ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ

ÎCCJ, decizie (scj.ro #84050)

CAMERĂ
other
Citează această cauză
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84050) (Înalta Curte de Casație și Justiție)

. Încheiere prin care s-a respins cererea de recuzare. Căi de atac

Cuprins pe

materii:

Drept procesual penal. Partea generală.

Competența. Incompatibilitatea și strămutarea.

Incompatibilitatea

Indice

alfabetic:

Drept procesual penal

-

încheiere prin care s-a respins cererea de recuzare

- căi de atac

art. 52

Potrivit interpretării

per a contrario

a

dispozițiilor art. 52 alin. (6) C.

proc.

pen., încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare

este

supusă căii de atac odată cu fondul cauzei, dacă acesta

este supus unei căi de atac, iar conform

art.

392 alin. (4) C. proc. pen., decizia prin care se

soluționează

contestația în anulare împotriva unei decizii pronunțate în recurs

este definitivă și, în consecință, nu este supusă

niciunei căi de atac. Prin urmare, încheierea prin care s-a respins

cererea de recuzare, în cadrul unei contestații în anulare introduse

împotriva unei decizii pronunțate în recurs, nu este supusă niciunei

căi de atac,

orice cale de atac exercitată

împotriva unei astfel de

încheieri fiind inadmisibilă.

I.C.C.J., secția penală, decizia

nr. 374 din 30 ianuarie 2008

Pe rolul Curții de Apel lași se află

dosarul nr. 4060/45/2006, având ca obiect contestația în anulare

formulată de contestatorul C.D.

împotriva

deciziei penale nr. 21 din 21 februarie 2006 pronunțată de Curtea

de

Apel lași, ca instanță de recurs.

La termenul din 17 aprilie 2007,

apărătorul contestatorului a formulat

oral cerere de

recuzare a judecătorilor Curții de Apel lași, cu excepția

judecătorilor S.O. și C.M., acordându-se

termen la 8 mai 2007, dată până la care urma să

se

soluționeze cererea de recuzare, după indicarea motivului de recuzare

pentru fiecare judecător recuzat.

La acest termen, s-a constatat că nu a fost motivată

cererea de recuzare, iar apărătorul contestatorului a precizat

cererea în sensul că îl recuză numai pe președintele completului

de judecată, judecătorul D.A., pentru că, în calitatea sa de

președinte

al completului de

judecată, deși avea obligația să asigure un tratament egal

părților,

i-a aplicat procurorului un tratament privilegiat față de

apărător și parte.

La acest termen a invocat și excepția de

neconstituționalitate a

dispozițiilor

art. 52 alin. (2) C. proc. pen., care contravin dispozițiilor

art.

16 și art. 21 din Constituție.

Prin încheierea din 29 mai 2007,

în baza

art. 52 C. proc. pen., a fost respinsă cererea de recuzare a

judecătorului D.A.

După soluționarea cererii de recuzare,

completul de judecată constituit cu participarea judecătorului D.A.,

în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a dispus suspendarea cauzei

și sesizarea Curții Constituționale pentru soluționarea

excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. l pct.

158 și art. l pct. 185 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea Codului

de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi,

și a art. 52 alin. (2) C. proc. pen.

Prin decizia nr. 1073 din 20

noiembrie 2007, Curtea Constituțională a respins această

excepție de neconstituționalitate.

Împotriva încheierii din 29 mai

2007, prin care s-a soluționat

cererea de recuzare, contestatorul

C.D. a declarat recursul de față, pe care nu l-a motivat.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit interpretării

per a contrario

a

dispozițiilor art. 52 alin. (6) C.

proc.

pen., încheierea prin care s-a respins cererea de recuzare

este

supusă căii de atac odată cu fondul cauzei, dacă acesta

este supus unei căi de atac.

Potrivit art. 392 alin. (4) C.

proc. pen., decizia prin care se

soluționează contestația în

anulare împotriva unei decizii pronunțată în recurs este

definitivă, la fel ca și decizia din recurs.

Cum încheierea prin care s-a soluționat cererea de

recuzare a fost pronunțată în cadrul unei contestații în anulare

care nu este supusă niciunei căi de atac, rezultă că nici

această încheiere nu este supusă

vreunei

căi de atac, orice cale de atac exercitată împotriva unei asemenea

încheieri

fiind inadmisibilă.

Față de aceste considerente și

față de dispozițiile art. 29 pct. 2 C. proc. pen., recursul a

fost respins ca inadmisibil, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C.

proc. pen.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84528)
cheiere prin care s-a respins recuzarea. Inadmisibilitatea recursului Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea generală. Competența. Incompatibilitatea și strămutarea Indice alfabetic: Drept procesual penal - recuzare - încheiere p
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, decizie (scj.ro #84206)
Contestație în anulare. Admiterea în principiu Cuprins pe materii: Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Contestația în anulare Indice alfabetic: Drept procesual penal - contestație în anulare - admi
ÎCCJ 2004-07-07
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3796/2004
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 25 iunie 2004, pronunțată în dosarul nr. 2204/2004, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins cererea de recuzare formulată de inc
ÎCCJ 2004-11-15
0,93
ÎCCJ, Decizia nr. 307/2004
Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 24 noiembrie 2003, D.M.L., parte vătămată în dosarul nr. 3677/2003 al Curții de Apel București, secția I penală, a depus, în ședință publică, cerere d
ÎCCJ 2003-08-08
0,93
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3449/2003
Asupra recursului de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin încheierea din 7 mai 2003, Curtea de Apel Craiova a respins cererea de recuzare a tuturor judecătorilor Tribunalului Dolj, formulată de inculpatul N.M. Împotri
Sursă