ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2115/2020

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2020

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Asupra cererii de revizuire, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 291/R din 29 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2011, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a admis recursul declarat de debitoarea S.C. A. S.R.L. - prin lichidator judiciar SCP B. și administrator special C., în contradictoriu cu creditoarea D. S.A., împotriva sentinței civile nr. 200/06.03.2020, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. x/2011. A modificat în parte sentința recurată, în ceea ce privește cererea de declanșare a procedurii de faliment formulată de creditoarea D. S.A., în sensul că a respins cererea creditoarei.

Totodată, a admis recursul declarat de creditoarea Direcția Fiscală a Municipiului Timișoara, în contradictoriu cu debitoarea S.C. A. S.R.L. - prin lichidator judiciar SCP B. și administrator special C. împotriva sentinței civile nr. 200/06.03.2020, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr. x/2011. A casat în parte sentința recurată, în ceea ce privește cererea de declanșare a procedurii de faliment formulată de creditoarea Direcția Fiscală a Municipiului Timișoara și a trimis cauza spre rejudecare, sub acest aspect, judecătorului sindic din cadrul Tribunalului Timiș. A obligat pe creditoarea D. S.A. la plata către debitoarea S.C. A. S.R.L. - prin administrator special C. a sumei de 2.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

La data de 24 septembrie 2020, D. S.A., PRIN SUCURSALA TIMIȘOARA a formulat cerere de revizuire împotriva acestei decizii, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susținând că este contradictorie cu decizia civilă nr. 420/R din 20 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

Revizuenta a formulat, totodată, cerere de repunere în termenul de declarare a revizuirii, în temeiul art. 103 C. proc. civ. de la 1865, arătând, în esență, că a fost împiedicată să cunoască considerentele care au stat la baza deciziei a cărei revizuire se solicită, anterior motivării și publicării acesteia în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 14694/09.09.2020.

A susținut revizuenta că a cunoscut contrarietatea celor două hotărâri la data de 9 septembrie 2020, odată cu publicarea deciziei a cărei revizuire se solicită în Buletinul Procedurilor de Insolvență, când a încetat împiedicarea sa în sensul art. 103 C. proc. civ. de la 1865, care până la această dată a existat dintr-o împrejurare mai presus de voința sa.

În cuprinsul cererii de revizuire, autoarea căii extraordinare de atac a susținut că, potrivit art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții, respectiv existența unor horărâri definitive, hotărârile judecătorești în cauză să fie potrivnice și să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză.

Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat și are în vedere situația în care prin cea de-a doua hotărâre pronunțată în una și aceeași pricină, între aceleași persoane și având aceeași calitate se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară.

Revizuenta a susținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, inclusiv tripla identitate la care se referă textul, de lege în condiții specifice procedurii de insolvență.

A solicitat a se avea în vedere că hotărârile a căror contrarietate a fost invocată au fost pronunțate în dosare asociate dosarului de insolvență al S.C. A. S.R.L. și că în toată procedura de insolvență, inclusiv în dosarele asociate, părțile au aceeași calitate, respectiv S.C. A. S.R.L. are calitatea de debitoare, iar revizuenta are calitatea de creditoare, demersurile procesuale fiind efectuate în aceste dosare în aceeași calitate. Revizuenta a arătat că aceste demersuri au aceeași cauză și același obiect, avand ca finalitate recuperarea creanței de la debitoarea falită, fiind evocate, totodată, aspectele care susțin contrarietatea hotărârilor.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata S.C. A. S.R.L., prin administrator special C. și administrator judiciar SCP B. a invocat, în principal, tardivitatea cererii de revizuire, susținând, totodată, netemeinicia cererii de repunere în termen, iar, în subsidiar, a invocat inadmisibilitatea revizuirii.

Înalta Curte, examinând, cererea de repunere în termenul de declarare a revizuirii formulată de revizuentă, reține următoarele:

Potrivit art. 103 alin. (1) din C. proc. civ., "Neexercitarea oricărei căi de atac și neîndeplinirea oricărui alt act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei".

Din analiza prevederilor legale enunțate reiese că, pentru a beneficia de repunerea în termen, este necesar ca partea să nu fi respectat un termen procedural imperativ, iar partea care nu a săvârșit actul de procedură înăuntrul termenului legal imperativ trebuie să facă dovada că a fost împiedicată dintr-o împrejurare mai presus de voința ei, care s-a produs înainte de împlinirea termenului.

