ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 15.10.2020

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1998/2020

HOTĂRÂRE
15.10.2020
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1998/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)

Ședința publică din data de 15 octombrie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față:

La data de 21 noiembrie 2019, pârâta a formulat întâmpinare, prin care a arătat că nu este de acord cu pretențiile reclamantului. În susținere, a arătat că nu este valabil încheiat contractul de locațiune nr. 456 din data de 24 iunie 2019, întrucât nu este semnat de directorul societății, nefiind asumat de aceasta.

Totodată, a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 3 București, având în vedere dispozițiile art. 107 C. proc. civ., în raport cu locul situării sediului său social, respectiv Deva, județul Hunedoara.

În drept, a invocat textul art. 1166 și 1179 C. civ. și dispozițiile legale menționate în întâmpinare.

Prin sentința civilă nr. 1807 din 3 martie 2019, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâtă prin întâmpinare.

A declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. S.R.L.. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. - SUCURSALA RÂUL MARE, către Judecătoria Deva.

În motivarea acestei sentințe, Judecătoria Sectorului 3 București a reținut că, prin întâmpinarea formulată, pârâta a arătat că nu este valabil contractul de locațiune nr. 456 din data de 24 iunie 2019, nefiind semnat de directorul societății.

În consecință, Judecătoria Sectorului 2 București a considerat că revine Judecătoriei Deva competența de soluționare a cauzei.

La termenul de judecată din data de 21 iulie 2020, instanța a invocat excepția necompetenței sale teritoriale în raport cu dispozițiile art. 126 din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 2184/CC/2020 din data de 31 iulie 2020, Judecătoria Deva, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat, în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București, competența de soluționare a cauzei.

Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competență între cele două instanțe, a suspendat judecata cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului.

În motivarea acestei sentințe, s-a reținut, în esență, că instanța învestită prin declinarea competenței poate invoca, din oficiu, excepția necompetenței teritoriale, apreciindu-se că aceasta este una de ordine publică.

A arătat că, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., necompetența este de ordine publică, în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad, pe care părțile nu o pot înlătura.

Judecătoria Deva și-a întemeiat această concluzie pe dispozițiile art. 126 din C. proc. civ., care stabilesc că alegerea de competență se poate utiliza de părți în orice domeniu, mai puțin în cel unde legea stabilește o competență teritorială exclusivă.

A considerat că, prin alegerea de competență făcută în temeiul art. 10.1 din contractul nr. x/2019, nu s-a încălcat o normă de competență exclusivă, astfel că stabilirea competenței prin acordul părților este una exclusivă.

Precizând că, din modul de reglementare al alegerii de competență, rezultă că reclamantul este cel care are beneficiul de a opta, în sensul de a urma calea stabilită prin contract, sau cea stabilită de legiuitor, instanța a considerat că, odată alegerea făcută, instanța învestită conform contractului, devine competentă exclusiv, și nu poate declina judecata cauzei.

În aceste condiții, a apreciat că această competență, stabilită prin acordul părților, este o competență teritorială exclusivă, deci de ordine publică, astfel că, în temeiul art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., instanța o poate invoca din oficiu.

Analizând excepția necompetenței, Judecătoria Deva a constatat că, prin art. 10.1 din contractul nr. x/2019, care stă la baza pretențiilor reclamantului, s-a stabilit că orice litigiu născut din contract este supus soluționării instanței de la sediul locatorului, respectiv al reclamantului, care se află în București.

Împrejurarea că pârâtul invocă nevalabilitatea contractului nu poate fi luată în calcul la momentul stabilirii competenței instanței, ci doar la momentul cercetării pe fond a cauzei, etapă care poate avea loc doar după stabilirea instanței competente.

Față de toate aceste considerente, s-a apreciat că excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Deva este întemeiată.

Chiar și în situația în care s-ar apreciază că, în cazul de față, necompetența teritorială este de ordine privată, instanța a considerat că are posibilitatea invocării acestei excepții, în raport cu textul art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., deoarece, în speță, reclamantul nu poate invoca excepția necompetenței de ordine privată (art. 130 alin. (4) din C. proc. civ.), rezultând că doar pârâtul are deschisă această posibilitate, ceea ce este în acord cu intenția legiuitorului de a accelera judecarea cauzelor.

