ÎCCJ, decizie (scj.ro #83628)

Contract

de asociere în participațiune. Clauză privind plata unei cote minime din

profit.

art.1513 C.civ.

Clauza înserată în contractul de asociere în participațiune, prin care se

stabilește în favoarea uneia dintre părți, dreptul la o cotă minimă fixă din

profit, indiferent de profitul realizat, nu este o clauză leonină, lovită de

nulitate, conform art.1513 C.civ, pentru că, în acest mod, partea nu și-a

atribuit totalitatea câștigurilor și neparticiparea la pierderi.

(Secția

comercială

,

decizia nr.2894 din 4 iunie 2003)

Tribunalul București, secția comercială,

prin sentința civilă nr.555 din 26 ianuarie 2001 a admis excepția prescripției

dreptului la acțiune pentru penalitățile calculate pe perioada ianuarie – mai

1997, a admis în parte acțiunea reclamantei Primăria Municipiului București și

a obligat-o pe pârâta SC „A.E.” SRL la plata unei anumite sume de  dolari

calculată în  lei la data executării.

Instanța a reținut că, pe parcursul procesului,  reclamanta  și-a

micșorat cuantumul pretențiilor în dolari, acceptând suma datorată conform

clauzei penale, restul pretențiilor intrând sub incidența prescripției.

Cu privire la apărarea pârâtei privind nulitatea clauzei penale, instanța a

apreciat că nu sunt motive de nulitate și că părțile și-au manifestat acordul

de voință încă de la încheierea contractului pentru aplicarea sancțiunii

stipulată în art.8.

Ambele părți au declarat apel iar Curtea de Apel București, prin decizia nr.676

din 3 mai 2001 a admis apelul reclamantei și a schimbat sentința, în sensul

obligării pârâtei la diferența de profit.

.Instanța a reținut că pentru perioada iunie 1997 – ianuarie 2000,

cuantumul penalităților de întârziere era mai mare, încât  reclamantei i

se cuvine și diferența cu titlu de penalități.

Apelul declarat de pârâtă  nu s-a examinat datorită nerespectării de către

aceasta a dispozițiilor art.20(1) din Legea nr.146/1997 privind taxa judiciară

de timbru.,asfel că acesta a fost anulat ca netimbrat.

Împotriva deciziei pârâta a declarat recurs și  a invocat motivul

prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ. susținând că instanța de fond nu s-a

pronunțat asupra cererii reconvenționale privind obligația sa de a achita un

profit minim lunar, conform clauzei prevăzută în art.8 alin(.2) din contractul

de asociere, iar instanța de apel a admis debitul reclamat, fără să analizeze

și excepția nulității absolute a clauzei leonine, inserată în contractul de

asociere în participațiune, cu încălcarea prevederilor art.1513 C.civ.

În fine, pârâta a criticat și modul în care i s-a stabilit debitul, în

condițiile în care în unele luni figura atât cu debit cât și cu sold în credit,

solicitând  în fond să se respingă acțiunea.

Recursul este nefondat.

Din examinarea motivelor invocate de pârâtă, rezultă că se critică soluția

pronunțată în apel dar pe fond, nu pe excepția anulării apelului  ca

netimbrat.

Cum  recursul nu are caracter devolutiv,  nu s-ar putea examina

pentru prima dată pe această cale criticile ce vizează fondul, fără să se

încalce principiul

non omisso medio.

Dacă admitem că, urmare a recursului

reclamantei, soluția a fost modificată pe fond, așa cum de altfel rezultă din

decizia nr.676 din 3 mai 2001, pot fi analizte criticile pe fond care vizează

soluția modificată.

Pârâta s-a apărat invocând nulitatea clauzei penale raportată la prevederile

din contract, care stabilesc plata unei cote minime de profit, indiferent de

profitul realizat.

Această clauză nu poate fi calificată ca fiind leonină întrucât nu sunt

îndeplinite cerințele art.1513 C.civ., în concret, pentru că reclamanta nu și-a

atribuit totalitatea câștigurilor și neparticiparea la pierderi.

Așadar, s-a reținut corect că nu sunt motive de nulitate a  clauzei

inserată în contract.

În consecință, recursul declarat de pârâtă a fost respins.