ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1881/2012

Prin cererea

înregistrată și precizată pe rolul Curți d Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, reclamantul T.G. a solicitat, în

contradictoriu, cu pârâții Satul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietății,

obligarea acesteia din urmă la finalizarea analizării dosarului în care se află

Ordinul Prefectului Județului Vrancea nr. 11985 din 9 iulie 2009 și

transmiterea către un evaluator autorizat și obligarea pârâtei la emiterea

deciziei sau titlului de despăgubire de către Comisia Centrală pentru

stabilirea despăgubirilor.

În motivarea cererii,

reclamantul a arătat că prin cererea nr. 845912 din 17 decembrie 2009 a

solicitat Direcției pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001 să dispună

măsuri de soluționare a dosarului său în care se află Ordinul Prefectului

Județului Vrancea nr. 11985 din 9 iulie 2009 și emiterea deciziei de către

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

A arătat că deși a

fost îndeplinită procedura prealabilă potrivit art. 7 din legea contenciosului administrativ,

nu a primit nici un răspuns.

În drept, a invocat

prevederile Legii nr. 554/2004 și O.U.G. nr. 81/2007.

Prin întâmpinarea

depusă, pârâta Direcția pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 a

invocat excepția de conexitate a cauzei la cauza înregistrată sub nr.

8982/2/2009 aflată pe rolul aceleiași secții a Curții de Apel București,

excepția lipsei capacității procesuale a Direcției pentru coordonarea aplicării

Legii nr. 10/2001 precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției

pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001.

Pe fondul cauzei a

solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.

Prin Sentința civilă

nr. 700 din 1 februarie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive a pârâtelor Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietății și Direcția pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 și a

respins acțiunea formulată de reclamantul T.G. împotriva acestor două pârâte.

Totodată, a admis

acțiunea formulată de reclamantul T.G. în contradictoriu cu pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligat această pârâtă la

emiterea deciziei privind titlul de despăgubiri pentru dosarul în care s-a emis

Ordinul Prefectului Județului Vrancea nr. 11985 din 9 iulie 2009.

În motivarea acestei

hotărâri, instanța de fond a reținut următoarele:

În ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor, instanța a constat că

este fondată sens în care a admis-o, întrucât în raport de obiectul cererii

care se referă la emiterea titlului de despăgubiri doar Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor are competențe și, în consecință doar această

autoritate are calitate procesuală pasivă.

A mai arătat instanța

că celelalte două autorități, respectiv Direcția Pentru Coordonarea Legii nr.

10/2001 și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu au

calitate procesuală pasivă, având în vedere că nu se solicită emiterea de către

aceste autorități a unui act ce se află în sfera lor de competență.

Pe fondul cauzei,

instanța a constatat că, deși Prefectul județului Vrancea a emis Ordinul nr.

11985 de acordare a despăgubirilor prin echivalent la data de 9 iulie 2009,

până în prezent nu a fost finalizată procedura de acordare a despăgubirilor,

fiind întocmit doar raportul de evaluare, astfel că s-a depășit termenul

rezonabil de soluționare a cererii și prin întârziere se încalcă dreptul de

proprietate al reclamantului așa cum este reglementat de art. 1 din Protocolul

nr. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului.

Împotriva acestei

sentințe a fost formulat recurs, în termenul legal, de pârâtul Statul Român

prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și invocând ca temei legal dispozițiile art. 304

pct. 9 și ale art. 304

1

C. proc. civ., reluând susținerile de la

fond.

Recurenta, în esență,

combate hotărârea fondului sub aspectul că instanța de fond a obligat direct la

emiterea deciziei, cu trecerea peste etapele administrative.

Examinând sentința

atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și în baza  art. 304

1

C. proc. civ. sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este

fondat pentru argumentele expuse în continuare.

Din analiza petitului

acțiunii judiciare prin prisma motivelor acesteia, potrivit art. 114 și 129

alin. (5) C. proc. civ., rezultă că reclamantul T.G. a învestit instanța de

contencios administrativ și fiscal cu o cerere de chemare în judecată având ca

obiect constatarea refuzului nejustificat al pârâtelor la emiterea deciziei

privind titlul de despăgubiri pentru dosarul în care s-a emis Ordinul

Prefectului Județului Vrancea nr. 11985 din 9 iulie 2009.

Astfel, din studiul

actelor aflate la dosarul cauzei, rezultă că printre acestea nu se regăsește

actul administrativ ce face obiectul prezentei acțiuni, în speță Ordinul

Prefectului Județului Vrancea nr. 11985 din 9 iulie 2009.''

Mai mult decât atât,

în cuprinsul niciuneia din încheierile pronunțate în dosar, nu se găsesc

referiri la o eventuală punere la dispoziția instanței a actului administrativ

în discuție, în vederea studierii acestuia.

Or, în lipsa chiar a

actului administrativ ce face obiectul acțiunii, nu era posibilă exercitarea

controlului judiciar al soluției pronunțate de instanța de fond, motiv pentru

care urmează să fie admis recursul și casată sentința atacată.

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) și (5) din Codul de procedură

civilă și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul cu

consecința casării sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași

instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat pârâtul Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor împotriva Sentinței civile nr. 700 din 1 februarie 2011 a Curții

de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 5 aprilie 2012.

Procesat de GGC - DG