ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1494/2015

Decizia nr. 1494/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată;

Prin acțiunea înregistrată la Curtea de Apel București, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, primul-ministru al României, Secretariatul General al Guvernului României, B., Instituția prefectului Județul Maramureș, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, obligarea pârâților de rândul 1, 2 și 3 să facă toate demersurile necesare pentru a-l numi în funcția publică de subprefect al Județului Maramureș sau într-o funcție publică corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici; obligarea pârâtelor de rândul 4 și 5 să-i achite drepturile salariale cuvenite începând cu data de 16 iulie 2010 la zi respectiv până la numirea în funcția publică de Subprefect al Județului Maramureș sau într-o funcția publică similară corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici; cu cheltuieli de judecată.

În motivele acțiunii a arătat că în data de 28 septembrie 2009 a susținut concursul național pentru ocuparea funcției publice vacante corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici de subprefect al Județului Maramureș și a fost declarat admis. Până la data în speță exercita cu caracter temporar această funcție publică.

Prin H.G. nr. 484 din 15 iulie 2010 s-a dispus încetarea exercitării cu caracter temporar de către reclamant a funcției publice de subprefect al Județului Maramureș. De la data publicării acestei hotărâri în M. Of. și până în prezent nu a fost numit într-o funcție publică corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici, așa cum era normal și legal să se procedeze.

A precizat că sentința civilă nr. 2976 din 15 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București în Dosarul nr. x/2/2009 s-au respins ca neîntemeiate cererile formulate de reclamantul C. și de D. împotriva pârâtului B., prin care se solicita anularea Concursului din data de 28 și 29 septembrie 2009 pentru ocuparea funcțiilor publice vacante corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici, pentru mai multe funcții de prefect și subprefect, inclusiv pentru funcția de subprefect al județului Maramureș.

A menționat că Hotărârea Curții de Apel București a rămas irevocabilă la data de 19 aprilie 2012, prin Decizia nr. 1985 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2/2009. Prin această hotărâre judecătorească s-au respins recursurile declarate de C. și D. împotriva sentinței civile nr. 2976 din 15 aprilie 2011 a Curții de Apel București, ca nefondate.

Ca urmare, nu exista și nici nu există vreun impediment legal ca pârâții de rândul 1, 2 și 3 să fi dat curs favorabil cererii sale.

În acest sens, prin adresa din data de 20 septembrie 2012, primită de pârâtul de rândul 3 în data de 24 septembrie 2012, a solicitat să facă toate demersurile necesare pentru a fi numit în funcția publică de subprefect al Județului Maramureș sau într-o funcție publică corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici.

S-a arătat că prevederile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv „persoanele care au promovat concursul național prevăzut la alin. (1) pot fi numite în funcțiile publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici”, nu ar avea caracter obligatoriu pentru persoanele și instituțiile care au competența legală de numire în funcția publică.

Art. 92 alin. (1)

1

din Legea nr. 188/1999 prevede în mod expres că „exercitarea cu caracter temporar a unei funcții publice corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici, se realizează, în mod excepțional, la propunerea justificată a conducătorului autorității sau instituției publice în al cărui stat de funcții există funcția publică corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici vacantă sau temporar vacantă, de către funcționarii publici sau, după caz, de funcționarii publici cu statut special care îndeplinesc cerințele prevăzute la alin. (1), cu avizul E."

Întrucât potrivit art. 19 alin. (1) lit. b), coroborat cu art. 12 lit. f) din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, numirea în funcția publică de inspector guvernamental se face de primul-ministru, s-a impus și chemarea acestuia în judecată.

1.2. Întâmpinările formulate în cauză;

Întâmpinarea formulată de Guvernul României Secretariatul General al Guvernului, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată.

În conformitate cu art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau dacă nu a primit nici un răspuns, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei și eventual reparații pentru daune morale.

A precizat pârâtul că obiectul principal al cererii deduse judecății îl constituie refuzul nejustificat al autorității, având semnificația stabilită prin art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, fiind circumscris indiscutabil celei de-a doua ipoteze a textului art. 8 din același act normativ, potrivit cărora "se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum si prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".

În acest context a apreciat că art. 11 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede termenul de 6 luni pentru introducerea acțiunii în contencios administrativ și momentul de la care acesta începe să curgă.

Problema în litigiu este momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție stabilit imperativ de legiuitor, înăuntrul căruia se poate cere instanțelor specializate de contencios administrativ obligarea autorităților administrative de a-i rezolva părților reclamante cererea referitoare la un eventual drept recunoscut de lege.

