ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1985/2012

Prin cererea înregistrată la data de 15 septembrie 2009 (Dosar nr. 8688/2/2009) pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, și precizată la data de 5 februarie 2010, reclamantul B.V.

a chemat în judecată pe pârâții Agenția Națională a Funcționarilor Publici și Guvernul României solicitând anularea Ordinelor Președintelui ANFP nr. 1402 și nr. 1403 din 25 august 2009, precum și a altora asemenea, dispoziții, instrucțiuni ale pârâților, inclusiv ale Comisiei de Concurs precum și a regulamentelor privind organizarea și susținerea Concursului din data de 28 și 29 septembrie 2009, pentru ocuparea funcțiilor publice vacante corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici de prefect al județelor Argeș, Brașov, Cluj, Constanța, Dolj, Prahova, Timiș, Suceava, Teleorman și de prefect al municipiului București și de subprefect al județelor Alba (2 posturi), Bihor (2 posturi), Buzău (2 posturi), Gorj (2 posturi), Hunedoara (2 posturi), Maramureș (2 posturi), Dâmbovița, Olt, Tulcea, Vâlcea, de prefect al județelor Alba, Bihor, Buzău, Gorj, Hunedoara, Maramureș, Dâmbovița, Olt, Tulcea, Vâlcea și de subprefect al județelor Brașov (2 posturi), Cluj (2 posturi), Constanța, Dolj, Prahova (2 posturi), Timiș (2 posturi), Suceava (2 posturi) și subprefect al municipiului București (2 posturi) - proba scrisă, precum și în cazul celorlalte județe, din perioada 12-15 octombrie a. c. dispunând reprogramarea lor corespunzătoare prin organizarea în zile diferite și la ore diferite,

care să permită oricărui inspector guvernamental sau oricărei persoane care îndeplinește condițiile legale, să participe la oricare sau la toate concursurile organizate pentru funcția publică de prefect sau subprefect. Reclamantul a mai solicitat suspendarea acestor acte normative până la judecarea acțiunii în anulare și, pe cale de consecință, suspendarea concursurilor programate în perioada imediat următoare, determinând organizarea corespunzătoare a acestor concursuri cu impact asupra carierei sale de funcționar public. Totodată, prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 11 februarie 2010 (Dosar 1302/2/2010), reclamanta Agenția Națională a Funcționarilor Publici a chemat în judecată Ministerul Administrației și Internelor solicitând anularea Notei Raport nr. 21906 din 26 august 2009 a M.A.I.

și a Ordinelor nr. 1402 din 25 august 2009 și nr. 1403 din 25 august 2009 ale Președintelui A.N.F.P.

pentru aprobarea condițiilor de participare la concursul pentru ocuparea funcțiilor publice vacante corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici de prefect al județelor Alba, Bihor, Buzău, Gorj, Hunedoara, Maramureș, Dâmbovița, Olt, Tulcea, Vâlcea, și de subprefect al județelor Brașov (2 posturi), Cluj (2 posturi) Constanța, Dolj, Prahova (2 posturi), Timiș (2 posturi), Suceava (2 posturi) și subprefect al municipiului București (2 posturi) din data de 28 septembrie 2009 și a concursurilor de ocupare a funcțiilor publice vacante corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici de prefect al județelor Argeș, Brașov, Cluj, Constanța, Dolj, Prahova, Timiș, Suceava, Teleorman, de prefect al municipiului București și de subprefect al județelor Alba (2 posturi), Bihor (2 posturi), Buzău (2 posturi), Gorj (2 posturi), Hunedoara (2 posturi), Maramureș (2 posturi), Dâmbovița (1 post), Olt, Tulcea, Vâlcea din data de 28 septembrie 2009 și a tuturor actelor subsecvente.

La data de 10 martie 2010 (Dosar 1302/2/2010) pârâtul Guvernul României a depus la dosar cerere de suspendare a cauzei, în temeiul art. 244 alin. (1) C. proc. civ. susținând că de modul cum va fi soluționată cererea din Dosarul nr. 1302/2/2010, va depinde soluționarea Dosarului nr. 8688/2/2009.

