ÎCCJ, decizie (scj.ro #85260)

Act al Uniunii Naționale a Barourilor din România. Cerere de primire în profesia de avocat cu scutire de examen. Îndeplinirea condițiilor legale. Caracterul consultativ al avizului Consiliului Baroului. Nelegalitatea condiției de depunere a jurământului și a declarației privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică Legea nr. 51/1995 Conform alineatului 2 al art. 16, primirea în profesia de avocat cu scutire de examen poate fi acordată unor categorii de juriști cu vechime în profesie de cel puțin 10 ani, dar trebuie, totuși să existe motive deosebite pentru a nu acorda acest drept unei anume persoane din categoriile menționate, cum ar fi moralitatea îndoielnică, antecedentele penale, o slabă pregătire profesională, deficiențe psihice, nedemnități prevăzute de art.13 din Legea nr.51/1995 și alte motive de natură să aducă atingere onorabilității profesiei de avocat.

Legea nu prevede pentru persoana care urmează să profeseze ca avocat condiția de a depune o declarație prin care să solicite accesul la propriul dosar și dovada că nu a făcut poliție politică. I.C.C.J., secția de contencios administrativ și fiscal, decizia nr. 8187 din 11 noiembrie 2004 Prin acțiunea înregistrată la 2 august 2002 reclamanta B.C. a chemat în judecată Uniunea Avocaților din România - U.A.R. (în prezent Uniunea Națională a Barourilor din România – U.A.B.R.) și Baroul de Avocați Iași, solicitând anularea deciziei nr.1308 din 22 martie 2002 emisă de Comisia Permanentă a U.A.R., a deciziei nr.8835 din 14 iunie 2002 emisă de Consiliul U.A.R. și a hotărârilor date de Baroul de Avocați Iași în soluționarea cererii sale de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.

De asemenea, solicită recunoașterea dreptului de a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen și obligarea pârâților de a o primi în cadrul Baroului de Avocați Iași cu scutire de examen. În motivarea acțiunii, reclamanta arată că a solicitat primirea în profesia de avocat cu scutire de examen, în temeiul art.16 alin. (2) lit. b) din Legea nr.51/1995, așa cum a fost modificată prin Legea nr.231/2000, având o vechime neîntreruptă de 17 ani în funcția de consilier juridic, că la 5 octombrie 2001 a susținut un test grilă de verificare a cunoștințelor referitoare la organizarea și exercitarea profesiei de avocat, precum și la prevederi de procedură penală și civilă și la literatura juridică în materie.

Mai arată că i s-a respins ulterior cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen, ca și contestația formulată împotriva deciziei de respingere a cererii, dar consideră că nu există nici un temei legal pentru a nu fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen. Susține că ambele decizii nu cuprind motivele de fapt și de drept pentru care i s-a respins cererea, la baza acestor decizii stând numai avizul negativ emis de Baroul Iași, care a organizat testul cu încălcarea flagrantă a oricărei deontologii profesionale. Curtea de Apel Iași a admis acțiunea, în sensul că a anulat cele două decizii contestate, a recunoscut reclamantei dreptul de a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen și a obligat pârâta U.A.R.

să emită decizie de primire a acesteia în profesia de avocat, iar pârâta Baroul de Avocați Iași să o înscrie în tabelul cu avocați definitivi. Recursul declarat de cele două pârâte împotriva sentinței a fost admis de Curtea Supremă de Justiție, secția contencios administrativ care s-a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Se reține că instanța era datoare și trebuia să verifice dacă s-au respectat prevederile legale și statutare în ceea ce privește desfășurarea verificării făcute de barou, mai ales că reclamanta a susținut că chestionarul cuprindea întrebări în afara tematicii prevăzute de art.32 din Statut, interviul fiind transformat de fapt într-un examen. Rejudecând cauza, Curtea de Apel Iași a pronunțat sentința nr. 119 din 8 septembrie 2003, prin care a admis acțiunea, a anulat decizia nr. 1308/2002 a Comisiei Permanente a U.A.R.