Sub acest aspect, din analiza actelor dosarului și susținerilor părții reclamante, reiese că cererea prin care a solicitat emiterea în temeiul art. 12 din Legea nr. 188/1999 a unui act administrativ individual prin care să fie numit într-o funcție publică a fost depusă și înregistrată la Registratura Generală a Secretariatului General al Guvernului sub nr. 14652 din 24 septembrie 2012, aspect confirmat și de datele înscrise în tichetul de recomandată al Poștei Române.

Întrucât pretențiile reclamantului nu se încadrau printre atribuțiile și competențele proprii ale Secretariatului General al Guvernului, astfel cum sunt stabilite prin dispozițiile H.G. nr. 405/2007, instituția sesizată a transmis această cerere spre competentă analiză și soluționare către D., dar și la B.

Prin urmare, față de susținerile reclamantului privind lipsa vreunui răspuns al autorităților competente la cererea de numire în funcție publică, în analiza excepției tardivității instanța urmează a se raporta la data expirării termenului legal de soluționare a petiției.

În considerarea dreptului invocat prin cererea dedusă judecății, partea reclamantă a inițiat demersuri prin care a solicitat emiterea în condițiile art. 12 din Legea nr. 188/1999 a unui act administrativ individual prin care să fie numit într-o funcție publică, așa încât termenul de prescripție prevăzut de art. 11 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi calculat în raport cu data depunerii și înregistrării cererii la Registratura Generală a Secretariatului General al Guvernului sub nr. 14652 din 24 septembrie 2012.

S-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Secretariatului Generale al Guvernului.

Pe fondul cererii de obligare a Guvernului României la emiterea unei hotărâri de numire în funcția de subprefect al Județului Maramureș, urmare a promovării concursului din data de 28 septembrie 2009, a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Întâmpinarea formulată de Prefectul Județului Maramureș;

Instituția prefectului Județului Maramureș, prin întâmpinarea formulată a relevat următoarele:

Potrivit Legii nr. 340 din 12 iulie 2004 republicată privind prefectul și instituția prefectului, a H.G. nr. 460/2006 pentru aplicarea unor prevederi ale Legii nr. 340/2004, funcțiile publice de subprefecți figurează în structura cadru de organizare a Instituției prefectului, dar ordonatorul principal de credite este B., iar atributul numirii într-o funcție publică de subprefect revine Guvernului României sau în cazul numirii într-o funcție publică similară corespunzătoare înalților funcționari publici, competența revine Primului Ministru al României.

În conformitate cu dispozițiile art. 7 din H.G. nr. 341 din 11 aprilie 2007 privind intrarea în categoria înalților funcționari publici, managementul carierei și mobilitatea înalților funcționari publici intrarea în categoria înalților funcționari publici se face prin concurs național organizat în condițiile legii.

Prin H.G. nr. 160 din 25 februarie 2009 reclamantul A. a fost numit pentru a exercita, cu caracter temporar, funcția publică de subprefect al Județului Maramureș până la organizarea concursului în vederea ocupării definitive a postului, iar prin H.G. nr. 687 din 15 iulie 2010 s-a dispus încetarea exercitării cu caracter temporar a acestei funcții publice.

Instituția Prefectului are obligația de a asigura, aplicarea și respectarea Constituției, a legilor, a ordonanțelor și a hotărârilor Guvernului, a celorlalte acte normative. În acest moment Instituția Prefectului nu poate da curs favorabil solicitării formulate motiv pentru care lasă la aprecierea instanței soluționarea pricinii și solicită exonerarea Instituției Prefectului Maramureș de Ia plata cheltuielilor de judecată.

Întâmpinarea formulată de B.;

B., prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant.

În raport de calitatea de ordonator terțiar de credite a Instituției Prefectului - Județul Maramureș, B. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

2.3. Sentința și considerentele primei instanțe;

Prin sentința nr. 379/2013, Curtea de Apel Cluj a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României; primul-ministru al României - F.; Secretariatul General al Guvernului României; B. și Instituția prefectului Județului Maramureș.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că excepția inadmisibilității cererii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile administrative față de pârâtul Guvernul României este nefondată, deoarece reclamantul a parcurs procedura administrativă prealabilă față de Secretariatul General al Guvernului, aceasta fiind singura instituție abilitată care putea să facă toate demersurile necesare în vederea soluționării cererilor sale.

Referitor la excepția tardivității s-a apreciat că cererea a fost introdusă în termen întrucât secretariatul general al Guvernului a primit cererea reclamantului la data de 24 septembrie 2012. Conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004 cererea sa trebuia să fie soluționată în termenul legal de 30 de zile.