Cererea a fost respinsă prin încheierea de ședință din data de 14 mai 2010 La data de 9 iunie 2010, reclamanta Agenția Națională a Funcționarilor Publici a depus o cerere precizatoare în sensul îndreptării erorilor materiale strecurate în cuprinsul celui de-al doilea capăt de cerere al acțiunii, respectiv: constatarea nulității concursurilor organizate pentru ocuparea funcțiilor publice vacante corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici de prefect al județelor Alba, Bihor, Buzău, Gorj, Hunedoara, Maramureș, Dâmbovița, Olt, Tulcea, Vâlcea și de subprefect al județelor Brașov (2 posturi), Cluj (2 posturi), Constanța, Dolj, Prahova (2 posturi), Timiș (2 posturi), Suceava (2 posturi) și subprefect al municipiului București (2 posturi) care au avut loc în data de 29 septembrie 2009, iar nu în data de 28 septembrie 2009 cum în mod greșit a fost menționat; constatarea nulității concursurilor organizate pentru ocuparea funcțiilor publice vacante corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici de prefect al județelor Argeș, Brașov, Cluj, Constanța, Dolj, Prahova, Timiș, Suceava, Teleorman, de prefect al municipiului București și de subprefect al județelor Alba (2 posturi), Bihor (2 posturi), Buzău (2 posturi), Gorj (2 posturi), Hunedoara (2 posturi), Maramureș (2 posturi), Olt, Tulcea, Vâlcea,

cu excepția postului de subprefect al județului Dâmbovița pentru considerentele expuse în motivarea cererii de chemare în judecată. Prin încheierea de ședință din data de 17 decembrie 2010 s-a dispus conexarea Dosarului nr. 1302/2/2010 la Dosarul nr. 8688/2/2009, în temeiul art. 164 C. proc. civ., având în vedere o strânsă legătură între obiectul și cauza celor două dosare. În cauză au formulat cerere de intervenție în nume propriu D.E., C.M., M.J., C.A., G.R., J.O.V. și B.I.A. Intervenienții au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei Agenția Națională a Funcționarilor Publici și excepția inadmisibilității cererii conexe, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâtul Guvernul României a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile și a lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, calitatea procesuală pasivă fiind condiționată de existența identității dintre pârât și cel obligat în raportul juridic.

Pârâtul a mai invocat excepția inadmisibilității cererii de suspendare a executării „actelor normative ... precum și a altor asemenea, dispoziții, instrucțiuni ale pârâților", pe motiv că pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, se află înregistrat Dosarul nr. 2534/54/2009, cu termen de judecată la data de 26 martie 2010 având același obiect ca și prezentul dosar, respectiv cererea reclamantului privind suspendarea executării „actelor normative ... precum și a altor asemenea, dispoziții, instrucțiuni ale pârâților" iar potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare "nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive". Prin încheierea din 18 februarie 2011, Curtea a respins excepția inadmisibilității cererii principale, a cererii conexe și a cererii de anulare a Notei - Raport nr. 216906 din 26 august 2009, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Guvernul României pe cererea principală, a admis excepția lipsei procedurii prealabile față de pârâtul Guvernul României pe cererea principală și a respins cererea principală față de pârâtul Guvernul României ca inadmisibilă.

Prin Sentința nr. 2976 din 15 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea principală formulată de reclamantul B.V. împotriva pârâtei ANFP, precum și cererea conexă formulată de reclamanta A.N.F.P împotriva pârâtului Ministerul Administrației și Internelor. A admis cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții D.E., B.I.A., M.J., C.A., G.R., C.M. și J.O.V.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin Adresele nr. 7828/MFV din 27 iulie 2009 și nr. 8042/MFV din 24 august 2009, Ministerul Administrației și Internelor a solicitat Agenției Naționale a Funcționarilor Publici să dispună măsurile necesare inițierii procedurii de concurs pentru ocuparea funcțiilor vacante, corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici, în conformitate cu prevederile art. 58 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici (republicare 2), cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora „Concursul de recrutare pentru funcțiile publice vacante din cadrul autorităților și instituțiilor publice centrale și locale, autorităților administrative autonome, precum și pentru serviciile publice deconcentrate ale ministerelor și ale celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale din unitățile administrativ-teritoriale este organizat, în condițiile legii, astfel: a) de comisia prevăzută la art. 18 alin. (1), pentru înalții funcționari publici.

