ÎCCJ, decizie (scj.ro #84050)

. Încheiere prin care s-a respins cererea de recuzare. Căi de atac Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competența. Incompatibilitatea și strămutarea. Incompatibilitatea Indice alfabetic: Drept procesual penal - încheiere prin care s-a respins cererea de recuzare - căi de atac C. proc. pen., art. 52 Potrivit interpretării per a contrario a dispozițiilor art. 52 alin. (6) C. proc. pen., încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare este supusă căii de atac odată cu fondul cauzei, dacă acesta este supus unei căi de atac, iar conform art. 392 alin. (4) C. proc. pen., decizia prin care se soluționează contestația în anulare împotriva unei decizii pronunțate în recurs este definitivă și, în consecință, nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin urmare, încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare, în cadrul unei contestații în anulare introduse împotriva unei decizii pronunțate în recurs, nu este supusă niciunei căi de atac, orice cale de atac exercitată împotriva unei astfel de încheieri fiind inadmisibilă. I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 374 din 30 ianuarie 2008 Pe rolul Curții de Apel lași se află dosarul nr. 4060/45/2006, având ca obiect contestația în anulare formulată de contestatorul C.D. împotriva deciziei penale nr. 21 din 21 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel lași, ca instanță de recurs. La termenul din 17 aprilie 2007, apărătorul contestatorului a formulat oral cerere de recuzare a judecătorilor Curții de Apel lași, cu excepția judecătorilor S.O.

și C.M., acordându-se termen la 8 mai 2007, dată până la care urma să se soluționeze cererea de recuzare, după indicarea motivului de recuzare pentru fiecare judecător recuzat. La acest termen, s-a constatat că nu a fost motivată cererea de recuzare, iar apărătorul contestatorului a precizat cererea în sensul că îl recuză numai pe președintele completului de judecată, judecătorul D.A., pentru că, în calitatea sa de președinte al completului de judecată, deși avea obligația să asigure un tratament egal părților, i-a aplicat procurorului un tratament privilegiat față de apărător și parte. La acest termen a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 52 alin. (2) C. proc. pen., care contravin dispozițiilor art. 16 și art. 21 din Constituție.

Prin încheierea din 29 mai 2007, în baza art. 52 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de recuzare a judecătorului D.A. După soluționarea cererii de recuzare, completul de judecată constituit cu participarea judecătorului D.A., în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a dispus suspendarea cauzei și sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. l pct. 158 și art. l pct. 185 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, și a art. 52 alin. (2) C. proc. pen. Prin decizia nr. 1073 din 20 noiembrie 2007, Curtea Constituțională a respins această excepție de neconstituționalitate.

Împotriva încheierii din 29 mai 2007, prin care s-a soluționat cererea de recuzare, contestatorul C.D. a declarat recursul de față, pe care nu l-a motivat. Recursul este inadmisibil. Potrivit interpretării per a contrario a dispozițiilor art. 52 alin. (6) C. proc. pen., încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare este supusă căii de atac odată cu fondul cauzei, dacă acesta este supus unei căi de atac. Potrivit art. 392 alin. (4) C. proc. pen., decizia prin care se soluționează contestația în anulare împotriva unei decizii pronunțată în recurs este definitivă, la fel ca și decizia din recurs. Cum încheierea prin care s-a soluționat cererea de recuzare a fost pronunțată în cadrul unei contestații în anulare care nu este supusă niciunei căi de atac, rezultă că nici această încheiere nu este supusă vreunei căi de atac, orice cale de atac exercitată împotriva unei asemenea încheieri fiind inadmisibilă.

Față de aceste considerente și față de dispozițiile art. 29 pct. 2 C. proc. pen., recursul a fost respins ca inadmisibil, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.