După expirarea celor 30 de zile, respectiv începând cu data de 24 octombrie 2012 a început să curgă termenul de prescripție de 6 luni. Pentru a fi în termen, acțiunea trebuia formulată până cel târziu în data de 24 aprilie 2013, acțiunea fiind înregistrată la data de 17 aprilie 2013, cu respectarea prevederilor art. 11 din Legea nr. 554/2004.

De asemenea, prima instanță a considerat că G. are calitate procesuală pasivă.

Curtea de apel a apreciat că dispozițiile alin. (2) al art. 18 din Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare nu au un caracter imperativ, lăsând decizia de numire în funcția publică la aprecierea persoanei stabilite prin lege.

Sunt nefondate susținerile reclamantului privind obligația autorităților pârâte de emitere a vreunui act de numire a acestuia pentru o funcție corespunzătoare categoriei înalților funcționari publici atât timp cât, prin actele normative aplicabile în domeniul funcției publice, legiuitorul nu a impus dispoziții cu caracter imperativ în acest domeniu, astfel încât încălcarea lor nu impune nici o sancțiune în cazul în care nu se dă curs propunerii de numire în funcția publică, situații juridice care, conform dreptului comun, sunt de strictă interpretare și aplicare.

A mai reținut instanța de fond că prin H.G. nr. 687/2010, executivul a dispus încetarea exercitării funcției publice de subprefect al Județului Maramureș de către reclamant, în condițiile art. 19 alin. (1) lit. a) și art. 92 din Legea nr. 188/1999 republicată, măsură ce nu a fost contestată.

Potrivit art. 45 din H.G. nr. 341/2007 prevede că înalții funcționari publici au dreptul de a solicita, în condițiile legii și ale prezentei hotărâri, modificarea raporturilor de serviciu.

Din conținutul art. 45 din H.G. nr. 341/2007 rezultă că au dreptul de a solicita modificarea raporturilor de serviciu numai înalții funcționari publici, condiție neîndeplinită în speță, reclamantul neavând o asemenea calitate la data formulării cererii, funcția de subprefect fiind exercitată doar în mod temporar și excepțional.

Această măsură a încetat, așa cum s-a mai arătat, prin H.G. nr. 687/2010, așa încât lipsa soluționării favorabile a cererii nu a adus nicio vătămare reclamantului, nefiindu-i aplicabile prevederile art. 45 din H.G. nr. 341/2007.

Prin cererea adresată Secretariatului General al Guvernului și prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul a invocat în susținerea legalității demersului său, împrejurarea că în data de 28 septembrie 2009 a participat la un concurs pentru ocuparea funcției publice de subprefect al Județului Maramureș pe care l-a promovat.

În acest context, trebuie observat că art. 11 din H.G. nr. 341/2007, cuprins în Secțiunea 1 din hotărâre, privitoare la concursul de intrare în categoria înalților funcționari publici, prevede că se consideră admis la concursul pentru ocuparea unei funcții publice vacante din categoria înalților funcționari publici candidatul care a obținut cel mai mare punctaj dintre candidații care au concurat pentru aceeași funcție publică, cu condiția ca acesta să fi obținut punctajul minim necesar promovării. Numirea se face prin act administrativ emis în conformitate cu prevederile Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în termen de cel mult 30 de zile de la data afișării rezultatelor finale ale concursului de către comisia de concurs. Cu toate că susține că a promovat examenul, reclamantul nu a procedat în condițiile art. 11 din H.G. nr. 341/2007, nesolicitând valorificarea rezultatului acestuia, respectiv numirea în funcția de subprefect al Județului Maramureș.

De asemenea, cererea principală de numire în funcția de subprefect al Județului Maramureș nu poate fi admisă și din cauza numirii domnului H., actualul subprefect al Județului Maramureș, prin H.G. nr. 525/2012 - act administrativ necontestat și în privința căruia instanța nu a fost învestită.

În ceea ce privește cererea subsidiară de numire pe un post de inspector guvernamental, conform principiului mobilității înalților funcționari publici, întemeiată pe prevederile art. 25 alin. (1) lit. a) și b) și alin. (2) din H.G. nr. 341/2007, se poate reține că potrivit acestor texte de lege, mobilitatea înalților funcționari publici se realizează în categoria înalților funcționari publici prin modificarea raporturilor de serviciu.

Deci, mobilitatea într-o funcție din categoria înalților funcționari publici, prin modificarea raporturilor de serviciu este permisă de lege numai cu privire la persoanele care au această calitate, or reclamantul nu este înalt funcționar public, astfel că și cererea subsidiară este neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A.