Secretariatul tehnic al comisiei se asigură de Agenția Națională a Funcționarilor Publici și a art. VI din O.U.G. nr. 90/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul administrației publice. Având în vedere competența Agenției în monitorizarea recrutării, prin Adresa cu nr. 1904196 din 24 august 2009, s-a comunicat ministerului necesitatea transmiterii acordului ordonatorului principal de credite, potrivit dispozițiilor pct. 2 al art. VI din O.U.G. nr. 90/2009 privind reglementarea unor măsuri în domeniul administrației publice și faptul că Agenția asigură doar secretariatul tehnic al comisiei pentru recrutarea înalților funcționari publici, competența de organizare a concursului revenind comisiei.

Astfel, în data de 26 august 2009, Agenția a primit Nota - Raport nr. 216906 din 26 august 2009 de aprobare a ordonatorului principal de credite privind inițierea procedurii de concurs pentru ocuparea funcțiilor publice vacante corespunzătoare categoriei înalților funcționarilor publici de prefect și subprefect. Ca urmare, au fost emise Ordinele nr. 1402 și 1403/2009 ale președintelui ANFP prin care s-a stabilit secretariatul tehnic al Comisiei și al Comisiei de soluționare a contestațiilor, precum și datele de desfășurare a concursului, respectiv 28 septembrie 2009 și 29 septembrie 2009. Curtea a apreciat că prin aceste dispoziții nu se încalcă principiul egalității șanselor și al nediscriminării, rezultate din art. 16 alin. (3) din Constituția României, așa cum afirmă reclamantul deoarece fiecare candidat are posibilitatea să se înscrie la concurs pentru orice funcție scoasă la concurs, dacă îndeplinește condițiile stabilite de lege.

Pe de altă parte, pârâta are dreptul să stabilească orice dată de desfășurare a concursului, atât timp cât în lege nu există nici o restricție. Totodată, prima instanță a reținut că deși art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009 suspendă ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice, textul acestuia a fost completat cu alin. (2 1 ), prin pct. 1 al art. VI din O.U.G. nr. 90/2009 (M. Of. 457 din 1 iulie 2009), în sensul că organizarea de concursuri pentru ocuparea posturilor vacante corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici este posibilă dacă sunt îndeplinite cumulativ două cerințe: ocuparea posturilor vacante să nu duca la majorarea numărului total de posturi ocupate și sa se încadreze în cheltuielile de personal aprobate prin buget.

Prin urmare, textul art. 22 alin. (2 1 ) din O.U.G. nr. 34/2009 nu mai instituie nici o condiție cu privire la momentul vacantării funcțiilor pentru care se organizează concursul. Cum în speță, toate posturile pentru care reclamanta conexă a organizat concursul erau ocupate (chiar daca temporar), iar bugetul conținea prevederi pentru aceste posturi, prin Nota - Raport nr. 216906 din 26 august 2009 menționându-se faptul că „ocuparea posturilor vacante nu duce la majorarea numărului total de posturi ocupate, acestea încadrându-se în cheltuielile de personal aprobate prin. buget", s-a reținut că sunt îndeplinite condițiile din art. 22 alin. (2 1 ) din O.U.G. nr. 34/2009 astfel că acest concurs a fost organizat cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

Totodată, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a întreprins demersurile în vederea publicării anunțului privind organizarea concursului; concursul s-a desfășurat cu respectarea celor 3 etape prevăzute la art. 10 alin. (1) lit. a), b) și c) din H.G.

nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalților funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari publici, cu modificările și completările ulterioare; selecția dosarelor candidaților s-a finalizat, potrivit procesului-verbal al Comisiei de concurs înregistrat sub nr. 15 din 24 septembrie 2009, proba scrisă și interviul au fost susținute la datele de 28 și 29 septembrie 2009, toți candidații rămași în concurs fiind declarați admiși, potrivit proceselor-verbale nr. 17 din 28 septembrie 2009 și nr. 18 din 29 septembrie 2009. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții Agenția Națională a Funcționarilor Publici și B.V., acest din urmă reclamant formulând recurs și împotriva încheierii de conexare pronunțată la data de 17 decembrie 2010, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și 304 1 C. proc.

