astfel, potrivit prevederilor art. 55 alin. (3) din Anexa 1 la H.G. nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării: „Nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of.

al României, Partea I, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum și cele cu caracter individual”. Raportat la aceste dispoziții legale, prima instanță a considerat că nu se impunea publicarea în M. Of. a ordinelor amintite, care de altfel au fost afișate atât pe site-ul A.N.V. și A.N.A.F., cât și la sediul Autorității Naționale a Vămilor. Referitor la excepția inadmisibilității capătului de cerere nr. 7, ce vizează constatarea nulității de drept a examenului în ceea ce privește persoana reclamantului, invocată de pârâta A.N.A.F., prima instanță a apreciat că nu este întemeiată, în considerarea faptului că examenul constituie un act premergător (preparator) emiterii actului administrativ contestat (Ordinul A.N.V.

de eliberare din funcție), iar în raport de prevederilor art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța este competentă să se pronunțe și asupra legalității operațiunilor administrative care au stat la baza emiterii actului supus judecății, numai împreună cu actul final, ceea ce, în speță, s-a realizat. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.A.F. în ceea ce privește capetele de cerere 1, 2, 3 si 5, prima instanță a apreciat că este întemeiată, reținând că Ordinul nr. 8402 din 06 septembrie 2011 nu este un act emis de către A.N.A.F., ci de către pârâta Autoritatea Naționala a Vămilor, astfel că A.N.A.F. nu poate fi parte în raportul juridic dedus judecații.

Din coroborarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) si art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, rezultă că raportul juridic este născut între persoana vătămată - reclamant și autoritatea emitentă a actului administrativ, în speță, pârâta Autoritatea Națională a Vămilor. 3. Recursul declarat în cauză Împotriva acestei sentințe, a formulat recurs reclamantul H.C., solicitând modificarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și completată, fără a-și încadra în drept motivele de recurs. Din modul cum și-a expus punctul de vedere, rezultă că hotărârea Curții de apel este combătută numai în ceea ce privește considerentele referitoare la natura juridică a Ordinelor A.N.A.F.

nr. 2406 din 04 iulie 2011 și nr. 2407 din 04 iulie 2011, calificate ca acte administrative individuale. Astfel, recurentul susține că hotărârea atacată este nelegală în ceea ce privește pretinsul caracter individual al Ordinului A.N.A.F. nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011, concluzia adoptată făcând abstracție de prevederile art. 11 alin. (1) și art. 12 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată. Având în vedere că atât Ordinul nr. 2407/2011 cât și Ordinul nr. 2406/2011 reglementează structura organizatorică și statele de funcție, cu alte cuvinte, vizează organizarea activității proprii conform H.G. nr. 110/2009, nu se poate susține că au caracterul unor acte individuale.

În cuprinsul H.G. nr. 110/2009, se arată în mod expres că organizarea activității proprii se realizează prin intermediul actelor normative. În opinia recurentului, Ordinele nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 nu privesc persoane determinate ci doar reglementează normativ, organizarea și statul de funcții, aceste funcții putând fi ocupate de persoane diferite pe parcursul existenței lor. Nu sunt altceva decât o etapă intermediară a procesului juridic normativ. Din aceste ordine derivă doar indirect drepturi subiective individuale, fapt ce le confirmă caracterul normativ întrucât din actele administrative individuale derivă direct drepturi și obligații personale.

Un alt argument în susținerea celor arătate, este și acela că actele individuale trebuie comunicate persoanelor determinate pe care le privesc, ori în situația de față, ordinele atacate au fost afișate la locul de muncă al angajaților în vederea punerii lor în aplicare, fără să fie comunicate personal fiecărui angajat. Pe de altă parte, caracterul normativ rezultă și din cuprinsul anexei nr. 11, nr. 12 din Ordinul nr. 2407/2011 care reglementează regulamentul pentru organizarea și desfășurarea examenului, recurentul fiind de părere că un astfel de regulament este normativ, nu individual întrucât „normează”, „reglementează” de o manieră generală și impersonală. Recurentul este de părere că prin calificarea dată de instanță celor două ordine sunt încălcate principiile statului de drept cât și fundamentul acestuia, jurisprudența constantă a C.E.D.O.

