ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1841/2020

Ședința publică din data de 6 octombrie 2020

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 28 septembrie 2016 pe rolul Tribunalului Brașov, secția secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.., l-a chemat în judecată pe pârâtul C., solicitând obligarea acestuia, în calitate de fidejusor, la plata sumei de 247.998,80 RON, reprezentând contravaloarea mărfii livrate către D. S.R.L.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 2280 și urm. C. civ.

Prin sentința civilă nr. 1383/C din 20 decembrie 2017, Tribunalul Brașov, secția secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.., a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin decizia civilă nr. 825/Ap din 21 mai 2018, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, învestită cu soluționarea căii ordinare de atac, a admis, în parte, apelul și a schimbat sentința civilă atacată, în sensul că a admis, în parte, cererea de chemare în judecată, precizată și, în consecință, l-a obligat pe pârât, în favoarea reclamantei, la plata sumei de 159.622,72 RON, datorată conform facturilor nr. x/04.12.2015, y/04.12.2015, z/28.11.2015 și a respins restul pretențiilor formulate prin cererea de chemare în judecată. Totodată, curtea a respins și restul pretențiilor formulate în apel de apelanta-reclamantă.

Împotriva acestei decizii, pârâtul C. a declarat recurs, menționând în cererea depusă la dosar că motivele de recurs le va înainta până la primul termen ce se va stabili în cauză, conform art. 287 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ.

În memoriul depus la dosar, recurentul nu a indicat niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ. și nici nu a dezvoltat critici împotriva deciziei atacate.

Prin rezoluția de primire a dosarului, s-a constatat că cererea de recurs formulată de pârâtul C. nu cuprinde mențiunile privind numele și prenumele, domiciliul sau reședința ori, după caz, denumirea și sediul intimatului și nici precizarea autorului dacă este sau nu de acord cu soluționarea căii extraordinare de atac exercitate în completul de filtru.

De asemenea, s-a constatat că recursul este netimbrat cu 2.148,7 RON, sumă stabilită în sarcina recurentului în baza art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și că la dosar nu se regăsește cererea de recurs semnată, în orginal.

În aceste condiții, prin adresa comunicată recurentului la 20 august 2018, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar, i s-a pus în vedere să complinească lipsurile mai sus arătate, obligație căreia acesta nu s-a conformat.

Cererea de recurs a fost comunicată, la 12 septembrie 2018, intimatei-reclamante A. S.R.L., prin lichidator judiciar B.., astfel cum atestă procesele-verbale de înmânare aflate la dosar, fără ca aceasta să depună întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 2 iunie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON (...)", iar conform art. 33 alin. (1) din același act normativ, "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege".

De asemenea, art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) teza I al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

În aplicarea acestor texte de lege, instanța supremă constată că, prin adresa comunicată la 20 august 2018, recurentului i s-a pus în vedere, în procedura de filtrare a recursurilor, să depună dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 2.148,7 RON, sub sancțiunea anulării recursului .

Având în vedere că recurentul-pârât C. nu și-a îndeplinit obligația de a depune dovada achitării taxei judiciare de timbru, datorată conform art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, devine incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) teza I C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 486 alin. (3) teza I raportat la art. 493 alin. (5) teza I C. proc. civ., Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 825/Ap din 21 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 825/Ap din 21 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Civilă, ca netimbrat.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2020.