ÎCCJ, decizie (scj.ro #85356)

Asigurări

sociale de sănătate. Neînregistrarea în contabilitate a contribuțiilor

angajatorului și angaților. Consecințe

Contribuțiile pentru fondul de asigurări sociale de

sănătate sunt creanțe bugetare ce se înregistrează în contul 220 („Debitori”)

și în contul 531 („Venituri de realizat”), iar nu în conturi extrabilanțiere,

deficiență care justifică actele sancționatorii aplicate de organele

Ministerului Finanțelor Publice

(Secția de contencios administrativ,

decizia nr.1552 din 15 aprilie 2003

)

Casa de Asigurări de Sănătate Satu-Mare a solicitat instanței de contenios

administrativ anularea deciziei nr.4 din 19 iunie 2002 a Direcției de Control

Financiar Satu-Mare.

S-a susținut că, în mod eronat, prin decizia contestată, s-a constatat

neînregistrarea în evidența contabilă a  unității, în contul „debitori”, a

obligațiilor de plată la fondul de asigurări sociale de sănătate înscrise în

declarațiile lunare depuse de plătitori și devenite scadente prin expirarea termenului

de  plată prevăzut de lege. S-a mai susținut că, în fapt, obligațiile

agenților economici față de casele de asigurări de sănătate trebuie evidențiate

în contul din afara bilanțului.

Colegiul jurisdicțional Satu-Mare prin sentința nr.33 din 2 iulie 2002, a

admis întâmpinarea și a anulat decizia atacată.

S-a reținut că, toate creanțele în discuție, se înregistrează, așa cum s-a

stabilit de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în conturi din afara

bilanțului.

Împotriva sentinței a formulat recurs jurisdicțional procurorul general

financiar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât

înregistrarea creanțelor de către casele județene de asigurări de sănătate,

trebuie făcută în contul 220 – „debitori”, iar nu într-un cont extrabilanțier.

Prin decizia nr.471 din 1 octombrie 2002, Curtea de Conturi – Secția

jurisdicțională a admis recursul jurisdicțional și a  modificat sentința

recurată, în sensul că a respins întâmpinarea formulată de Casa de Asigurări de

Sănătate Satu Mare.

Instanța a reținut că, în contul  979 – „Alte operațiuni în afara

bilanțului”, nu se ține evidența unor creanțe ce trebuie urmărite și încasate

de către instituția publică, în acest cont înregistrându-se alte elemente, pe

care le prevede în mod expres.

Decizia a fost atacată cu recurs de către Casa de Asigurări de Sănătate

Satu-Mare, reiterându-se susținerile din acțiune,  invocându-se

nelegalitatea și netemeinicia deciziei recurate în raport cu Normele

Metodologice privind funcționarea și finanțarea sistemului de  asigurări

de sănătate în conformitate cu Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.72/1998

privind modificarea și completarea Legii nr.145/1997 nr.CJAS/5 din 11 ianuarie

1999 avizate de  Ministerul Finanțelor și cu Precizările Metodologice

privind încheierea exercițiului financiar pe anul 2000 de către Casele de

asigurări de sănătate.

Criticile sunt neîntemeiate.

În conformitate cu dispozițiile art.15 din Legea nr.82/1991 republicată,

„Contabilitatea clienților și furnizorilor, a  celorlalte creanțe și

obligații se ține pe categorii, precum și pe fiecare persoană fizică sau

juridică”.

Decizia recurată este conformă acestei dispoziții legale, întrucât creanțele

bugetare scadente, constând în contribuții datorate la fondul de asigurări

sociale de sănătate, trebuiau

înregistrate în contul 220 – „Debitori”, care reprezintă un cont de active, în

debitul acestuia înregistrându-se drepturile instituției față de debitori, iar

în credit sumele încasate sau decontate de aceștia.

Este eronată susținerea recurentei că aceste creanțe nu constituie relații

patrimoniale.

Contribuțiile la fondul asigurărilor sociale de sănătate reprezintă creanțe

bugetare datorate de angajator și angajați – în condițiile legii – obligația

evidențierii  și încasării acestora  revenind caselor județene de

asigurări de sănătate; urmărirea și evidențierea lor nu se pot asigura prin

conturi  extrabilanțiere în partidă simplă, ci numai prin înregistrare

contabilă în  partidă dublă prin contul 220 – „Debitori”, debitat și prin

creditul contului 531 – „Venituri de realizat”.

Normele metodologice și instrucțiunile invocate de recurentă trebuie avute în

vedere numai în măsura în care nu dispun peste lege.

Având în vedere că, prin decizia recurată, Curtea de Conturi a apreciat

cu obiectivitate situația de fapt dedusă judecății, aplicând corespunzător

dispozițiile legale incidente, soluția pronunțată este legală și temeinică,

motiv pentru care s-a respins recursul ca nefondat.