2.1. Motivele de recurs;

În motivele de recurs, reclamantul a susținut că sentința prin care s-a respins acțiunea având ca obiect anularea concursului din 28/29 septembrie 2009 a rămas irevocabilă la 19 aprilie 2013, prin respingerea recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție și ca urmare, de la această dată trebuia să fie numit pe postul de subprefect, situație adusă la cunoștința pârâților prin adresa din 25 iulie 2012, ceea ce echivalează cu propunerea de numire pe post.

A arătat recurentul că neexecutarea obligației de a-l numi pe post îi vatămă drepturile sale, astfel că se impune admiterea acțiunii.

2.2. Întâmpinările formulate în cauză;

Prin întâmpinare, Guvernul României și B. au solicitat respingerea recursului întrucât prin promovarea concursului pentru funcția de subprefect nu a dobândit un drept, ci numai vocația de a ocupa funcția respectivă.

2.3. Analiza motivelor de recurs;

Înalta Curte, examinând motivele de recurs, sentința primei instanțe, situația de fapt și legislația aplicabilă, constată că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce se vor expune în continuare.

Reclamantul-recurent a participat la concursul organizat la data de 28 septembrie 2009, pentru intrarea în categoria înalților funcționari publici, în precedent ocupând această funcție prin numire temporară.

Din probele cauzei rezultă că acesta a promovat concursul de intrare în categoria înalților funcționari publici, însă nu a fost numit pe post de subprefect.

D. a solicitat anularea concursului, cerere ce a format obiectul Dosarului nr. x/2/2009.

Prin sentința nr. 2976/2011 Curtea de Apel București a respins acțiunea pentru anularea concursului din 28/29 septembrie 2009, soluție menținută și de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Potrivit art. 18 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, intrarea în categoria înalților funcționari publici se face prin concurs național, iar recrutarea se face de către o comisie de permanență, independentă, formată din 7 membri .

În baza art. 18 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, persoanele care au promovat concursul național pot fi numite în funcțiile publice corespunzătoare.

Din expunerea prevederilor Legii nr. 188/1999 rezultă că legiuitorul a reglementat mai multe etape în vederea ocupării unui post de înalt funcționar public.

Prima etapă este aceea a participării la concursul național, în vederea intrării în categoria înalților funcționari publici, apoi urmează etapa recrutării și numirii funcționarilor publici.

În speță, reclamantul a parcurs prima etapă, aceea a participării la concurs național.

Cu privire la numire, din interpretarea textului art. 18 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 rezultă că, sub acest aspect, legiuitorul nu a instituit obligația autorităților competente de a numi în funcție persoana care a promovat concursul, întrucât norma de drept are caracter supletiv, numirea fiind dependentă și de alte condiționalități legale, astfel cum rezultă din prevederile art. 16 din Legea nr. 188/1999.

Între condițiile enumerate de art. 16 din Legea nr. 188/1999 este și aceea a promovării concursului național pentru intrare în categoria înalților funcționari publici.

Această condiție este necesară pentru numirea pe post, dar nu suficientă, tocmai de aceea legiuitorul folosește în art. 18 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 sintagma „pot fi numiți”.

Potrivit art. 18 alin. (1) lit. f) din H.G. nr. 341/2007, actul administrativ normativ infralegislativ aplicabil situației analizate, comisia formulează propunerea de numire a candidatului declarat admis, pe care o transmite prin secretariatul comisiei, persoanei care are competența legală de numire în funcția publică.

De asemenea, potrivit art. 11 din H.G. nr. 341/2007, persoana care promovează concursul național va fi numită prin decizie a primului ministru în termen de 30 de zile de la data comunicării rezultatelor.

Or, în cauză, reclamantul nu a solicitat numirea în cadrul acestui termen și, mai mult, nu a contestat H.G. nr. 525/2012, prin care a fost numită subprefect al Județului Maramureș o altă persoană.

În cauză, comisia de concurs nu a formulat propunerea de numire pe post, astfel cum se prevede în art. 18 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 188/1999, context în care reclamantul nu are calitate de înalt funcționar public, iar eventualele propuneri formulate de alte entități nu acoperă cerința legii.

În concluzie, prin participarea și promovarea reclamantului la concursul din 28/29 septembrie 2009, acesta nu a dobândit calitatea de înalt funcționar public.

Având în vedere considerentele prezentei decizii și argumentele instanței de fond însușite de instanța de recurs, în baza art. 496 C. proc. civ. (2010), recursul urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 379 din 28 iunie 2013 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 martie 2015.