civ. Recurenta combate hotărârea fondului sub aspectul aplicării eronate a dispozițiilor art. 22 alin. (2 1 ) din O.U.G. nr. 34/2009, arătând că soluția adoptată ignoră împrejurarea că funcțiile publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici erau vacante înainte de intrarea în vigoare a acestui act normativ. Faptul că funcțiile publice de conducere în discuție erau exercitate de intimații - intervenienți cu caracter temporar nu echivalează „cu ocuparea funcțiilor publice", în sensul art. 92 alin. (1) din Legea nr. 188/1999. În esență, aceste recurent reiterează în cuprinsul căii de atac exercitate motivele de fapt și de drept ale acțiunii introductive, fără a formula critici concrete argumentate la adresa soluției fondului.

Recurentul este nemulțumit de faptul că prin suprapunerea datelor și orelor de începere a concursului nu are posibilitatea să candideze la mai multe funcții din mai multe județe, considerând că prin aceasta se ignoră principiul egalității șanselor și al nediscriminării, ce rezultă din art. 16 alin. (3) din Constituție. De asemenea, recurentul combate principial modalitatea de recrutare prin concurs aleasă de instituțiile publice chemate în judecată, arătând că în accepțiunea Legii nr. 188/1999 și a Legii nr. 161/2003, aceasta ar trebui să fie ultima. În fine, recurentul mai susține că Dosarul nr. 1302/2/2010 nu trebuia conexat la Dosarul nr. 8688/2/2009, ci suspendat până la soluționarea acestuia din urmă.

În cauză au formulat întâmpinări intimații Ministerul Administrației și Internelor, o parte dintre intervenienți, precum și Agenția Națională a Funcționarilor Publici, situându-se pe poziții diferite în funcție de interesul lor procesual, după cum urmează: Atât intimatul Ministerul Administrației și Internelor, cât și intimata-recurentă Agenția Națională a Funcționarilor Publici au solicitat admiterea recursurilor formulate, în esență pentru motivele prezentate, decurgând din aplicarea greșită a legii, respectiv a art. 22 alin. (2) și (2 1 ) din O.U.G. nr. 34/2009, în condițiile în care funcțiile publice scoase la concurs (mai puțin cea de subprefect în cadrul Instituției Prefectului - Județul Dâmbovița) erau vacante înainte de adoptarea ordonanței.

În plus, intimatul Ministerul Administrației și Internelor a mai susținut în cuprinsul întâmpinării că în speță este aplicabilă forma O.U.G. nr. 34/2009 în vigoare la data aprobării desfășurării concursului, respectiv 26 august 2009,iar nu o formă ulterioară, după cum greșit a considerat judecătorul fondului. Apărările intimaților B.I.A., C.M., C.A. și D.E.: Toți acești intimați au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate, arătând că au participat la concursul organizat în vederea ocupării definitive a posturilor în care fuseseră numiți temporar, fiind declarați admiși după parcurgerea întregii proceduri. în măsura în care Agenția Națională a Funcționarilor Publici ar fi constatat nereguli în organizarea concursului avea posibilitatea să dispună amânarea sau suspendarea acestuia, potrivit art. 221 din Legea nr. 188/1999, iar nu să solicite anularea ordinelor emise de propriul președinte, cu invocarea propriei culpe, după finalizarea concursului.

Referitor la problema de drept invocată în recursul Agenției Naționale a Funcționarilor Publici, intimații arată că prima instanță a aplicat și interpretat corect prevederile art. 22 din O.U.G. nr. 34/2009, câtă vreme ordonatorul principal de credite și-a exprimat acordul cu privire la demararea concursului, asumându-și responsabilitatea încadrării în cheltuielile de personal aprobate prin buget (posturile fiind ocupate interimar). Examinând sentința atacată prin prisma recursurilor declarate, a apărărilor din întâmpinări, cât și sub toate aspectele, potrivit art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală, nefiind identificate motive de modificare ori de casare, după cum se va detalia în continuare.

