ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2139/2020

HOTĂRÂRE

03.11.2020

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2020
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2139/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2019 la Judecătoria Iași, secția Civilă, la data de 3.07.2019, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C. S.A. și D.., să se constate caracterul abuziv al clauzelor contractuale de la art. 6 pct. 6.4, art. 7 pct. 7.3, art. 8 pct. 8.2 din contractul de credit ipotecar nr. x din 02.10.2006, modificat prin acte adiționale, solicitând eliminarea lor din contract și restituirea sumelor achitate în baza acestora. S-a mai solicitat a se constata caracterul abuziv al clauzei de risc valutar prevăzută la art. 9 pct. 9.1, 9.4 din același contract, urmând a fi obligată pârâta la stabilizarea, înghețarea, cursului de schimb CHF/RON la momentul semnării contractului și obligarea pârâtei la recalcularea ratelor aferente în funcție de respectiva valoare, precum și la restituirea sumelor achitate în plus. În subsidiar, au solicitat adaptarea contractului, în sensul ca toate sumele datorate în temeiul convenției de credit să fie calculate la o valoare a CHF egală cu jumătate din diferența dintre cursul CHF de la momentul plății și valoarea CHF de la momentul contractării și, pe cale de consecință, restituirea sumelor încasate ca excedent.

Au solicitat reclamanții și obligarea pârâtelor la plata dobânzii legale, calculată pentru sumele care urmează a fi restituite de la data plății lor și până la data achitării efective a debitului, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept au fost invocate prevederile art. 194 C. proc. civ., Legea nr. 193/2000, Directiva nr. 93/13/CEE, O.U.G. nr. 21/1992.

Prin întâmpinare, pârâta C. S.A. a invocat, în temeiul art. 107 C. proc. civ., excepția necompetenței teritoriale a instanței.

Prin sentința civilă nr. 1048/2020, Judecătoria Iași, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocate de către pârâtă și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, cu motivarea că sediul pârâtei se află în București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București sub nr. x/2019, care, prin încheierea din 31 iulie 2020, a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Iași, a constatat ivit conflict negativ de competență și a dispus trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia, suspendând, totodată, cauza până la soluționarea conflictului de competență.

În fundamentarea acestei soluții, instanța a reținut, în esență, că acțiunea are ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale dintr-un contract de credit ipotecar și este formulată de către consumatori împotriva profesioniștilor, fiind aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. coroborate cu prevederile art. 116 C. proc. civ.

A reținut Judecătoria Sectorului 1 București că alegerea reclamanților a fost efectuată în momentul în care au introdus cererea la instanța de la domiciliul lor, respectiv la Judecătoria Iași. În plus, împrejurarea că domiciliul ales al reclamanților se află în Sectorul 1 al Municipiului București nu prezintă nicio relevanță, deoarece art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. are în vedere domiciliul consumatorului, iar nu cel al reprezentantului său convențional, la care a solicitat să i se comunice toate actele de procedură.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Iași, secția Civilă competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că acțiunea dedusă judecății are ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale inserate în contractul de credit ipotecar nr. x din 02.10.2006, modificat prin acte adiționale, contract încheiat în localitatea de domiciliu a reclamanților, în Iași, prin C. S.A. - prin Sucursala Iași, astfel cum a fost consemnat în contract, litigiu ce face parte din materia protecției drepturilor consumatorilor.

Regula generală în materia competenței teritoriale este instituită de art. 107 din C. proc. civ., care prevede că "Cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, dacă legea nu prevede altfel".

Conform art. 113 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în afară de instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, mai este competentă "instanța domiciliului consumatorului, în cererile având ca obiect executarea, constatarea nulității absolute, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractului încheiat cu un profesionist sau în cererile având ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor".

Înalta Curte reține că reclamanții au alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente, astfel cum rezultă din art. 116 C. proc. civ.

Prin urmare, pentru toate cazurile în care legea stabilește o competență teritorială alternativă, dreptul de a decide care dintre instanțele deopotrivă competente să fie sesizate revine exclusiv reclamanților, opțiune susținută de art. 116 C. proc. civ.

Mai mult decât atât, prin chiar jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în materia protecției consumatorului, în acest sens fiind Cauza Océano Grupo Editorial S.A. v Roció Murciano Quintero, s-a stabilit că este inechitabil și mult prea oneros să se pretindă consumatorului să formuleze cererea de chemare în judecată împotriva comerciantului care i-a încălcat drepturile la instanța de la sediul acestuia din urmă.

În consecință, în condițiile în care acțiunea are ca obiect constatarea caracterului abuziv al unor clauze contractuale dintr-un contract de credit ipotecar și este formulată de către consumatori împotriva profesionistului, iar opțiunea reclamanților a fost în sensul soluționării cauzei de instanța de la domiciliul lor, respectiv de Judecătoria Iași, acestei din urmă instanțe îi revine competența teritorială de soluționare a cauzei.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași, secția Civilă.