ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1425/2012

Prin acțiunea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios

administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul R.D., solicitând

instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să constate calitatea

pârâtului de colaborator al Securității.

În motivarea

acțiunii, reclamantul a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile impuse

de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât pârâtul a furnizat

informații care se refereau la activități sau atitudini potrivnice regimului

totalitar comunist, iar acestea au încălcat dreptul de exprimare, libertatea

opiniilor și dreptul la viață privată.

Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 3423

din 13 mai 2011, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului Consiliul

Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Pentru a pronunța o

asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, faptul că, în speță, nu

sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr.

24/2008 pentru a se putea constata calitatea pârâtului de colaborator al

Securității.

În concret, instanța

a arătat faptul că, din analiza rapoartelor depuse la dosar și menționate în

nota de constatare, nu rezultă faptul că pârâtul ar fi furnizat informații care

să se încadreze în textul legal anterior individualizat.

Astfel, era de

notorietate publică faptul că primarul din Comuna Rătești, județul Argeș își

construia o casă, iar manifestările de nemulțumire ale locuitorilor acelei

comune vis-a-vis de întârzierea la construirea rețelei de apă nu prezentau

interes pe aspectul analizat.

Totodată, menționarea

de către pârât a apartenenței unor cetățeni la cultul penticostal nu se referă

la atitudini potrivnice regimului comunist.

De asemenea, instanța

de fond a menționat faptul că informațiile furnizate de pârât nu au vizat

îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, ci modul în

care se derulează construirea unei rețele de apă potabilă într-o comună, precum

și modul în care două persoane fizice au ales să-și exercite credința

religioasă.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea

Arhivelor Securității, care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii

acțiunii.

În motivarea căii de

atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

recurentul a susținut faptul că sentința contestată este dată cu încălcarea și

aplicarea greșită a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

În dezvoltarea

acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici

de nelegalitate:

Prima instanță nu a

ținut seama de împrejurarea că intimatul a informat organele de Securitate, sub

acoperirea numelui conspirativ „G.”, despre activitatea aderenților unui cult

religios, dintre care a menționat expres două persoane care „se preocupă cu

activitate de prozelitism, încercând să atragă noi aderenți la activitatea

sectantă”.

Este cunoscut faptul

că regimul comunist îngrădea în general activitățile religioase, iar cei mai

afectați de această politică erau adepții cultelor minoritare.

Activitatea de

prozelitism în afara cadrului restrâns al cultului era o provocare directă

adresată regimului.

În același timp,

informațiile furnizate de intimat au vizat încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Intimatul a formulat

întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentința

atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Instanța de control

judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304

sau art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării

hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de

materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică

adecvată.

Astfel, în temeiul

dispozițiilor art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și

completări prin Legea nr. 293/2008, intimatul-pârât a fost supus verificărilor

sub aspectul posibilei calități de colaborator sau lucrător al Securității,

urmare a cererii nr. 1442 din 25 iulie 2005 adresată recurentului-reclamant de

către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie

1989, în temeiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și

deconspirarea poliției politice comuniste.

După finalizarea

acestor verificări, recurentul-reclamant a întocmit nota de constatare nr.

S/DI/I/1319 din 29 aprilie 2009, în baza căreia a sesizat instanța de

contencios administrativ cu prezenta acțiune în constatarea calității

intimatului-pârât de colaborator al Securității, acțiune la care a atașat

înscrisurile doveditoare.

Înalta Curte, în

acord cu prima instanță, apreciază că în speță nu sunt întrunite condițiile

cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea

constata calitatea intimatului-pârât de colaborator al Securității:

1) Persoana să fi

furnizat organelor de Securitate „informații, indiferent sub ce formă, precum

și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii

Securității”.

2) Informațiile

furnizate să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar

comunist și să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Pe aspectul

îndeplinirii acestor condiții, instanța de control judiciar reține faptul că,

într-adevăr, intimatul a fost recrutat în calitate de colaborator al

Securității în anul 1984, pentru supravegherea informativă a unor persoane din

comună, aflate în baza de lucru a Securității.

Recurentul a semnat

„angajamentul” având numele conspirativ de colaborator „G.”.

Din materialul

probator administrat în cauză rezultă faptul că, într-adevăr, în perioada

1984-1989, intimatul-pârât a furnizat informații Securității, însă acestea nu

au vizat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist.

După cum a reținut și

prima instanță, relatările intimatului s-au referit la unele activități

derulate în comună, respectiv construirea rețelei de apă cu întârziere,

eveniment care a generat unele nemulțumiri printre cetățeni.

În plus, intimatul a

prezentat relații cu privire la apartenența unor cetățeni din comună la cultul

penticostal.

În întâmpinarea

depusă la dosarul cauzei, intimatul a arătat că, în calitate de preot în comuna

Rătești, județul Argeș, era obligat să întocmească rapoarte publice despre

religia persoanelor aflate din parohia sa.

Însă, în opinia

Înaltei Curți, informațiile furnizate de intimat nu au vizat îngrădirea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Față de împrejurarea

că instanța de fond a interpretat în mod legal și corect prevederile normative

anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.

9 C.proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C.

proc. civ, raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor

Securității împotriva Sentinței nr. 3423 din 13 mai 2011 a Curții de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 16 martie 2012.

Procesat de GGC - DG