fiind de părere, că noțiunea „prevăzută de lege ” înseamnă nu doar o anumită bază legală în dreptul intern dar și calitatea legii în cauză, lege care trebuie sa fie accesibila si previzibila. 3. Apărările intimatei-pârâte Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-pârâtă Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Cluj în numele și pentru Autoritatea Națională a Vămilor a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând în esență că Ordinele nr. 2406/2011 și 2407/2011 nu sunt acte normative emise sau adoptate de o autoritate publică, cu aplicabilitate generală, astfel cum prevăd dispozițiile art. 3 lit. a) din Legea nr. 52/2003 privind transparența decizională în administrația publică.

Ordinele menționate sunt acte administrative individuale, se adresează unor subiecți determinanți și potrivit art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000, acestea nu se publică în M. Of. al României. Ordinele atacate au fost date în temeiul și în aplicarea H.G. nr. 565/2011, iar în cadrul hotărârii nu a fost prevăzută publicarea acestora, fiind pe cale de consecință exceptate de la publicare. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul - pârât și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., ținând seama de apărările intimatelor-pârâte, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

1. Argumente de fapt și de drept relevante Actul administrativ a cărui anulare a solicitat-o reclamantul este Ordinul Autorității Naționale a Vămilor nr. 8402 din 06 septembrie 2011, având ca obiect eliberarea sa din funcția publică teritorială de execuție de inspector vamal, cu grad profesional principal, la Biroul Vamal la Biroul Vamal Aeroport Oradea din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Vamale Cluj, în temeiul art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b) alin. (3) și (5) din Legea nr. 188/1999.

La emiterea ordinului au fost avute în vedere: Dispozițiile Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2406 din 04 iulie 2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al Autorității Naționale a Vămilor, direcțiilor regionale pentru accize și operațiuni vamale, direcțiilor județene și a municipiului București pentru accize și operațiuni vamale; prevederile Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 2407 din 04 iulie 2011 privind aprobarea statului de funcții al Autorității Naționale a Vămilor - aparat central și structuri subordonate; avizele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr. 895.341 din 29 iunie 2011 și nr. 896.404 din 04 iulie 2011 înregistrate la Autoritatea Națională a Vămilor cu nr. 36.373 din 29 iunie 2011 și nr. 37.516 din 04 iulie 2011; preavizul nr. 38.341/2011; lista funcțiilor publice vacante corespunzătoare puse la dispoziție pentru a opta în vederea numirii în una din funcțiile publice; opțiunea persoanei în cauză pentru ocuparea funcției publice teritoriale de execuție de inspector vamal grad profesional principal la Biroul Vamal Aeroport Oradea din cadrul Direcției Regionale pentru Accize și Vamale Cluj;

rezultatele finale ale examenului de testare profesională desfășurat în perioada 18 - 29 iulie 2011 pentru ocuparea funcțiilor publice vacante din cadrul Autorității Naționale a Vămilor. După cum rezultă din expunerea criticilor recurentului, sentința fondului este combătută numai în ceea ce privește considerentele referitoare la natura juridică a Ordinelor A.N.A.F. nr. 2406 din 04 iulie 2011 și nr. 2407 din 04 iulie 2011, calificate de instanță ca fiind acte administrative individuale și nu acte administrative normative, așa încât instanța de recurs va analiza doar criticile formulate pe acest aspect. Contrar recurentului, Înalta Curte reține că prima instanță a calificat în mod corect ordinele A.N.A.F., soluția adoptată fiind împărtășită și de instanța de recurs.

În primul rând, Înalta Curte constată că raționamentul judecătorului fondului, corect de altfel, s-a bazat pe ideea că Ordinele Președintelui A.N.A.F. nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 sunt acte administrative individuale, în raport de conținutul acestora și efectele produse în ordinea juridică, astfel că nu se impunea publicarea în M. Of. al României potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 și art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 110/2009, aspect care nu poate fi de natură a atrage sancțiunea inexistenței respectivelor acte administrative și implicit nulitatea actelor administrative emise în baza acestora, criticile formulate sub acest aspect sunt neîntemeiate. În acest context, esențială pentru soluționarea prezentei cauze este calificarea Ordinelor Președintelui A.N.A.F.