și decizia nr. 8835/2002 a Consiliului U.A.R., a recunoscut reclamantei dreptul de a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen și a obligat U.A.R. să emită decizie de primire a acesteia în profesia de avocat cu scutire de examen, iar Baroul de Avocați Iași să o înscrie în tabelul de avocați definitivi. Instanța reține, în motivarea sentinței, că Baroul de Avocați Iași a trecut în mod nelegal peste recomandarea avocatului raportor, că interviul desfășurat la sediul baroului nu a fost materializat într-un punctaj de evaluare a cunoștințelor, că testul a cuprins întrebări din afara tematicii prevăzute de art. 32 din Statutul profesiei de avocat și că, întrunind cerințele generale prevăzute de art. 9 și cele special menționate în art.16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 51/1995, reclamanta are dreptul de a fi primită în profesia de avocat cu scutire de examen.

Pârâtele au declarat recurs împotriva ultimei sentințe, considerând că este nelegală, invocând ca motive de recurs cele prevăzute de art. 304 pct. 9, 10 și 6 C. proc. civ. Primul motiv de recurs se referă la concluzia greșită a instanței că norma prevăzută de art. 16 lit. b) din Legea nr. 51/1995 ar fi imperativă și că, în măsura în care dreptul recunoscut de lege există, el trebuie recunoscut și de autoritatea publică. Al doilea motiv de recurs privește nepronunțarea instanței asupra unor dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii și anume n-a avut în vedere că în consiliul baroului s-a stabilit obținerea unui procent de cel puțin 77,5% răspunsuri corecte la testul grilă ca o condiție de promovare a acestuia, însă reclamanta a obținut numai un procent de 75 %. Prin motivul trei de recurs se susține că greșit a fost obligată U.A.R.

prin consiliu, să emită decizie de primire în profesia de avocat pentru reclamantă, cu scutire de examen, cu toate că numai Comisia Permanentă acordă scutire de examen. Ultimul motiv de recurs se referă la nelegala obligare a Baroului Iași să o înscrie pe reclamantă pe tabloul avocaților definitivi, deoarece instanța nu a fost învestită cu o asemenea cerere, ea acordând mai mult decât s-a cerut. Mai mult, susțin recurentele, nici nu s-ar putea executa legal o asemenea obligație pentru că înscrierea în tabloul avocaților se face numai după depunerea jurământului într-un cadru solemn și după ce s-a depus declarația privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică.

Intimata a formulat întâmpinare, în care arată că recursurile sunt neîntemeiate, deoarece avizul baroului este consultativ și nu s-a ținut cont de recomandarea avocatului raportor, care a făcut toate verificările cerute de lege și a constatat că întrunește condițiile legale pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen. Mai arată că dispozițiile art.16 din Legea nr.51/1995 au caracter imperativ, nu supletiv și că testul de verificare a cunoștințelor era întocmit cu încălcarea prevederilor art.32 din Statutul profesiei de avocat. Consideră că susținerea recurentelor că instanța nu s-a pronunțat cu privire la unele dovezi administrate în cauză nu este reală, ca și susținerea privitoare la faptul că nu ar fi învestit instanța cu cererea de a fi înscrisă în tabloul avocaților.

Recursurile sunt nefondate. Conform prevederilor art. 16 alin. (1) și (2) din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, republicată, „Dreptul de primire în profesie se obține pe baza unui examen, organizat conform prevederilor prezentei legi și statutului profesiei. La cerere, poate fi primit în profesie, cu scutire de examen: a) titularul diplomei de doctor în drept; b) cel care anterior sau la data primirii în profesia de avocat a îndeplinit funcția de judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel puțin 10 ani”.

Conform alineatului 2 al art. 16, primirea în profesia de avocat cu scutire de examen poate fi acordată unor categorii de juriști cu vechime în profesie de cel puțin 10 ani, dar trebuie totuși să existe motive deosebite pentru a nu acorda acest drept unei anume persoane din categoriile menționate, cum ar fi moralitatea îndoielnică, antecedentele penale, o slabă pregătire profesională, deficiențe psihice, nedemnități prevăzute de art.13 din Legea nr.51/1995 și alte motive de natură să aducă atingere onorabilității profesiei de avocat.

