ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2473/2020
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2473/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 26 noiembrie 2020
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la 21 iunie 2017 sub dosar nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L., obligarea acesteia la plata echivalentului în RON la data plății la cursul BNR a sumei de 60.806,25 Euro plus TVA cu titlu de daune-interese, obligarea la plata sumei de 2.018,65 RON cu titlu de utilități (apă, energie electrică, gaze naturale) și servicii de antiefracție pentru lunile aprilie (integral) și mai (parțial) 2017, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 1915/2017 din 28 noiembrie 2017, Tribunalul Specializat Cluj a admis excepția necompetenței materiale a instanței, invocată de pârâta S.C. B. S.R.L. și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.
Prin sentința civilă nr. 153/2018 din 23 martie 2017, Tribunalul Cluj a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj și, constatându-se ivit conflictul negativ de competență s-a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel Cluj, în vederea pronunțării regulatorului de competență.
Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin sentința civilă nr. 266/F/CC/2018, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Specializat Cluj.
Prin sentința civilă nr. 1731/2018 din 30 octombrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Specializat Cluj s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.R.L. și a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 5.175 euro, cu titlu de daune interese și a sumei de 2.018,65 RON, cu titlu de contravaloare utilități și servicii anti-efracție, aferente lunilor aprilie și mai 2017.
Au fost compensate în totalitate cheltuielile reprezentând onorarii avocațiale și a fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.441,55 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S.C. B. S.R.L. solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și în subsidiar casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, având în vedere faptul că instanța a soluționat fondul fără să administreze întreg probatoriul necesar justei soluționări a cauzei.
Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă prin decizia civilă nr. 554/2019 din 14 octombrie 2019 a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârâta S.C. B. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1731 din 30 octombrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Specializat Cluj.
A admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva aceleiași sentințe, pe care a schimbat-o, în parte, în sensul că a admis acțiunea reclamantei și a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 60.806,25 euro + TVA, echivalentul în RON la data plății, cu titlu de daune-interese; a menținut dispozițiile instanței de fond referitoare la plata penalităților și serviciilor anti-efracție; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 15.254,20 RON cheltuieli de judecată; a obligat intimata să plătească apelantei S.C. A. S.A., suma de 11.843,91 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva deciziei civile nr. 554/2019 din 14 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a declarat recurs recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L..
Prin memoriul de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. solicită admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
În susținerea cererii de recurs, recurenta a solicitat în principal admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că judecata fondului s-a făcut în lipsa părții care nu a fost legal citată, decât la sediul social și la cel al apărătorului ales.
În temeiul dispozițiilor art. 470 alin. (5) C. proc. civ., recurenta a învederat că urmează să depună in extenso un memoriu separat care să cuprindă motivele de recurs, ulterior comunicării deciziei de apel.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 9 aprilie 2020, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
Potrivit dovezilor de comunicare, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 23 aprilie 2020, intimata depunând punct de vedere.
La termenul din 26 noiembrie 2020, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, a luat în examinare excepția lipsei capacității de folosință a recurentei-pârâte S.C. B. S.R.L., invocată din oficiu și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac formulată, în considerarea următoarelor:
În acest context, Înalta Curte va cerceta cu prioritate excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentei-pârâte, caracterul fondat al acesteia făcând de prisos analiza oricăror alte cereri.
Capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea persoanei de a avea drepturi si obligații în plan procesual, aceasta încetând la data încetării persoanei juridice însăși.
C. proc. civ. - Cartea I - Dispoziții generale - Titlul II - Capitolul II - Părțile - art. 56 prevede că "poate fi parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile".
Per a contrario, persoanele care nu au folosința drepturilor civile nu pot sta în judecată și nici nu pot exercita vreun drept la acțiune. Persoanele juridice dobândesc capacitatea de folosință în momentul înregistrării lor și o pierd odată cu dizolvarea și radierea (art. 40
1
Decretul nr. 31/1954).
Efectul esențial al dizolvării este lichidarea persoanei juridice, la finalizarea căreia persoana juridică a încetat, moment în care încetează atât capacitatea de folosință, cât și capacitatea de exercițiu, însă, pe durata lichidării, persoana juridică are o capacitate de folosință limitată la aptitudinea de a avea drepturile si obligațiile necesare realizării activului și plății pasivului, iar capacitatea de exercițiu, a persoanei juridice aflată în lichidare, se realizează prin intermediul lichidatorilor.
Potrivit sentinței civile nr. 1422/2020 din 8 octombrie 2020 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj - Judecătorul sindic a admis cererea privind închiderea procedurii insolvenței formulată de lichidator judiciar C.. în cadrul procedurii insolvenței debitoarei B. S.R.L. și, pe cale de consecință a dispus închiderea procedurii falimentului debitoarei și radierea debitoarei din evidențele Oficiului Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Cluj.
Potrivit informațiilor furnizate de Oficiul Național al Registrului Comerțului, aflate la dosarul cauzei, radierea societății B. S.R.L. s-a produs la data de 29 octombrie 2020, ca urmare a închiderii procedurii falimentului debitoarei.
În acest context, se reține că pârâta a fost radiată din Registrul Comerțului la data de 29 octombrie 2020, astfel cum rezultă din adresa din 22 decembrie 2020, aflată la dosarul cauzei, dată de la care și-a încetat existența cu consecința pierderii folosinței - și subsecvent exercițiului - oricăror drepturi, inclusiv cele procesuale.
Prin urmare, se constată că, recurenta-pârâtă - dizolvată și lichidată judiciar - este lipsită de capacitate procesuală de folosință, neputând sta în judecată în nume propriu, sens în care se constată că aceasta nu are deschisă calea de atac a recursului.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 56 alin. (3) C. proc. civ., va admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentei și în consecință, va anula cererea de recurs declarată de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar C. împotriva deciziei civile nr. 554/2019 din 14 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.A., ca fiind formulată de către o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepția lipsei capacității procesuale de folosință a recurentei.
Anulează cererea de recurs declarată de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. prin lichidator judiciar C.. împotriva deciziei civile nr. 554/2019 din 14 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S.C. A. S.A., ca fiind formulată de către o persoană rămasă fără capacitate procesuală de folosință.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2020.