Prin sentința ce face obiectul recursurilor de față au fost soluționate două acțiuni judiciare inițiate independent de către B.V. și Agenția Națională a Funcționarilor Publice, înregistrate sub nr. 8689/2/2009, respectiv 1302/2/2010, conexate ulterior, având ca finalitate, în esență, anularea actelor administrative în baza cărora s-a organizat și desfășurat concursul pentru înalții funcționari publici (prefect și subprefect) din perioada 28-29 septembrie 2009. Curtea de Apel, pentru motivele expuse la pct. 1.2 din această decizie, a reținut că toate criticile de nelegalitate aduse de reclamanți sunt nefondate. Această concluzie este corectă, ea fiind adoptată și de instanța de control judiciar, pentru argumentele expuse în continuare, ca răspuns punctual la criticile formulate de recurenți.

Prin încheierea pronunțată la data de 17 decembrie 2010, prima instanță a dispus conexarea celor două dosare, în temeiul art. 164 C. proc. civ., având în vedere strânsa legătură existentă între obiectul și cauza acestora. Este evident că finalitatea demersului procedural a vizat o bună administrare a justiției, în principal prin evitarea pronunțării unor soluții contradictorii. Soluția de suspendare a judecării dosarului inițiat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., preconizată de recurentul B.V., este în afara premisei acestui text de lege, câtă vreme petitul principal al celor două acțiuni: anularea ordinelor Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr. 1402 și nr. 1403/2009 este identic.

Referitor la principiul egalității șanselor și al nediscriminării Prin ordinele Agenției Naționale a Funcționarilor Publici nr. 1402 și nr. 1403 din 25 iunie 2009 s-au aprobat condițiile de participare la concursul pentru ocuparea funcțiilor publice vacante corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici de prefect și de subprefect, la solicitarea Secretarului de Stat pentru Relația cu Instituțiile Prefectului din Ministerul Administrației și Internelor, exprimată prin Adresele nr. 7828 din 27 iulie 2009 și nr. 8042 din 24 august 2009. Prin cele două acte administrative menționate s-au stabilit și datele de desfășurarea concursului pentru proba scrisă: 28 septembrie 2009, respectiv 29 septembrie 2009, candidații pentru cele 20 de funcții publice de prefect și 30 de funcții de subprefect fiind partajați echilibrat în cele două zile de concurs.

Criticile recurentului B.V. converg către ideea că prin limitarea la doar două zile a posibilității de a susține proba scrisă la concursul de recrutare organizat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici i s-a îngrădit dreptul de a candida „la oricare sau la toate" funcțiile publice vizate de cele două ordine. Acest punct de vedere nu poate fi primit, neexistând nicio prevedere legală care să oblige Agenția Națională a Funcționarilor Publici să stabilească date diferite pentru fiecare din funcțiile publice scoase la concurs, după cum în mod just a reținut judecătorul fondului. Pe de altă parte, un candidat la funcția de prefect sau de subprefect trebuie să-și prioritizeze rațional opțiunile, potrivit propriilor criterii și posibilități de dezvoltare a carierei, nefiind rezonabil să candideze pentru oricare din cele 50 de posturi scoase la concurs, indiferent de județ.

În contextul anterior redat nu se poate afirma că prin actele administrative atacate s-ar fi încălcat principiul egalității de șanse garantat prin art. 16 alin. (3) din Constituție ori că recurentul B.V. ar fi fost discriminat în sensul art. 2 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, câtă vreme toate persoanele care au participat la concursul în discuție s-au supus acelorași reguli, fiind diferențiate numai pe baza punctajului obținut în urma probei scrise și a interviului. În fine, nici susținerea aceluiași recurent referitoare la modalitatea aleasă pentru ocuparea funcției publice, prin concurs, care nu ar respecta ordinea instituită de legiuitor prin art. 56 din Legea nr. 188/1999 nu poate fi primită.