Așadar, pentru a fi repusă în termen partea trebuie să demonstreze împrejurarea care a împiedicat-o să exercite calea de atac.

Înalta Curte constată că revizuenta nu a evidențiat în cadrul cererii sale împrejurări mai presus de voința ei, așa cum prevede legiuitorul, care să conducă la repunerea acesteia în termenul de declarare a revizuirii.

Astfel, împrejurările descrise de revizuentă în sensul că a fost împiedicată să cunoască considerentele care au stat la baza deciziei a cărei revizuire se solicită, înaintea motivării și publicării acesteia în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 14694/09.09.2020 și că abia la acest moment a cunoscut contrarietatea celor două hotărâri, nu constituie o veritabilă împiedicare de la formularea căii extraordinare de atac, revizuenta având obligația de a manifesta un comportament procesual activ și diligent în ceea ce privește exercitarea căii de atac a revizuirii.

De altfel, Înalta Curte constată că sunt corecte apărările intimatei formulate prin întâmpinare prin care se susține caracterul neîntemeiat al cererii de repunere în termen raportat la împrejurarea că rațiunile pentru care se analizează o astfel de cerere vizează motivele de fapt care împiedică partea să acționeze, iar nu de drept, revizuenta argumentând formal încadrarea într-o împrejurare obiectivă, mai presus de voința părții și în afara ipotezei de reglementare a art. 103 alin. (1) din C. proc. civ., întrucât tinde la schimbarea momentului procedural de plecare a termenului de 1 lună, prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., considerându-l a fi unul de la comunicarea hotărârii, și nu de la pronunțare.

În raport cu cele arătate, Înalta Curte reține că împrejurarea relevată de revizuentă nu poate fi considerată o împiedicare mai presus de voința părții în exercitarea căii de atac a revizuirii.

Prin urmare, având în vedere că în cuprinsul cererii sale partea face referire nu la o imposibilitate de a declara calea de atac, ci la o imposibilitate de a o motiva, determinată de faptul că a fost împiedicată să cunoască considerentele care au stat la baza deciziei a cărei revizuire se solicită, înaintea motivării și publicării acesteia în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 14694/09.09.2020, în condițiile în care cererea formulată vizează repunerea în termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte constată că solicitarea revizuentei nu este fondată, motiv pentru care va respinge cererea de repunere în termenul de declarare a căii extraordinare de atac a revizuirii.

Ca atare, Înalta Curte, în temeiul art. 137 C. proc. civ., art. 322 pct. 7 C. proc. civ. raportat la 324 pct. 1 din același cod, luând în examinare excepția tardivității cererii de revizuire reține următoarele:

Temeiul de drept al cererii de revizuire îl constituie dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate, iar aceste dispoziții se aplică și în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanțe de recurs.

Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a II-a din C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut de art. 322 punctul 7 teza a II-a din același cod, când hotărârile au fost date de instanțe de recurs, de la pronunțarea ultimei hotărâri.

În cauză, Înalta Curte constată că ultima decizie pronunțată, dintre cele două pretins a fi contradictorii, este decizia civilă nr. 291/R din 29 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011. Această decizie a fost pronunțată de către o instanță de recurs, astfel încât termenul de revizuire se calculează începând de la data pronunțării acesteia.

Întrucât cererea de revizuire a fost declarată la data de 24 septembrie 2020, iar decizia a cărei revizuire se solicită a fost pronunțată la data de 29 iulie 2020, rezultă că termenul de o lună prevăzut de art. 324 pct. 1 C. proc. civ. a fost depășit.

Neexercitarea dreptului procesual în cadrul termenului imperativ stabilit de lege atrage sancțiunea decăderii, prevăzută de art. 103 C. proc. civ.

Cum în cauză, cererea de revizuire a fost promovată cu depășirea termenului imperativ de o lună de la data pronunțării hotărârii a cărei revizuire se solicită, Înalta Curte urmează să respingă ca tardivă cererea de revizuire.

În aceste condiții, aspectele formale care țin de analiza existenței hotărârilor potrivnice astfel cum sunt reglementate de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., nu se mai impun a fi verificate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a cererii de revizuire formulată de revizuenta D. S.A., PRIN SUCURSALA TIMIȘOARA.

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta D. S.A., PRIN SUCURSALA TIMIȘOARA împotriva deciziei civile nr. 291/R din 29 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 noiembrie 2020.