nr. 2406/2011 și nr. 2407/2011 ca fiind acte administrative normative sau acte administrative individuale, în raport de conținutul acestora și efectele produse în ordinea juridică. Actul administrativ normativ este acel act administrativ prin care se formulează reguli de drept generale și impersonale, se stabilesc situații juridice cu același caracter, aplicabile unui număr nedeterminat de subiecte de drept. Actul administrativ normativ, din punct de vedere material, al cuprinsului său, organizează aplicarea legilor și se aseamănă cu acestea, pentru că edictează reguli, norme, dispoziții generale și obligatorii pentru un număr nelimitat de subiecte. Actul administrativ individual este un act administrativ concret care privește aplicarea în concret a legilor și se adresează unui subiect de drept determinat s-au unei categorii anume a subiectelor de drept.

Așadar, cele două tipuri/categorii de acte administrative trebuie diferențiate atât în funcție de obiectul lor cât și în raport de criteriul determinabilității persoanelor cărora li se aplică, criterii față de care, Înalta Curte constată că, atât Ordinul nr. 2406/2011 privind structura organizatorică a A.N.V. și a unităților subordonate acesteia, precum și Ordinul nr. 2407/2011 prin care au fost aprobate statele de funcții pentru A.N.V.

- aparat central și structuri subordonate precum și Regulamentele pentru organizarea și desfășurarea examenului de testare profesională a funcționarilor publici și personalului contractual sunt acte administrative individuale, întrucât acestea nu prevăd reglementări de principiu și nu au o aplicabilitate generală, nu se adresează și nu produc efecte erga omnes, ci urmăresc stabilizarea unei situații juridice precise în favoarea unui număr restrâns și bine definit de subiecte de drept, respectiv funcționarilor publici și personalul contractual din cadrul Autorității Naționale a Vămilor. Astfel, în mod corect prima instanța a reținut că Ordinele Președintelui A.N.A.F.

nr. 2406/2011 și respectiv nr. 2407/2011, ce au stat la baza ordinului nr. 8402 din 06 septembrie 2011 , sunt acte administrative cu caracter individual, care produc efecte numai în raport cu persoanele care au făcut parte din cadrul structurii A.N.V., respectiv ale căror funcții au fost supuse reorganizării prin reducerea numărului de posturi, ca atare ele se adresează unui număr determinat de subiecte de drept, neputându-se reține aplicabilitatea erga omnes a acestora, rolul lor fiind acela de a aplica H.G. nr. 110/2009, privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor, stabilind structura concretă și statul de funcții al acestei autorități, inclusiv pentru Direcțiile corespunzătoare din teritoriu.

Odată stabilită natura juridică a celor două ordine mai sus indicate, în sensul că sunt acte individuale, devin aplicabile, în cauză, dispozițiile art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2004 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, potrivit cărora: „(2) Nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României: b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate. ” , precum și dispozițiile art. 55 alin. (3) din Anexa 1 la H.G. nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/ aprobării, potrivit cărora: „Nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of.

al României, Partea I, ordinele, instrucțiunile și alte acte cu caracter normativ clasificate potrivit legii, precum și cele cu caracter individual”. Prin urmare, în mod judicios instanța de fond a constatat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 și art. 5 alin. (4) din H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea A.N.V., cerința publicării fiind prevăzută de lege în raport de un act administrativ cu caracter normativ, iar nu individual, cum este cazul Ordinelor invocate în speță, emise în condițiile art. 5 alin. (3) și art. 7, art. 8 și art. 9 din H.G. nr. 110/2009 privind organizarea și funcționarea Autorității Naționale a Vămilor,modificată și completată prin H.G.

nr. 565/2011. Consecința calificării juridice a actelor în discuție nu antrenează inexistența/ nulitatea/ inoperabilitatea acestora și nu conduce la nulitatea actelor administrative emise în temeiul lor, respectiv Ordinul nr. 8402 din 06 septembrie 20112011, preavizul nr. 38341 din 05 iulie 2011, cum greșit susține recurentul. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de H.C. împotriva sentinței nr. 102 din 19 martie 2012 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 ianuarie 2013