Potrivit acestui text legal: „Ocuparea funcțiilor publice se face prin: a) promovare; b) transfer; c) redistribuire; d) recrutare; e) alte modalități prevăzute expres de lege"; În timp ce art. 57 din același act normativ dispune că „recrutarea în vederea intrării în corpul funcționarilor publici se face prin concurs". Din chiar cuprinsul reglementării invocate de recurent rezultă că legiuitorul nu a stabilit o ordine de prioritate în privința modalității de ocupare a unei funcții publice. În cazul concret examinat, pentru ocuparea unei funcții publice corespunzătoare categoriei înalților funcționarilor publici erau incidente dispozițiilor art. 69 din H.G.

nr. 341/2007 privind intrarea în categoria înalților funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari publici,prin care legiuitorul secundar a stabilit într-adevăr o ordine de prioritate în sensul că se aplică mai întâi dispozițiile privind mobilitatea, cuprinse în art. 27din același act normativ și abia apoi se organizează concursul. Recurentul B.V. nu a invocat însă că s-ar fi încadrat în ipoteza normei indicate pentru a beneficia de mobilitate în una din funcțiile de prefect sau subprefect pentru care a candidat, așa încât soluția organizării unui concurs apare ca fiind legală. Recursul declarat de Agenția Națională a Funcționarilor Publici, ca și acțiunea sa judiciară, se centrează pe teza organizării concursului cu încălcarea dispozițiilor art. 22 alin. (2) din O.U.G.

nr. 34/2009 cu privire la rectificarea bugetară pe anul 2009 și reglementarea unor măsuri specifice. Pentru a putea concluziona în această privință se impune a reda dispozițiile art. 22 alin. (1), (2), (2 1 ) lit. a) și (3) din actul normativ indicat, text care la data emiterii actelor administrative atacate avea următorul cuprins: (1) „Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art. 21. Posturile pentru care au fost demarate procedurile de organizare a concursurilor la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, precum și cele a căror ocupare a fost deja aprobată de Guvern prin memorandum pot fi ocupate în condițiile legii.

(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), ordonatorii principali de credite, în cazuri temeinic justificate, pot aproba ocuparea unui procent de maximum 15% din totalul posturilor ce se vor vacanta după data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, numai în condițiile încadrării în cheltuielile de personal aprobate prin buget. Pentru posturile din sistemul de învățământ preuniversitar de stat, urmărirea încadrării în procentul de maximum 15% se realizează la nivelul întregului sistem de învățământ preuniversitar de stat, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului.

(21) Încadrarea în procentul de 15% prevăzut la alin. (2) nu se aplică în situația în care ocuparea posturilor vacante nu duce la majorarea numărului total de posturi ocupate, cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate prin buget, la nivelul ordonatorului principal de credite, în cazul ocupării posturilor vacante corespunzătoare: a) categoriei înalților funcționari publici; 3) Ocuparea posturilor prevăzute la alin. (2), (2 1 ), (2 2 ) și (2 4 ) se face în condițiile legii, pe răspunderea ordonatorilor principali de credite". Interpretând gramatical și teleologic textul de lege, judecătorul de la Curtea de Apel a ajuns la concluzia că în speță nu prezintă nicio relevanță momentul vacantării posturilor de înalți funcționari publici - anterior sau ulterior intrării în vigoare a ordonanței de urgență - pentru că alineatul (2 1 ) nu instituie o atare condiție.

Această concluzie este justificată, în contextul în care prin chiar Nota raport nr. 216906 din 26 august 2009 întocmită de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Generală de Recurse Umane, în calitate de ordonator principal de credite, se arată că „ocuparea posturilor vacante se încadrează în cheltuielile de personal aprobate prin buget", toate posturile scoase la concurs fiind ocupate temporar la epoca respectivă. De altfel, deși recurenta Agenția Națională a Funcționarilor Publici a criticat interpretarea fondului, nu a contestat această premisă factuală. În fine, susținerea intimatului Ministerul Administrației și Internelor din întâmpinare, referitoare la încălcarea principiului tempus regit actum, prin aceea că instanța de fond ar fi aplicat un text care nu era în vigoare la data de 26 august 2009, data aprobării desfășurării concursului, este lipsită de orice consistență, câtă vreme alineatul (2 1 ) al art. 22 din O.U.G.

nr. 34/2009, intrase deja în vigoare, fiind introdus prin art. VI pct. 1 din O.U.G. nr. 90/2009, începând cu data de 1 iulie 2009. Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se vor respinge recursurile de față ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de B.V. și de Agenția Națională a Funcționarilor Publici împotriva Sentinței nr. 2976 din 15 aprilie 20111 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, și a încheierii de conexare din data de 17 decembrie 2010, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 aprilie 2012. Procesat de GGC - DG