Din probele dosarului nu rezultă că intimata ar fi avut astfel de probleme, ci, dimpotrivă, ea a absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universității „Al.I.Cuza” din Iași cu nota 10 la examenul de diplomă, are o vechime în funcția de jurisconsult și consilier juridic de circa 20 de ani, recomandarea primită de la avocatul raportor îi este favorabilă, iar procentul primit la verificarea cunoștințelor a fost de 75% răspunsuri corecte la întrebările ce i s-au pus. De altfel, motivul pentru care i s-a respins cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen este neîndeplinirea baremului de 77,5% răspunsuri corecte, barem stabilit arbitrar de Baroul de Avocați Iași și în baza unor întrebări care excedau uneori chiar și tematicii stabilite prin art. 32 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat.

Trebuie reținut și faptul că Legea nr.51/1995 nu prevede astfel de condiții pentru primirea în profesie cu scutire de examen, Statutul adăugând la lege. Dar, chiar și în această situație procentul obținut de intimată este destul de bun, ceea ce demonstrează că are o pregătire în domeniul dreptului de natură să-i permită exercitarea în mod corespunzător a activității de avocat. În realitate, așa zisul test grilă pentru verificarea cunoștințelor a fost un veritabil examen impus nelegal de baroul de avocați, legea neprevăzând pentru categoriile de juriști menționați la art. 16 alin. (2) lit. b) o astfel de măsură. Tocmai în considerarea faptului că, persoanele care au îndeplinit funcțiile respective cel puțin 10 ani, au o experiență în activitatea de jurist suficient de mare, legea a prevăzut pentru acestea o derogare de la condiția generală de primire în profesia de avocat în urma promovării unui examen organizat în acest sens.

Conform prevederilor art. 53 alin. (2) lit. f) din Legea nr. 51/1995, republicată, consiliul baroului avizează cererile de primire în profesie cu scutire de examen, dar acest aviz are caracter consultativ, lăsat la aprecierea Comisiei Permanente a U.N.B.R., singura în măsură să acorde sau să respingă cererea de scutire de examen, conform prevederilor art. 65 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 51/1995, republicată. Atât Comisia permanentă, cât și Consiliul U.A.R. au avut în vedere la respingerea cererii intimatei, respectiv la respingerea contestației acesteia, numai avizul negativ dat de Baroul de Avocați Iași, aviz care s-a bazat pe neobținerea baremului de promovare de către intimată în urma testului la care a fost supusă.

Dar, așa cum am menționat, testul a fost un veritabil examen, cu un barem stabilit arbitrar, și în afara condițiilor prevăzute expres de Legea nr. 51/1995 pentru primirea în profesia de avocat cu scutire de examen. Nici motivul de recurs privitor la acordarea de către instanța de fond a ceea ce nu s-a cerut și anume că a fost obligat Baroul de Avocați Iași să înscrie pe intimata reclamantă în tabloul avocaților, nu este întemeiat. Din cuprinsul acțiunii introductive (partea finală) rezultă că s-a cerut înscrierea în tabloul avocaților care compun Baroul Iași. Susținerea că nu s-ar putea executa legal o astfel de obligație pentru că înscrierea în tabloul avocaților se face numai după depunerea jurământului și a declarației privind accesul la propriul dosar și deconspirarea securității ca poliție politică, nu poate fi reținută.

Din dispozitivul sentinței rezultă obligarea U.A.R. să emită decizia, nu a consiliului, obligație ce se execută prin organul său abilitat legal, respectiv prin Comisia permanentă. Legea nu prevede pentru persoana care urmează să profeseze ca avocat condiția de a depune o declarație prin care să solicite accesul la propriul dosar și dovada că nu a făcut poliție politică și, de altfel, nici nu rezultă că intimata ar fi refuzat să întocmească o astfel de declarație. În ce privește depunerea jurământului, acest eveniment are loc după emiterea deciziei Comisiei permanente a U.N.B.R. și nu există nici un indiciu că intimata nu ar dori să depună jurământul prevăzut de art.21 din Legea nr.51/1995, republicată.

Pentru toate considerentele menționate mai sus, reținându-se că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, recursurile au fost respinse.