ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1425/2012

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul R.D., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să constate calitatea pârâtului de colaborator al Securității. În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, întrucât pârâtul a furnizat informații care se refereau la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, iar acestea au încălcat dreptul de exprimare, libertatea opiniilor și dreptul la viață privată. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 3423 din 13 mai 2011, a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantului Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut, în esență, faptul că, în speță, nu sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea pârâtului de colaborator al Securității. În concret, instanța a arătat faptul că, din analiza rapoartelor depuse la dosar și menționate în nota de constatare, nu rezultă faptul că pârâtul ar fi furnizat informații care să se încadreze în textul legal anterior individualizat. Astfel, era de notorietate publică faptul că primarul din Comuna Rătești, județul Argeș își construia o casă, iar manifestările de nemulțumire ale locuitorilor acelei comune vis-a-vis de întârzierea la construirea rețelei de apă nu prezentau interes pe aspectul analizat.

Totodată, menționarea de către pârât a apartenenței unor cetățeni la cultul penticostal nu se referă la atitudini potrivnice regimului comunist. De asemenea, instanța de fond a menționat faptul că informațiile furnizate de pârât nu au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, ci modul în care se derulează construirea unei rețele de apă potabilă într-o comună, precum și modul în care două persoane fizice au ales să-și exercite credința religioasă. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, care a solicitat modificarea sa, în sensul admiterii acțiunii. În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., recurentul a susținut faptul că sentința contestată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurent următoarele critici de nelegalitate: Prima instanță nu a ținut seama de împrejurarea că intimatul a informat organele de Securitate, sub acoperirea numelui conspirativ „G.”, despre activitatea aderenților unui cult religios, dintre care a menționat expres două persoane care „se preocupă cu activitate de prozelitism, încercând să atragă noi aderenți la activitatea sectantă”. Este cunoscut faptul că regimul comunist îngrădea în general activitățile religioase, iar cei mai afectați de această politică erau adepții cultelor minoritare.

Activitatea de prozelitism în afara cadrului restrâns al cultului era o provocare directă adresată regimului. În același timp, informațiile furnizate de intimat au vizat încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Intimatul a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Analizând sentința atacată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză, și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Astfel, în temeiul dispozițiilor art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, intimatul-pârât a fost supus verificărilor sub aspectul posibilei calități de colaborator sau lucrător al Securității, urmare a cererii nr. 1442 din 25 iulie 2005 adresată recurentului-reclamant de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din Decembrie 1989, în temeiul Legii nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea poliției politice comuniste. După finalizarea acestor verificări, recurentul-reclamant a întocmit nota de constatare nr. S/DI/I/1319 din 29 aprilie 2009, în baza căreia a sesizat instanța de contencios administrativ cu prezenta acțiune în constatarea calității intimatului-pârât de colaborator al Securității, acțiune la care a atașat înscrisurile doveditoare.

Înalta Curte, în acord cu prima instanță, apreciază că în speță nu sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea intimatului-pârât de colaborator al Securității: 1) Persoana să fi furnizat organelor de Securitate „informații, indiferent sub ce formă, precum și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității”. 2) Informațiile furnizate să denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist și să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Pe aspectul îndeplinirii acestor condiții, instanța de control judiciar reține faptul că, într-adevăr, intimatul a fost recrutat în calitate de colaborator al Securității în anul 1984, pentru supravegherea informativă a unor persoane din comună, aflate în baza de lucru a Securității.

Recurentul a semnat „angajamentul” având numele conspirativ de colaborator „G.”. Din materialul probator administrat în cauză rezultă faptul că, într-adevăr, în perioada 1984-1989, intimatul-pârât a furnizat informații Securității, însă acestea nu au vizat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. După cum a reținut și prima instanță, relatările intimatului s-au referit la unele activități derulate în comună, respectiv construirea rețelei de apă cu întârziere, eveniment care a generat unele nemulțumiri printre cetățeni. În plus, intimatul a prezentat relații cu privire la apartenența unor cetățeni din comună la cultul penticostal. În întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimatul a arătat că, în calitate de preot în comuna Rătești, județul Argeș, era obligat să întocmească rapoarte publice despre religia persoanelor aflate din parohia sa.

Însă, în opinia Înaltei Curți, informațiile furnizate de intimat nu au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Față de împrejurarea că instanța de fond a interpretat în mod legal și corect prevederile normative anterior indicate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ, raportat la art. 20 și 28 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva Sentinței nr. 3423 din 13 mai 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 16 martie 2012. Procesat de GGC - DG