A apreciat instanța că dispozițiile art. 130 alin. (3) din C. proc. civ. ar putea fi aplicate doar în fața primei instanțe sesizate cu cererea de chemare în judecată, iar nu și în fața instanței învestite prin declinare, căci în fața acestei instanțe pârâtul nu ar mai avea interesul de a invoca excepția necompetentei teritoriale, din moment ce cauza se află pe rolul judecătoriei la care s-a solicitat declinarea. Dacă s-ar accepta altă interpretare, s-ar ajunge la situația ca multe judecătorii, care sunt necompetente teritorial să judece, să fie învestite cu cereri de chemare în judecată datorită unor erori cu privire la stabilirea competenței de către alte instanțe din țară.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) din noul C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Judecătoria Sectorului 3 București și Judecătoria Deva - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, că declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și că cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență, prin emiterea regulatorului de competență.

În prezenta cauză, potrivit clauzei atributive de competență prevăzută de art. 10.1 din contractul de locațiune nr. 456 din data de 24 iunie 2019, reclamanta A. S.R.L., în calitate de locator, și pârâta B. S.A. - SUCURSALA RÂUL MARE, în calitate de locatar, au convenit că orice litigii survenite între părți, izvorâte din contract, vor fi soluționate de instanța de la sediul locatorului, în speță Judecătoria Sectorului 3 București.

Această clauză a fost prevăzută în contractul de locațiune în aplicarea dispozițiilor art. 126 alin. (1) din C. proc. civ., text de lege ce instituie prorogarea voluntară de competență, în temeiul căreia părțile pot conveni în scris sau, în cazul litigiilor născute, și prin declarație verbală în fața instanței, ca procesele privitoare la bunuri și la alte drepturi de care acestea pot să dispună să fie judecate de alte instanțe decât acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial să le judece, în afară de cazul când această competență este exclusivă.

Sub acest aspect, în raport cu obiectul litigiului - acțiune în pretenții - se constată că în speță nu își găsesc aplicarea dispozițiile art. 117-121 din C. proc. civ., nefiind atrasă competența exclusivă a unei anumite instanțe.

În raport cu obiectul cauzei, clauza atributivă de competență din contract vizează stabilirea unei competențe teritoriale de ordin privat, nefiind vorba despre o competență de ordin public.

Concret, competența teritorială a Judecătoriei Sectorului 3 București este atrasă, în speță, de existența clauzei atributive de competență, inserată la art. 10.1. din contractul părților, nefiind relevant, sub acest aspect, argumentul pârâtei, în sensul că acest contract nu este valabil semnat, deoarece aceasta este o chestiune de fond, ce va fi decisă de instanță.

Așadar, prin înregistrarea inițială a acțiunii pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 București, în temeiul clauzei atributive de competență de ordin privat, și în considerarea faptului că, în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 117-121 din C. proc. civ., nefiind atrasă competența exclusivă a unei alte instanțe, Înalta Curte constată că a devenit competentă să soluționeze cauza instanța astfel învestită, respectiv Judecătoria Sectorului 3 București.

În consecință, în raport cu considerentele anterior expuse, se constată că revine Judecătoriei Sectorului 3 București competența de a judeca litigiul, așa încât, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 octombrie 2020.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2018-09-20
0,94
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3503/2018
Ședința publică din data de 20 septembrie 2018 Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea de valoare redusă înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara, la dat
ÎCCJ 2020-07-16
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1578/2020
ționarea cauzei, apreciind că instanța competentă este Tribunalul București, având în vedere că sediul pârâtei se află în București, b-dul x, nr. 33, după cum rezultă și din acțiunea reclamantului, iar adresa de corespondență este în Bucure
ÎCCJ 2019-01-17
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 41/2019
După deliberare, asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roman la data de 22 ianuarie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta B. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A
ÎCCJ 2020-01-22
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 126/2020
Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 24.09.2018 pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantele S
ÎCCJ 2021-03-10
0,93
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 583/2021
Ședința publică din data de 10 martie 2021 Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brăila, secția Civilă la 23.12.2019, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în j
Sursă