ÎCCJ, decizie (scj.ro #85356)

Asigurări sociale de sănătate. Neînregistrarea în contabilitate a contribuțiilor angajatorului și angaților. Consecințe Contribuțiile pentru fondul de asigurări sociale de sănătate sunt creanțe bugetare ce se înregistrează în contul 220 („Debitori”) și în contul 531 („Venituri de realizat”), iar nu în conturi extrabilanțiere, deficiență care justifică actele sancționatorii aplicate de organele Ministerului Finanțelor Publice (Secția de contencios administrativ, decizia nr.1552 din 15 aprilie 2003 ) Casa de Asigurări de Sănătate Satu-Mare a solicitat instanței de contenios administrativ anularea deciziei nr.4 din 19 iunie 2002 a Direcției de Control Financiar Satu-Mare.

S-a susținut că, în mod eronat, prin decizia contestată, s-a constatat neînregistrarea în evidența contabilă a unității, în contul „debitori”, a obligațiilor de plată la fondul de asigurări sociale de sănătate înscrise în declarațiile lunare depuse de plătitori și devenite scadente prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege. S-a mai susținut că, în fapt, obligațiile agenților economici față de casele de asigurări de sănătate trebuie evidențiate în contul din afara bilanțului. Colegiul jurisdicțional Satu-Mare prin sentința nr.33 din 2 iulie 2002, a admis întâmpinarea și a anulat decizia atacată. S-a reținut că, toate creanțele în discuție, se înregistrează, așa cum s-a stabilit de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în conturi din afara bilanțului.

Împotriva sentinței a formulat recurs jurisdicțional procurorul general financiar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât înregistrarea creanțelor de către casele județene de asigurări de sănătate, trebuie făcută în contul 220 – „debitori”, iar nu într-un cont extrabilanțier. Prin decizia nr.471 din 1 octombrie 2002, Curtea de Conturi – Secția jurisdicțională a admis recursul jurisdicțional și a modificat sentința recurată, în sensul că a respins întâmpinarea formulată de Casa de Asigurări de Sănătate Satu Mare. Instanța a reținut că, în contul 979 – „Alte operațiuni în afara bilanțului”, nu se ține evidența unor creanțe ce trebuie urmărite și încasate de către instituția publică, în acest cont înregistrându-se alte elemente, pe care le prevede în mod expres.

Decizia a fost atacată cu recurs de către Casa de Asigurări de Sănătate Satu-Mare, reiterându-se susținerile din acțiune, invocându-se nelegalitatea și netemeinicia deciziei recurate în raport cu Normele Metodologice privind funcționarea și finanțarea sistemului de asigurări de sănătate în conformitate cu Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.72/1998 privind modificarea și completarea Legii nr.145/1997 nr.CJAS/5 din 11 ianuarie 1999 avizate de Ministerul Finanțelor și cu Precizările Metodologice privind încheierea exercițiului financiar pe anul 2000 de către Casele de asigurări de sănătate. Criticile sunt neîntemeiate. În conformitate cu dispozițiile art.15 din Legea nr.82/1991 republicată, „Contabilitatea clienților și furnizorilor, a celorlalte creanțe și obligații se ține pe categorii, precum și pe fiecare persoană fizică sau juridică”.

Decizia recurată este conformă acestei dispoziții legale, întrucât creanțele bugetare scadente, constând în contribuții datorate la fondul de asigurări sociale de sănătate, trebuiau înregistrate în contul 220 – „Debitori”, care reprezintă un cont de active, în debitul acestuia înregistrându-se drepturile instituției față de debitori, iar în credit sumele încasate sau decontate de aceștia. Este eronată susținerea recurentei că aceste creanțe nu constituie relații patrimoniale. Contribuțiile la fondul asigurărilor sociale de sănătate reprezintă creanțe bugetare datorate de angajator și angajați – în condițiile legii – obligația evidențierii și încasării acestora revenind caselor județene de asigurări de sănătate; urmărirea și evidențierea lor nu se pot asigura prin conturi extrabilanțiere în partidă simplă, ci numai prin înregistrare contabilă în partidă dublă prin contul 220 – „Debitori”, debitat și prin creditul contului 531 – „Venituri de realizat”.

Normele metodologice și instrucțiunile invocate de recurentă trebuie avute în vedere numai în măsura în care nu dispun peste lege. Având în vedere că, prin decizia recurată, Curtea de Conturi a apreciat cu obiectivitate situația de fapt dedusă judecății, aplicând corespunzător dispozițiile legale incidente, soluția pronunțată este legală și temeinică, motiv pentru care s-a respins recursul ca nefondat.