ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1860/2019

Ședința publică din data de 22 octombrie 2019

Deliberând, în condițiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 138 din 8 februarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2011, Tribunalul Timiș a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâta A. S.A. - Sucursala Timișoara, a respins excepția tardivității formulării precizărilor de acțiune, a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta - debitoare S.C. B. S.R.L. - prin administrator special C., în contradictoriu cu pârâta - creditoare A. - Sucursala Timișoara și comitetul creditorilor prin președinte S.C. D. S.R.L. (CESIONAR AL CREANȚEI S.C. E. S.A.) și pe cale de consecință:

- a obligat pârâta A. - Sucursala Timișoara să restituie în averea debitoarei, suma de 421.246,36 RON, cu titlu de plată nedatorată,

- a constatat nulitatea plăților efectuate către pârâta - creditoare A. - Sucursala Timișoara, în perioada de observație, în cuantum de 1.636.532,87 RON,

- a obligat pârâta A. S.A. - Sucursala Timișoara să restituie în averea reclamantei suma de 1.636.532,87 RON, să plătească cheltuielile de judecată efectuate de reclamanta debitoare prin administrator special, în cuantum de 24.922,84 RON, precum și să plătească în contul Biroului Local de Expertize Timișoara, suma de 3330 RON, reprezentând jumătate din onorariul pentru efectuarea expertizei judiciare contabile întocmită de d-na expert F..

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. S.A. - prin Sucursala Timișoara.

Prin decizia civilă nr. 420/R din 20 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă s-a admis recursul declarat de creditoarea A. S.A. - prin Sucursala Timișoara în contradictoriu cu debitoarea S.C. B. S.R.L. - reprezentată prin administratorul special C. și prin administratorul judiciar G. SPRL, precum și cu S.C. D. S.R.L. - în calitate de președinte al comitetului creditorilor debitoarei, împotriva sentinței civile nr. 138 din 8 februarie 2018, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2011, având ca obiect acțiune în anulare.

S-a dispus modificarea în parte a sentinței atacate în sensul că s-a respins pe fond cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta-debitoare insolventă S.C. B. S.R.L., prin administrator special C., în contradictoriu cu pârâta-creditoare A. S.A. - Sucursala Timișoara, și cu G. SPRL, în calitate de administrator judiciar al debitoarei insolvente.

A fost obligată reclamanta S.C. B. S.R.L. să plătească pârâtei A. S.A. - Sucursala Timișoara suma de 500 de RON reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță.

S-a menținut restul dispozițiilor hotărârii primei instanțe referitoare la modul de soluționare a excepțiilor de prescripție și de tardivitate invocate în cauză.

A fost obligată reclamanta S.C. B. S.R.L. să plătească pârâtei A. S.A. - Sucursala Timișoara suma de 100 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

La data de 24 septembrie 2019, potrivit mențiunilor de pe plic, S.C. B. S.R.L., prin administrator special C. și prin administrator judiciar G. S.P.R.L a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 420/R din 20 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865.

Revizuenta solicită anularea deciziei civile nr. 420/R din 20 mai 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, motivat de faptul că aceasta încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 239 din 12.12.2017 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2011, precum și autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1599 din 12.06.2014 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosarul nr. x/2011 și trimiterea dosarului spre rejudecare instanței competente.

Revizuirea a fost înregistrată pe rolul instanței supreme la data de 27 septembrie 2019 și a primit termen de judecată la data de 22 octombrie 2019.

Înalta Curte a pus în discuție excepția tardivității formulării cererii de revizuire, invocată de intimata A. S.A. - Sucursala Timișoara, cu privire la care se apreciază ca fiind întemeiată, în considerarea argumentelor ce succed:

Potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a II-a din C. proc. civ. de la 1865, termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut de art. 322 punctul 7 alin. (2) din același cod, când hotărârile au fost date de instanțe de recurs, de la pronunțarea ultimei hotărâri.

În speță, se solicită revizuirea deciziei civile nr. 420/R din 20 mai 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, decizie pronunțată în recurs, situație în care devine incident art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a II-a din C. proc. civ. de la 1865, text legal potrivit căruia termenul de revizuire se socotește de la pronunțarea ultimei hotărâri.

Curtea Constituțională a statuat că prin calculul termenului de la momentul pronunțării hotărârii, indiferent de momentul când partea interesată a luat cunoștință de motivele hotărârii atacate, nu se aduce atingere dispozițiilor constituționale și celor ale Convenției Europene a Drepturilor Omului care reglementează dreptul la un proces echitabil. Argumentele Curții au vizat faptul că în procedura revizuirii hotărârea atacată nu este criticată în raport de materialul dosarului existent la data pronunțării ei, ci numai pe baza unor împrejurări noi, necunoscute de instanța de judecată la data pronunțării hotărârii, motiv pentru care formularea și motivarea unei cereri de revizuire nu depind în mod direct de cunoașterea argumentării instanței care a stat la baza pronunțării hotărârii atacate și, pentru aceleași rațiuni, nu îngrădesc dreptul la apărare sau liberul acces la justiție al revizuentului.

Prin urmare, hotărârea a cărei revizuire se cere a fost pronunțată de instanța de recurs la data de 20 mai 2019, caz în care cererea de revizuire transmisă prin poștă la 24 septembrie 2019 este formulată tardiv, cu mult timp după expirarea termenului de o lună prevăzut de dispoziția legală menționată.

Totodată, potrivit art. 103 alin. (1) teza I C. proc. civ. de la 1865, neexercitarea unei căi de atac în termenul legal atrage sancțiunea decăderii.

În considerarea acestor argumente și cu aplicarea art. 324 alin. (1) pct. 1 teza a II-a C. proc. civ. de la 1865, urmează a se dispune respingerea cererii de revizuire ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta S.C. B. S.R.L., prin administrator special C. și prin administrator judiciar G. S.P.R.L., împotriva deciziei civile nr. 420/R din 20 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 octombrie 2019.